Angela Similea - Daca n-ai fi existat

Asculta mai multe audio Muzica

Iisus, marele iniţiat zamolxian?

Numeroase voci, uneori avizate, alteori neavizate, se pronunţă că Iisus Christos nu a existat ca personaj istoric, fiind doar o născocire evreiască. Ateii mai moderaţi şi cu puţină ştiinţă de carte, susţin faptul ca inexistenţa unui Iisus istoric este susţinută de cvasi-totala lipsă a informaţiilor despre persoana sa în documentele istorice ale vremii (în afara Evangheliilor a căror existenţă nu o pot contesta). Noi spunem că nici unii nici ceilalţi nu au dreptate.
Avem anumite rezerve în a crede ca evreii se tem atât de mult de o „născocire” şi mai ales o născocire de-a lor, cu care ar trebui sa fie mândri. Avem rezerve în a crede si faptul că Isus lipseşte cu desăvârşire în literatura vremii, deoarece există o sumedenie de autori care-l menţionează foarte clar ca personaj istoric. Acest lucru îl menţionează până şi evreii, acuzându-l însă de vrăjitorie. O tradiţie din secolul I sau II menţionează pe „Yeshu” care „ practica vrăjitoria şi uimea Israelul” (B Sanhedrin, 43,a; cf Mircea Eliade, Istoria ideilor şi credinţelor religioase, vol II,p.305, ed1992). Apoi, avem mărturia lui Flavius Josephus, istoric roman de naţionalitate evreiască, care afirma că în acea epoca trăia un om pe nume Iisus, care avea o purtare foarte bună şi virtuţi puternice ( cf. J. Duquesne, Iisus, Ed. Humanitas,1995, p245). Mai mult, el este pomenit şi de către cei mai înverşunaţi duşmani ai creştinismului, romanii. Tacitus de exemplu, ne confirmă faptul ca Iisus a fost condamnat la moarte în vremea când guvernator al Palestinei era Pontius Pilat (Anale 15, 44). Alte mărturii în legătură cu Iisus le avem de la Pliniu cel Tânăr, (Scrisori, 10,96) si Suetonius (Viaţa lui Claudius, 25,4). Să nu mai punem la socoteală faptul ca o „născocire evreiască” nu putea beneficia de „acte în regulă” a condamnării sale la moarte. Acest document există, precum şi altele cum sunt Mărturia păgânului Lentullus, proconsul al Tyrului şi Sydonului în vremea împăratului roman Tiberius; Epistola femeii lui Pilat, pe numele său Procula, adresată prietenei sale Pulvia, în care se relatează despre ultimele evenimente din viaţa lui Iisus şi alte patru epistole ale lui Pilat către împăratul Romei. Atâta zarvă pentru o „născocire evreiască” ?… ne îndoim în mod serios.
Urmărind atât relatările istorice despre Isus, cât şi cele evanghelice, avem anumite rezerve în a crede că Iisus ar fi fost evreu aşa cum afirma M. Eliade şi ca divinitatea căreia i se închina el şi o numea Tată, era Yahwe al evreilor.
Sa purcedem şi să vedem dovezile…..!

