Te-am asteptat cu sete Capitane,
Sa-nvii în noi strabunele simtiri,
Caci ne-am pierdut si limba si credinta
Sub biciul crunt al fostei stapâniri.
O, vino la noi, Capitane
Ne zbatem în truda si-amar
Pierdut-am si limba si lege
O, vino, re-nalta-un altar.
Din sufletele noastre chinuite,
De miselia-atâtor tradatori,
Tu singur ne mai spulberi deznadejdea
Si-alini în noi tristeti de Nicadori.
De-aceea îti trimitem juramântul,
Ca te-om urma cu pas fanatizat
Pe drumu-ti de Arhanghel al dreptatii
Crai nou pe cerul nostru îndurerat.
Prin tine vom cladi o noua tara,
Mai mândra decât soarele pe cer,
Fa-ne un semn si vor cadea si muntii
De-or sta în calea Garzilor de Fier.
sunt curioasa in cita lume un asemenea imn ar trezi oaresce sentimente!ghizela
RăspundețiȘtergereAutorul acestui imn si-a indeplinit misiunea,in opinia mea,reusind prin aceasta poezie sa comunice si sa transmita in acelasi timp o paleta vasta de sentimente catre cititor.(Alina)
RăspundețiȘtergereCat de actuala este aceasta veche poezie..
RăspundețiȘtergere