joi, 9 decembrie 2010

Ion I. Mota

"Eu asa am înteles datoria vietii mele. Am iubit pe Christos, si am mers fericit la moarte pentru El!" (Ion Mota - din testamentul cãtre parintii sãi)

Comandant al Bunei Vestiri, Erou National, nascut la 5 Iulie 1902 la Orastie. Fiul Protopopului Ioan Mota, unul dintre fruntasii romanilor ardeleni in cadrul luptei de dezrobire nationala, cunoscut activist in timpul stapanirii maghiare prin ziarele populare pe care le-a editat: "Libertatea", "Foaia Interesanta" si "Foaia Plugarului". Tanarul Ion Mota face clasele primare la Orastie, urmand apoi clasele liceale la "Fogimnazium" din Sibiu si liceul "Gh. Lazar" din Bucuresti, pe care este nevoit sa le intrerupa refugiindu-se din calea invaziei germane, si se retrage la Iasi impreuna cu Armata Romana. Odata cu terminarea primului razboi mondial si incheierea Pacii, Ion Mota revine la Bucuresti unde isi continua studiile intrerupte, in cadrul liceului "Sf. Sava" de unde isi ia bacalaureatul. In toamna anului 1920 pleaca la Paris, inscriindu-se cu o bursa de stat la Sorbona, urmand Dreptul si Stiintele Politice, unde trece cu succes toate examenele. In toamna anului 1921 se reintoarce in tara si se inscrie la Facultatea de Drept din cadrul Universitatii Cluj. Impreuna cu Iustin Iliesu fondeaza ziarul "Dacia Noua" (Cluj), in folosul luptei nationaliste careia i se dedica si, dupa cum comenta cunoscutul scriitor si critic Nicolae Rosu, ziarul acesta a fost "prima alarma ziaristica a miscarii nationaliste care incepea, sau mai bine zis, se continua cu o noua generatie..." In primavara anului 1923 este ales Presedinte al Centrului Studentesc "Petru Maior".
Impreuna cu profesorii Ion C. Catuneanu, Ciorta, avocatul Emil Vasiliu-Cluj, Iuliu Hategan, infiinteaza organizatia de lupta nationalista-politica "Actiunea Romaneasca". Continua apoi studiile la Facultatea de Drept a Universitatii din Iasi, iar in anul 1924 (impreuna cu Corneliu Codreanu), pleaca la studii in Franta la Grenoble, unde isi ia licenta in Drept. Impreuna cu Corneliu Zelea Codreanu si ceilalti camarazi cunoscuti sub numele de "Grupul Vacarastenilor", se pun bazele "Legiunii Arhanghelul Mihail" la Iasi, in data de 24 Iunie 1927.

Presedinte al Asociatiei "Generatia Miscarii Studentesti dela 1922", Ion Mota isi castiga un binemeritat prestigiu prin toate actiunile pe care le intreprinde in folosul miscarii studentesti nationaliste. Fondatorul revistei "Axa", colaboreaza la numeroase alte publicatii nationaliste: "Cuvantul Studentesc", "Crai Nou", "Revista Mea", "Cuvantul Argesului", "Romania Crestina", "Vestitorii", s.a. Intemnitat in mai multe randuri pentru activitatea sa legionar-nationalista si anticomunista, in toamna anului 1936 pleaca voluntar in Spania impreuna cu echipa legionara condusa de Generalul Gheorghe Cantacuzino- Granicerul, sa lupte impotriva trupelor comuniste care, (spunea el in scrisorile testamentare lasate in pastrarea Prof. Nae Ionescu cu data de 22 Noembrie 1936):
"trageau cu mitraliera in obrazul lui Christos, clatinand asezarea crestina a lumii!", adaugand: "Puteam noi sa stam nepasatori? Nu e o mare binefacere sufleteasca pentru viata viitoare, sa fi cazut in apararea lui Christos?..."

A murit ca un erou la Majadahonda, langa Madrid, alaturi de prietenul si camaradul sau de idealuri Vasile Marin , la 13 Ianuarie 1937, aparand citadela madrilena de invazia trupelor comuniste. A fost inmormantat impreuna cu Vasile Marin la Mausoleul de la "Casa Verde" (Bucurestii Noi), condusi pe ultimul drum de o jumatate de milion de oameni veniti sa-si ia ramas bun de la cei doi eroi, impresionanta manifestatie de reculegere pentru jertfa lor sfanta. Astazi, pe locul unde cei doi martiri si-au varsat sangele, un grandios monument de granit se ridica in perspectiva Muntilor Guadarama de langa Majadahonda, inconjurat de steaguri verzi si tricolore, loc de pelerinaj pentru multi nationalisti din lume, ca un simbol etern al invincibilitatii legionare.

„Moartea aceasta a lui Mota si Marin a fructificat. A pecetluit sensul vietii si al creatiei generatiei noastre“ - Mircea Eliade

2 comentarii:

  1. Uneori e necesar sa mai moara cate unul pentru a ne da seama ce ar trebui schimbat.(Si macar de-ar fi suficient...).Alina

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai dreptate, nici moartea nu este de ajuns...deocamdata.

    RăspundețiȘtergere