Caracterele tipologico- raseologice ale lui Iisus

Beneficiem de doua descrieri amănunţite ale lui Iisus: una a lui Lentullus , funcţionar roman în regiunea Tyr si Sydon şi alta a guvernatorului Iudeii, Pontius Pillat, ambele adresate împăratului de la Roma. Să dăm cuvântul lui Lentullus care ne spune: „(Iisus) este de o statură mijlocie şi de o frumuseţe fără seamăn, uimitoare, şi seamănă cu mama lui, care este cea mai frumoasă femeie din lume. Părul lui este ca aluna coaptă şi îi cade până la umeri, se împarte în două prin mijlocul capului, după obiceiul locuitorilor din Nazareth. Fruntea lui este lată, exprimând inocenţă şi linişte. Nici o pată sau zbârcitură nu se vede pe faţa lui rumenă. Nasul drept, buzele subţiri, expresia nobilă, nu arată nici un argument pentru vreo critică logică, iar barba lui bogată si de aceeaşi culoare cu părul său, este lungă şi se desparte în două pe la mijloc. Ochii sunt albaştrii vineţi, blânzi şi senini.” (diacon Gheorghe Băbuţ, Vămile Văzduhului, Istoria despre Christos, Documente istorice, ed. Pelerinul Român, Oradea, 1993, p. 116).
De altfel, în majoritatea icoanelor creştine mai vechi sau mai noi, Fecioara Maria este înfăţişată cu acelaşi păr şaten, ochi albaştri, piele deschisă la culoare… prin urmare, nimic din caracterele tipologico-rasiale ale evreilor. “
Faptul este dovedit şi de afirmaţia lui Pontiu Pilat: „Trecând într-o zi pe lângă lacul ce se cheamă Siloam am văzut acolo mare mulţime de popor, iar în mijlocul ei pe un tânăr…Mi s-a spus că este Iisus. Era tocmai ceea ce puţin mă aşteptam să vad, atât de mare era deosebirea dintre el şi ascultătorii lui… El părea a fi cam de vreo 30 de ani. N-am văzut în viaţa mea o privire atât de senină şi de dulce, un contrast mai izbitor decât între el şi ascultătorii lui, cu bărbile lor negre şi feţele încruntate” (ibidem, p. 121)
Urmărind cele relatate de cele două oficialităţi romane, tragem concluzia că Iisus nu era evreu! Dar cărui neam putea aparţine el?
Ne lămureşte în această privinţă Eugen Delcea şi Paul Lazăr Tonciulescu care vorbind despre tărtărienii plecaţi spre Sumer din „Ţara Soarelui Răsare” (Dacia) spun că, sumerienii, „în acord cu prezumţiile sumerologilor”, aveau ochii mari, buzele subţiri, nasul drept sau puţin acvilin şi pielea albă, fiind de tip brahicefal (cu fruntea lată) – descriere ce se potriveşte perfect tipului uman geto dacic. La acesta se adaugă portul bărbii lungi şi a pletelor ( Eugen Delcea/ Paul Lazăr Tonciulescu, Enigmele Terrei. Istoria începe în Carpaţi, ed. Obiectiv, Craiova, vol I, p. 63). Iar I. I. Russu completează: ”…dacii erau aşa cum este aproape în totalitate poporul român, iar brahicefalii europoizi (a se înţelege tărtărienii – n.n) cuceritori ai Sumerului la mijlocul secolului al IV-lea, nu puteau fi decât cu părul castaniu” (ibidem, p. 64)
Prin urmare ca şi caracteristici tipologice, Isus se încadrează tipului uman carpato-dunărean şi nicidecum tipului semitic!


