Maestrul Furnica

La poarta unei manastiri de la poalele Himalayei batu un pelerin:

-”Doresc sa vorbesc cu cel mai mare om din acest asezamant” fura primele lui cuvinte, in loc de buna ziua.

Calugarii il masurara din cap pana-n picioare fara sa spuna un cuvant si-l dusera la maestrul lor, care era adancit in citirea unor scrieri. Fara sa-si ridice ochii il intreba:

-”Cu ce te pot ajuta?”

-”Vreau sa-ti fiu discipol, maestre, sa devin un om mare asa cum esti tu” si pret de o jumatate de ora ii vorbi despre dorintele sale…

Maestrul il asculta… si dupa ce termina ii spuse:

-”Fiule, tacerea iti va ascuti auzul si-ti va infrumuseta cuvintele… Vorbele multe iti cheltuiesc energia… atunci cand nu spun nimic. Vrei sa-mi fii discipol?”

-”Da!”

-”In curtea interioara, langa fantana, este o piatra mare; te rog sa mi-o aduci caci vreau sa-mi fac un altar din ea.”

Pelerinul se uita spre curte si vazu un bolovan foarte mare.

-”Glumesti??… nici zece oameni nu o pot ridica… dar eu…

Maestrul plecase deja, tarandu-si papucii pe lespezile de piatra.

Pelerinul ramase trist. Se aseza dezamagit pe scarile templului..

“Niciodata nu voi putea sa fiu discipolul acestui mare om” isi zise in gand.

Oftand, cu capul plecat, incepu sa se gandeasca cum ar putea sa ridice minunea de piatra mare cat un munte. Ochii ii cazura pe o furnica ce se oprise din drumul ei chiar in fata piciorului sau… cara dupa ea o greutate de doua ori mai mare. Se oprise in fata obstacolului si nu stia ce sa faca.

O privi curios si vazu ca, dupa o mica ezitare, furnica impreuna cu greutatea sa se urca pe picior si-l traversa de-a latul continuandu-si drumul.

“Ar fi putut sa-mi ocoleasca piciorul, dar ea nu… nu s-a dat inapoi din calea obstacolului… cu indrazneala l-a depasit… cata putere la o furnica” gandi uimit pelerinul… si se adanci si mai mult in tristete.

Treceau zilele si pelerinul isi facuse obicei sa urmareasca cum actioneaza fiecare vietate in fata obstacolului – adica a piciorului sau- și nici una nu avea curajul furnicii…

Si mai observa ca toate greutatile carate de furnica depaseau cu mult marimea trupului ei firav.

Intr-o zi, maestrul il vazu plangand. Se aseza langa el, si-l intreba cu blandete:

-”S-a intamplat ceva, dragul meu?”

-”Maestre, si furnica este mai mare decat mine. Sunt atat de mic…!!”

-”Ma bucur sa te aud spunand asta. Esti pe drumul cel bun!!”

Inainte de a apuca sa mai spuna ceva, maestrul era deja departe.

Pelerinul se gandi zile la rand cum sa faca sa ridice piatra… si in acelasi timp se gandea si la furnica, la puterea ei..

“Voi reusi… voi reusi pentru ca imi doresc din tot sufletul sa fiu discipolul maestrului”.

Si-n acelasi timp isi dori sa fie… furnica… sa aiba curajul si forta ei.

Intr-o zi se duse in fata pietrei, o privi cu atentie cateva secunde, respira profund de trei ori, se interioriză pret de cateva clipe, desprinse bratele incet, incet, ca si cand ar zbura si imbratisand-o, ridica piatra si o aseza in fata camerei maestrului.

Vazand toate acestea, maestrul rase cu pofta si-i spuse:

-”Ai invatat?”

-”Da, maestre, am aflat multe observand:

-în primul rand am aflat ca maestru poate sa-ti fie oricine, chiar si o furnica, daca esti capabil sa intelegi lectia oferita

-în al doilea rand, sa nu-ti fie teama de nici un obstacol, accepta-l, ” intra in el”, fii una cu el… constientizandu-l il poti trece cu bine,

-în al treilea rand, puterea unei fiinte nu sta in forta muschilor ei, ci in Sine; concentrandu-ma asupra Sinelui, devenind una cu El, greutatea petrei nu a mai fost un obstacol pentru mine; am putut s-o ridic desi era de doua ori mai grea decat mine… ca si furnica,

-în al patrulea rand, sa nu judeci pe nimeni dupa “marimea” lui, ci dupa fapta lui… furnica este o vietate atat de mica, dar foarte puternica,

-si-n al cincilea rand, sa crezi… sa crezi in Dumnezeul din tine, si atunci puterea ta va fi fara limite.

Dar toate acestea nu as fi putut sa le invat daca nu aveam o motivatie, un scop al vietii: sa fiu precum maestrul meu…”

-”Daca vei reusi sa fii mereu ca si furnica ,atunci ai inteles unul din secretele vietii:
-nu exista obstacol pe care sa nu-l invingi atata timp cat esti cu sufletul curata si centrat în Inimă. Forta din tine poate “muta si muntii”, iar credinta ta iti va fii calauza.
Bine ai venit printre discipolii mei!!”.