Legionarul şi politicianul

Omul partidelor desfiinţează România. Înaintea lui s-a aşezat cu pieptul său, legionarul.
Când omul partidelor, politicianul, ţăran sau orăşean, a intrat în partid, prima întrebare care si-a pus-o, a fost: ce voi câştiga de aici? Ce beneficiu voi trage? De aceea câştigă politicienii, iar ţara se dărâmă.
Legionarul când a intrat în Legiune, a zis: „Pentru mine, nu vreau nimic”, ci s-a întrebat: „Ce pot da, ce jertfă pot face eu pentru ţara mea.”
Legionarul spune: o mie de ani au pătimit strămoşii şi au murit cu gândul la această ţară. O mie de ani am aşteptat-o şi am visat-o. Astăzi, când Dumnezeu ne-a dat-o întreagă, în loc să cădem în genunchi în faţa ei şi să ne închinăm ca la o icoană, noi o furăm, o jupuim.
În faţa ei, legionarul se prezintă nu cu drepturi cetăţeneşti, ci cu sacre datorii.
Telul politicianului este de a-si construi o avere; al nostru este de a ne construi o Patrie înflorită şi puternică. Pentru ea vom munci şi vom construi. Pentru ea vom face din fiecare român un erou, gata de luptă, gata de jertfă, gata de moarte.
„Spre inimile cele necurate care vin întru prea curata casă a lui Dumnezeu, fără milă întind sabia mea.”
Sf. Arhanghel Mihail
„Cine ştie să moară, nu va fi rob niciodată.”
Seneca

Corneliu Zelea Codreanu – Carticica sefului de cuib