Zamolxe în predicile lui Iisus

Urmărind cu atenţie textele creştine, putem observa ca epitetele pe care le da Iisus lui Dumnezeu nu sunt caracteristice credinţei yahviste. Trei dintre epitetele pe care le atribuie Iisus părintelui său divin, atrag atenţia în mod deosebit: Dumnezeu, Tatăl şi Omul.
Ioan ne spune în Evanghelia sa: „Şi eu am văzut şi am mărturisit că el este Fiul lui Dumnezeu” (Ioan,1:33). Cine este această divinitate căreia i se închina Iisus ştiută fiind diferenţa flagrantă dintre Dumnezeul Vechiului Testament şi cel al Noului Testament ? Ne lămureşte arheologia şi scrierea genială a lui N. Densuşianu „Dacia Preistorică”. Iată ce spune Densuşianu:” Cuvântul arhaic de „deu” sau „deul” îl aflăm întrebuinţat, ca un termen naţional, în ţinuturile pelasge ale Traciei şi Mesiei, şi în timpurile Imperiului Roman. …În Munţii Rhodopului un veteran ridică la anul 76 d. Chr., un altar lui DEO MHDYZEI (MHDVZEI Desj., MHDIZEI Ren.), unde ultimul cuvânt ne prezintă numai o forma alterată a lui Domnudzei sau Domnidzei, rom. Dumnedeu (Dumnezău – n.n). ( N. Densuşianu, Dacia Preistorică, Ed. Arhetip, 2002, p. 214). Mai mult, acelaşi autor ne atrage atenţia că forma combinată „Deu – Dumnedeu” care ne duce cu gândul la formularea evanghelică Domnul Dumnezeu o aflăm şi azi în tradiţiile populare romaneşti (loc. cit. nota 2)
Observăm că Dumnezeu într-o forma sau alta este o denumire naţională a divinităţii supreme pelasge traco-dace Zamolxe, singurul zeu al Daciei, din cele mai vechi timpuri până azi. Spunem aceasta cu atât mai mult cu cât Isus în Evanghelii apare şi cu denumirea de Mesia, iar zona din sudul Dunării locuită de asemenea de daci se numea Moesia (a se citi Mesia), o dovadă în plus ca Iisus era de origine dacică iar formarea s-a spirituală s-a desavârşit aici. Mai trebuie amintit şi faptul că numele lui Zamolxe ca părinte eponim al moesilor ar putea fi Messios.
Cel mai des întâlnit epitet al lui Dumnezeu în predicile lui Iisus, este “Tatăl „ care, aflăm tot de la Densuşianu, era un alt nume al lui Zamolxe. (op.cit, p.208-210). De notat în acest sens este şi faptul că lui Zamolxe îi erau dedicate ca locuri de cult şi închinăciune vârfurile munţilor, pe teritoriul actualei Românii existând numeroase înălţimi ce poarta denumirea de tartar, tatăl sau tătar (op. cit. p. 209-210, nota 6). Atragem din nou atenţia asupra unui fapt şi anume acela că Iisus în toate momentele principale ale vieţii sale pământeşti a fost legat de munte: Schimbarea la faţă se petrece pe munte, moartea sa se petrece pe munte, naşterea lasă de bănuit ca s-ar fi petrecut tot pe munte, într-o peşteră.
Una dintre cele mai fregvente denumiri pe care şi le dădea sieşi Iisus, era ceea de Fiu al Omului. Poate că acestă denumire e cea mai misterioasă din tot cuprinsul Noului testament, cu referire la Iisus. Cine era acest om ? în nici un caz denumirea nu se referă la Iosif – logodnicul Mariei, ci mai degrabă la aceea fiinţă celestă la care face referire Daniel: „M-am uitat în timpul viziunilor nopţii şi iată, cu norii cerului a venit Unul ca un Fiu al Omului” (7:13). Pentru a ne lămuri mai bine, este cazul să amintim încă un nume sub care Isus apare în Evanghelii: ”Fiul lui David” ca şi precizarea lui Marcu referitoare la acesta titulatura: ” Şi învăţând în Templu, Iisus zicea: Cum zic cărturarii că Hristos este Fiul lui David? Căci însuşi David a zis întru Duhul Sfânt: Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta Mea până voi pune pe vrăjmaşii tăi aşternut picioarelor tale”. Deci, însuşi David îl numeşte pe el Domn; de unde dar este Fiul lui” (Marcu 12:35-37). Ciudat nu?
Permiteţi-ne să facem o mică divagaţie pentru a afla cine este acest David despre care vorbeşte Isus. Urmărind puţin mersul istoriei vedem ca aceasta nu a confirmat niciodată existenţa regelui David ! Ba mai mult, cartea Psalmilor atribuită lui David în Vechiul Testament, face notă discordantă cu întreg conţinutul Vechiului Testament având mai degrabă un caracter esenian. Numai ca…. Esenienii erau discipolii dacilor fiind singurii dintre evrei care s-au „încăpăţânat” să rămână la tradiţia primordială din Carpaţi, ai dacilor care în calitate de locuitori ai davelor se numeau “davi”. Şi iată cum o singura literă poate schimba o întreagă istorie!
Acum să revenim şi să vedem de ce însuşi Iisus îşi spunea “Fiul Omului”. Densuşianu vine şi ne lămureşte şi în această privinţă: „cuvântul Om reprezenta în antichitate o înaltă putere divină” (op. cit. p. 255, nota 2). Şi mai departe tot el ne lamureste spunând: „ Vârfurile cele mai înalte ale acestui munte (Bucegi – n.n) poartă azi numele, unul de Caraiman si altul de Omul, şi amândouă au fost odată consacrate divinităţilor supreme ale rasei pelasge, unul lui Cerus Manus si altul lui Saturn numit Omul” (op. Cit. p. 226). Numai că Densuşianu face greşeala de a nu-şi da seama că cele doua zeităţi sunt una si aceeaşi mare divinitate a preistoriei Zamolxe, careia i se închina si Iisus.
Concluzia care se impune alăturând cele două atribute ale lui Iisus, Fiul Omului si Fiul lui David ar fi o dublă legitimare a acestuia: Iisus Fiul Daviei (Daciei) (care) se închină lui Zamolxe, Tatăl, zeul dacilor. Mai mult, această denumire de Fiu al Omului ne-ar putea indica şi ce anume a facut Iisus în perioada aşa numită ”albă” a vieţii sale, perioada dintre 12 si 30 de ani în care nu se ştie nimic despre el. Urmărind cele spuse pană acum precum şi alte informaţii ale istoriei sacre vom vedea că cel mai probabil, în această perioadă, Iisus şi-a desăvârşit formarea spirituală de Fiu a lui Dumnezeu /Zamolxe în Dacia, mai exact pe Vârful Omu şi în peştera Ialomicioara, peştera marelui preot al lui Zamolxe. De ce? Pentru că … geografia sacră a antichităţii se reduce la…Dacia, iar momentele naşterii lui Christos şi a morţii lui Iisus sunt legate de o peşteră… peşteră care peste tot este legată de iniţierile misterice. Mai mult moartea lui se petrece pe cruce şi are o dimensiune mistică pronunţată, cruce care, ne spune Eliade devine Axis Mundi – axa lumii. Numai că pentru antici, Axa Lumii se afla în regiunea polului getic, în Hiperboreea dacică, ţara lui Zamolxe.

