Batuti de crivatul nebun,
Dusi în surghiun
Am sângerat.
Cu carnea rupta în fâsii
Mucenicii
Ne-au inspirat.
Temnite reci: Tismana si Ciuc
Si Dragomirna lumini aduc.
Se strâng si vifore si noroi,
Biruitori
Calcam pe zori.
Din ranile noastre,
Cresc glorii de legionari,
Si-n ceruri albastre
S-aprind ca niste flacari mari.
Din temniti si bezne,
Din ocna-n care-am suferit
Cu aripi la glezne
Se-nalta neamul dezrobit.
Venim cântând din închisori,
Învingatori
Prin aurori.
În lanturi trupul ne-a scrâsnit,
Dar am zidit alt rasarit.
Am patimit prigoane si chin,
Pentru credinta în alt destin,
Iar astazi faurim sub cer
Un veac de fier,
Un veac de fier.
Se zvârcolesc toti cei misei
Sub pasii grei
De legionari.
Dreptatea noastra triumfând
Strafulgerând
Pe umeri tari.
Cu pieptul ars de grindini si de vânt,
Tu Capitane, tradari ai frânt
Si mari destine românesti
Împaratesti,
Tu împlinesti.
In opinia mea,nimeni nu poate "ansambla" o imagine mai completa a razboiului si implicit a mortii decat cel ce a trait asa ceva.
RăspundețiȘtergere"Gloantele ucid,grenadele ucid, baionetele ucid,gerul ucide,moartea are o mie de chipuri,cel mai rau dintre toate :Curtea Martiala."(Sven Hassel). (Alina)
F.frumos spus Alina!Dar cel mai mult ucide nepasarea si uitarea. ghizela
RăspundețiȘtergereNici nu va dati seama cat de multe am de invatat din cele scrise catre voi. Va multumesc amandurora.
RăspundețiȘtergereDin punctul meu de vedere e reciprocitate,deci n-ai pt. ce sa-mi multumesti.:)(Alina)
RăspundețiȘtergere