Nichifor Crainic

Nascut in satul Bulbucata, jud. Vlasca, la 22 Decembrie 1889. A studiat teologia la Bucuresti si Viena.
Remarcat de Alexandru Vlahuta inca dinainte de primul razboi mondial, Nichifor Crainic s'a impus in campul literaturii romanesti ca unul din fruntasii ei cei mai de seama. Poet, teolog, doctrinar si filozof, a condus revista "Lamura", a intemeiat publicatia enciclopedica "Cartea Vremii" si a fost Directorul celei mai prestigioase reviste romanesti aparute in perioada interbelica la noi in tara, "GANDIREA". Fauritorul curentului gandirist axat intrinsec pe autohtonism, neo-ortodoxism si nationalism disciplinat, Nichifor Crainic a fost unul dintre marii dascali ai Neamului nostru, mult apreciat si respectat de tanara generatie legionara drept unul din capii ei spirituali.
In prima parte a creatiei sale a colaborat cu poezii la diverse publicatii traditionaliste: "Ramuri", VII (1912); VIII (1913); IX (1914), "Luceafarul", XIII (1914); XIV (1919), "Drum Drept", X (1915), "Flacara", V (1915-1916), "Dacia" (in care publica la 7 Iunie 1920 un studiu de mare importanta istorica intitulat "Solemnitatea dela Sibiu"), continuare a articolului omagial despre Alexandru Vlahuta "Cel care nu mai e" de la 6 Decembrie 1919, urmat de altfel in suplimentul literar dela 1 Februarie 1920 al revistei "Romania Noua" sub titlul: "Cateva amintiri despre Alexandru Vlahuta". Publica poezii in revistele: "Transilvania" (1920), "Flacara" (1921-1922), "Cuget Romanesc" I (1922), "Gandirea" I (1921-1922) si in continuare, dupa stramutarea acesteia de la Cluj la Bucuresti, cand preia conducerea revistei de la Cezar Petrescu. Tot aici, incepe sa publice articolele programatice care vor defini in viitor orientarea de capatai a revistei: "Iisus in tara mea", II (serie noua, 1922-1923); "Politica si Ortodoxie", III (1923-1924); "Parsifal", "Cuibu' cu barza", "Ecouri ale unei polemici", "Pacea balcanica si protectoratul ortodox", IV (1924-1925); "Filarmonica", "La un concert" si toate celelate aparute in continuare.
Fost profesor la Facultatea de Teologie din Chisinau si la Seminarul Teologic din Bucuresti; laureat al premiului national de poezie in anul 1930; fost Secretar General la Ministerul Cultelor in timpul guvernarii legionare. Directorul ziarului "Calendarul" aparut la Bucuresti in 25 Ianuarie 1932 (suspendat la 24 Martie 1932 din ordinul guvernului dela conducerea tarii, reapare la 9 Iunie acelasi an, continuandu-si activitatea pana la finele anului 1933, 29-30 Decembrie, cand este din nou suspendat pentru pozitia sa manifesta legionara, iar Nichifor Crainic impreuna cu multi conducatori legionari sunt arestati si internati la inchisoarea Jilava).
A colaborat la diverse ziare si reviste literare: "Revista critica", "Ramuri", "Romania Noua", "Sfarma-Piatra", "Buna Vestire", "Cuvantul", "Spicul", si multe altele.
Dupa invazia comunista, Prof. Nichifor Crainic a fost arestat in casa preotului roman ortodox Ioan Samarghitan din satul Cerghid (jud. Mures) unde se ascunsese din fata prigoanei comuniste, si dupa lungi si istovitoare chinuri la care este supus de tortionarii securitatii comuniste, necondamnat, este intemnitat mai întâi la inchisoarea Vãcãresti, apoi la cea din Aiud in care era concentrat grosul varfurilor legionare, fiind supus unui regim de inanitie si teroare zilnica. Fortat sa impartaseasca ideile de reeducare ale criminalului regim dela inchisoarea Aiud, Nichifor Crainic este constrans sa colaboreze inca din... inchisoare la ziarul de propaganda mincinoasa "Glasul patriei" (care urmarea sa induca in eroare pe refugiatii si exilatii romani din Apus despre realitatile noului sistem comunist, incercand sa-i atraga in tara), si unde multe din articolele semnate sub numele de Nichifor Crainic, nici macar nu i-au apartinut, ele fiind intocmite de scribii nevolnici ai partidului la adapostul marelui si renumitului sau nume.
Eliberat din inchisoare in primãvara anului 1962, dupã 15 ani de detentie, slabit, cu sanatatea zdruncinata si apoi permanent sub ochiul "vigilent" al autoritatilor securitatii care il constrang la colaborare, Nichifor Crainic se stinge din viata la 20 August 1972, fiind condus la locul de veci de un manunchi de prieteni care au tinut -cu toata represiunea care îi astepta din partea autoritatilor comuniste- sa cinsteasca asa cum se cuvine plecarea din viata a acestui mare carturar si conducator spiritual.