Dacii. Poporul model din predicile lui Isus

Iisus Christos, iniţiatul dac desăvarşit se delimita foarte clar de evrei, carora li se adresa numindu-i „Voi evreii” . Să ne oprim acum puţin asupra Predicii de pe Munte şi a Fericirilor pe care Iisus le-a enunţat atunci şi să vedem dacă există vre-un model viu pentru acestea.
Mai întâi sa încercăm să punem unul lângă altul, doua texte sacre: Evanghelia după Matei si Herto Valus a antichitatii pelasge. Iata ce spune Iisus în Predica de pe Munte:
„Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor!
Ferice de cei care plâng, căci ei vor fi mângâiaţi!
Ferice de cei blanzi, căci ei vor moşteni pământul!
Ferice de cei care flămânzesc şi însetează după dreptate, căci ei vor fi saturaţi!
Ferice de cei milostivi, căci ei vor găsi mila!
Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!
Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu!
Ferice de cei prigoniţi din cauza dreptăţii, căci a lor este Împărăţia Cerurilor!
(Evanghelia după Matei, 5:3-10)

Să privim acum comparativ, un text antic numit Herto Valus, care cuprinde învăţăturile preoţilor zamolxieni catre norod. Textul este versificat:
„Fericiţi cei ce-s cutezători
Că a lor este victoria
În plaiurile cele sfinte
Fericiţi cei ce plâng, că aceia
În dalbe ceruri s-or mângâia.
Fericiţi cei blânzi, că aceia
Vor moşteni întreg pământul.
Fericiţi cei care flămâzesc
Şi însetează după ştiinţă,
Că aceia se vor sătura
Şi niciodată n-or mai răbda.
Fericiţi aceia care muncesc,
Pământul făcându-l gradină,
Că ei vor culege roadele
În Grădinile Cerurilor

Fericiţi vor fi şi cei milostivi
Că aceia se vor mântui
Fericiţi cei curaţi în suflet
Că s-or hrăni doar cu lumină

Fericiţi făcătorii de pace,
Că Fii cerului s-or chema
Fericiţi cei prigoniţi pentru
Dreptate, că a lor este Raiul.
(Herto Valus, Cartea Secretă; cf. Adrian Bucurescu, Dacia Magică, Ed. Arhetip, 1999, p. 95 – 96)
...şi textul continuă mai departe în acelaşi ton cu fericirile Noului Testament. Acestea erau Legile Belagine, scrise versificat, aceleaşi pe care Iisus, le-a învăţat pe muntele sacru al geţilor, Omul, în peştera marelui preot Zamolxe şi pe care apoi le-a transmis iudeilor pentru ai readuce la tradiţia primordială, hiperboreană.
Se mai impune o precizare: prima dintre fericirile lui Iisus chiar dacă nu-şi găseşte paralela în textul Belaginelor, are o paralelă în lucrarea lui Herodot, care vorbind despre daci ne lamureşte şi asupra provenienţei acestor legi înălţătoare : ”Zamolxe (marele preot- n.n)…a cladit o casă pentru adunările bărbaţilor, în care îi primea şi îi punea să benchetuiasca pe fruntaşii ţării, învaţându-i că nici el, nici oaspeţii lui şi nici unul dintre urmaşii acestora nu vor muri, ci vor merge într-un anume loc (Împăratia cerurilor, Preidis, Pleroma -n.n), unde vor trăi pururi şi vor avea parte de toate bogaţiile”…” (Herodot, Istorii, IV, 95; cf. Trad. Cornel Bârsan, Revanşa Daciei, ed. Obiectiv, Craiova, 1997, p. 50)
Am scris acest articol, poate destul de întortocheat şi misterios, în speranţa că măcar unii dintre urmaşii ramanilor( fii lui Ra(m), Rama, si Râm), a tracilor şi dacilor liberi să se trezească, iar ei la randul lor să trezească şi pe alţii facând cunoscută adevărata istorie a acestui neam străvechi şi măreţ, dar oropsit de la începuturile sale şi până în prezent.
Vor veni vremuri şi mai bune, după vechile profeţii! Să fiţi siguri de asta! Doamne ajută!

