- Doamne, aş fi în stare să fac orice, absolut orice, din dragoste pentru tine. Supune-mă, la orice încercare şi vei vedea că spun adevărul.
- Ia un vas, i-a spus un glas îngeresc, umple-l ras cu ulei, pune-l pe cap, străbate piaţa şi apoi oraşul, stradă cu stradă şi întoarce-te, dar bagă de seamă, să nu iroseşti nici un strop de ulei.
Omul a umplut vasul, l-a aşezat pe cap şi a pornit cu braţele întinse în echilibru, rostind la tot pasul: „nici un strop să nu se irosească!". Era zi de târg şi bărbatul a străbătut întreg oraşul, stradă cu stradă, fără să piardă nici un strop de ulei. Mulţumit s-a întors şi a aşezat vasul la biserică.
A luat icoanele drept martore a izbânzi sale, dar tăcere. Şi în zilele următoare icoanele au rămas mute. Cuprins de disperare omul, cu capul pe genunchi plângea amar şi repeta printre suspine: „şi totuşi nici un strop nu s-a irosit".
Atunci s-a auzit un glas iarăşi:
–La ce-mi trebuie mie uleiul tău, nătărăule? Ce fac eu, Dumnezeu, cu un vas cu ulei? De câte ori, în timp ce purtai vasul pe cap, de câte ori, netotule, te-ai gândit la mine?
... Aşa era, se gândise numai la ulei ...
–Mai bine ai fi răsturnat vasul şi te-ai fi gândit la mine cu iubire. Lasă de-o parte încercările, care te fac vestit şi iubeşte-l pe Dumnezeul tău, măcar un pic.
Asa este.Cati dintre noi nu ne regasim in persoana respectiva?!...Putini, deoarece in general ne concentram atentia asupra actiunilor intreprinse de noi,atribuindu-ne merite,amintindu-ne de Dumnezeu ,de cele mai multe ori, doar in momentele dificile ale existentei noastre.(Alina)
RăspundețiȘtergereEste adevarata aceasta povestioară. Dacă nu-L avem permanent in minte pe Domnul Isus si ceea ce a facut El pentru noi, n-avem nicio sansa, totul este cenusa. El ne vorbeste prin tot ce ne inconjoara, prin natura si prin evenimentele din viata noastra, dar omul nu ia seama, ba, din contra, de multe ori Il blesteama pe Dumnezeu. Totusi El este suveran iar intr-o zi vom fi in fata Lui si nu ne vom putea justifica nicicum, iar realitatea iadului este mai adevarata decat faptul ca maine va fi o noua zi. (Iulia)
RăspundețiȘtergerecum s-ar spune nu vedem padurea de copaci!sau ne pierdem in detaliu fara sa vedem esenta!ghizela
RăspundețiȘtergereAveti dreptate. Uitam cu usurinta esenta noastra dumnezeiasca, asa ca, sa speram ca in desele momente in care noi Il uitam sa nu ne uite si El pe noi.
RăspundețiȘtergereP.S. Multumesc mult celor ce isi spun parerea cu privire la articole.
P.S. Iulia, sper ca in continuare sa ma bucuri cu, comentariile tale. Multumesc anticipat.
RăspundețiȘtergere