La coltul strazii e un cersetor
Cu mâna-ntinsa, catre-o alta lume
Decât aceea unde, fara nume,
El ispaseste râsul tuturor.
Adolescentii se mai tin de glume
Si-i pun în palma semne de-ale lor,
El e batrân si întelegator,
Cu noi, cu totii, dar, cu cei mici, anume.
Si cine observa, înt-o doara,
Ca el e-aici din vremuri de demult,
Imperturbabil, în acest tumult,
El, cersetorul, a uitat sa moara.
Sub zdreanta lui, minunea se-ntrupeaza,
În el e Dumnezeu, ce sta de paza.
nu-ti trebuie mult sa observi ca de fapt e VIATA insasi de care citi nu-si bat joc!!!? ghizela
RăspundețiȘtergereCei ce vor citi aceasta poezie, din pacate, nu-i vor extrage esenta ci se vor multumi sa citesca numele autorului,dupa care vor adauga(sau poate o vor spune doar in gand)"Uite-l mai si pe asta...i-a pupat talpile lui Ceausescu si acum e marele poet!". Din puctul meu de vedere Paunescu va fi apreciat abia dupa ce va trece in nefiinta(o atitudine tipic romaneasca de altfel)...
RăspundețiȘtergereIncerc sa-i inteleg pe oamenii astia,insa uneori e cam greu.Oricum,suntem superficiali.(Alina)
Ce as mai putea adauga... nimic. Aveti foarte mare dreptate.
RăspundețiȘtergere