vineri, 14 ianuarie 2011

Avea aerul unui sfânt...


„Era o frumusete! O figura clasica încadrata de niste plete mari negre; o frunte înalta si senina; niste ochi mari – la aceste ferestre ale sufletului se vedea ca cineva este înauntru; un zâmbet blând si adânc melancolic. Avea aerul unui sfânt tânar coborât dintr-o veche icoana, un copil predestinat durerii, pe chipul caruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare.”

(I.L. Caragiale)

4 comentarii:

  1. Uneori ma intreb daca oamenii astia chiar credeau ceea ce spuneau.Spun asta pentru ca si Maiorescu l-a tot ridicat in slavi si cu toate astea ,a facut ce-a facut.Alina

    RăspundețiȘtergere
  2. Sper ca I. Caragiale constientiza ceea ce spunea, mai ales pentru faptul ca iubesc "creatiile" acestuia.

    RăspundețiȘtergere
  3. Parca numai Maiorescu? ehe...Dar asa se intampla cand esti croit dupa alt tipar decat o cereau canoanele vremii.ghizela

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu este primul om ce pare ca a fost creeat pentru o alta epoca, nu pentru aceea in care a trait.

    RăspundețiȘtergere