Legenda vascului

Majoritatea oamenilor asociaza vascul cu sarbatorile de iarna si mai ales cu traditionalul sarut pe care il primeste oricine este ”prins” sub crenguta de vasc.
Adevarul insa este cu totul altul. Vascul, considerat acum o planta reprezentativa a sarbatorilor de iarna, a fost mai intai un simbol religios pagan, cu sute de ani inainte de aparitia crestinismului.
Druizii il vedeau ca pe un simbol sacru ce avea atat puteri magice cat si proprietati de vindecare. Vascul vindeca boli, sporea fertilitatea oamenilor si animalelor, era un mod de protectie importiva vrajitoarelor si aduce noroc. De fapt, planta era atat de sacra pentru druizi, incat, daca doi dusmani de intalneau din greseala sub un copac in care crestea vasc, isi lasau armele, se salutau si faceau un pact de pace pana a doua zi. Cand gaseau vasc crescand intr-un stejar, druizii il taiau cu un cutit de aur si aveau grija ca planta sa nu atinga pamantul, pentru a nu-si pierde proprietatile sacre. In aceeasi zi, sacrificau doi boi pentru a sarbatorii evenimentul norocos. O alta traditie era ca in ce-a de-a sasea noapte cu luna, preoti druizi imbracati in robe albe sa taie special vascul ce crestea in stejar.
Mai tarziu, ritualul taierii vascului a inceput sa simbolizeze detronarea regelui de catre succesorul sau. Vascul se aduna atat la solstitiul de vara cat si la cel de iarna. In Evul Mediu si mai tarziu, ramurile de vasc se atarnau de tavan pentru a apara casa si proprietarii sai de spiritele rele. In Europa, ele se asezau la intrarile in casa si in grajduri, pentru a tine la distanta vrajitoarele.
Din cauza ca fusese atat de important in culturile pagane, vascul nu a fost acceptat la inceput in locurile de rugaciune crestine. Mai mult, nu se stie cu siguranta cum a ajuns planta sa faca parte din traditia sarbatorilor de iarna.
Obiceiul de a atarna cregute de vasc provine fara indoiala din traditia druizilor de a lasa armele si de a se imprieteni de cate ori se intalneau sub un copac in care crestea planta.
De asemenea, se credea ca vascul poate stinge focul, idee nascuta din credinta straveche conform careia planta era adusa de fulgere pe ramurile copacilor.
In unele zone din Anglia si Wales, fermierii dadeau o tufa de vasc primei vaci care nastea de anul nou; se credea ca acest obicei aduce noroc si prosperitate intregii cirezi.
In unele zone din Anglia, vascul trebuie ars dupa 12 zile, daca nici unul din cuplurile care s-au sarutat sub el nu se casatoresc.
Vikingii credeau ca vascul are puterea de a invia mortii. Ei credeau ca Balder, fiul lui Frigga, zeita iubirii si frumusetii, a fost omorat de zeul raului, Loki, cu o sageata din vasc otravita. Frigga l-a plans atat de mult pe fiul ei, incat lacrimile sale au transformat fructele rosii ale vascului in bobite albe, si Balder a inviat. Frigga a fost apoi atat de recunoscatoare incat a schimbat reputatia urata a vascului, facandu-l simbolul iubirii si al pacii.
In imperiul asirian si in Babilon, in jurul secolului al IX-lea i.Ch., fetele necasatorite se inchinau zeitei frumusetii si iubirii stand sub ramurile de vasc care impodobeau templul.
Pornind de la credinta celtica in puterea vascului, romanii obisnuiau sa se sarute sub vasc pentru a pecetlui o logodna; obiceiul era considerat a fi foarte important, ca un legamant care nu poate fi rupt niciodata, mai ales ca pentru romani, logodna era mult mai importanta decat casatoria.
Anglo-saxonii asociau puterile vascului cu legenda zeitei iubirii, frumusetii si fertiitatii, Freya. Conform acestei legende, orice baiat trebuia sa sarute o fata cu care se intalnea din intamplare sub vasc si sa rupa o bobita din tufa respectiva dupa aceea.

Scurta descriere
Vasc este denumirea data mai multor specii de plante diin familiile Loranthaceae sau Viscaceae. Vascul de Craciun face parte din speciile din Europa, anume Viscum album. Este o planta care creste incet, sub forma unei tufe atarnatoare, de culoare verde-galbuie, care se gaseste pe ramurile copacilor, chiar si la 4-5 metri inaltime. Florile mici, de culoare galbena apar toamna tarziu, si fac loc aproape imediat fructelor albe.

Originile numelui
Numele obisnuit al plantei – mistletoe – provine din credinta ca vascul se inmulteste prin excrementele pasarilor: pe vremea aceea oamenii observasera ca planta crestea numai pe ramurile copacilor pe care stateau pasarile. ”Mistel” este cuvantul ango-saxon pentru excremente, iar ”tan” inseamna ”ramura de copac”.
Prin secolul al XVI-lea, botanistii au descoperit ca vascul se inmultea de fapt prin semintele ingerate de pasari, Una din cele mai tipurii marturii scrise legate de acest fapt dateaza din 1532, intr-un ierbar publicat in Anglia.
Inca din cele mai vechi timpuri, planta a fost considerata una din cele mai magice, misterioase si sacre din folclorul european. Vascul era considerat un aparator al vietii, fertilitatii, scut importiva otravurilor si afrodiziac.
Pornind de la ideea ca planta are puteri de vindecare, extractul de vasc este testat ca remediu in tratarea unor forme de cancer. In experientele de laborator s-a descoperit ca vascul minimizeaza efectele negative ale chimioterapiei si stimuleaza sistemul imunitar. In Europa si Asia, extractele de vasc sunt foosite pentru a trata mai multe tipuri de boli, precum artrita, reumatismul, hipertensiunea si epilepsia.