Bibliografie:
1. Mircea Eliade, Istoria ideilor şi credinţelor religioase, vol II, 1992 ;
2. J. Duquesne, Iisus, Ed. Humanitas, 1995;
3. diacon Gheorghe Băbuţ, Vămile Văzduhului, Istoria despre Christos, Documente istorice, Ed. Pelerinul Român, Oradea, 1993;
4. Eugen Delcea şi Paul Lazăr Tonciulescu, Enigmele Terrei. Istoria începe în Carpaţi, Ed. Obiectiv, Craiova, vol I;
5. N. Densuşianu, Dacia Preistorică, Ed. Arhetip, 2002;
6. Adrian Bucurescu, Dacia Magica, Ed. Arhetip,1999;
7. Cornel Barsan, Revanşa Daciei, Ed. Obiectiv, Craiova, 1997.
quadratus.wordpress.com

Ion Aldea Teodorovici - Siberii de Gheata(Reaprindeti candila)

Traditii si folclor - Traditia Solomonarilor

In Bucovina exista o linie initiatica urmata de oameni care se folosesc de ajutorul spiritelor naturii ce guverneaza fenomenele si procese atmosferei si anima elementele naturii (apa, foc, pamant, aer). Spiritele cu care lucrau solomonarii se numeau balauri si zmei, ducandu-ne cu gandul la traditiile populare si din alte tari ale lumii, acolo unde aceste fiinte sunt cunoscute sub numele de dragoni.
Lumea solomonarilor este plina de magie si mister. Astfel ei se folosesc de puterile supranaturale conferite de dominatia pe care o exercita asupra spiritelor si elementelor naturii. Ei sunt vazuti in ipostaze inedite: merg pe nori incalecand balaurii, zboara prin inaltimile cerului (hultanie) si pot aduce la vointa ploaia sau pot dezlantuii furia stiihiilor naturii. In articolele care urmeaza sunt cuprinse informatii fascinante care ezprima mai in amanunt impresii si intamplari legate de aceasta traditie magica a poporului roman.

Calatori prin nouri
Solomonarii sunt, in acceptiunea cea mai larga a cuvantului, facatori de minuni, fiind printre cele mai misterioase personaje ale mitologiei romanesti. Se crede ca prezenta lor este partiala virtuala, traind in si prin cuvinte, mai ales in basmele romanesti din Bucovina, respectiv partial reala, traind printre oameni si ajutandu-i in viata lor de zi cu zi.
Denominatia de solomonar, ancestrala, merge indarat pana pe vremea vechilor preoti asceti ai geto-dacilor, numiti kapnobatai. Intr-o traducere aproximativa, in limba romana moderna, kapnobataii ar fi "calatori prin/pe nouri" sau "umblatori prin/pe fum." Kapnobataii ar fi fost capabili sa produca modificari meteorologice importante, la comanda. In arsenalul puterilor kapnobataiilor se numarau multe influente directe asupra naturii; producerea sau indepartarea ploii, producerea sau linistirea furtunilor, fiind printre cele mai spectaculoase.
Este meritul revistei Formula AS de a fi adus in actualitate problema solomonarilor prin publicarea unui articol, extrem de interesant, apartinand lui Bogdan Lupescu, si, respectiv a unuia din membrii Grupului Sarmizegetusa (GS).Nu trebuie sa mergeti prea departe, doar in Bucovina, ca sa aflati mai multe despre solomonari si Tara Solomonarilor. Foarte probabil ca unul din locurile sacre ale romanismului se afla in Bucovina. De aici si frecventa extraordinara a relatarilor legate de solomonari si tara lor, care se gasesc si regasesc in satele bucovinene, in basmele, istorioarele si povestile cu talc ce pot fi ascultate, atunci cand vizitati Bucovina.

Tara Solomonarilor
Stapani ai vanturilor si calatori prin nori, solomonarii traiesc jumatate in poveste, jumatate prin padurile Bucovinei. Nu exista sat prin care trecerea lor sa nu fi lasat in urma minuni. Aducatori de ploi si risipitori de furtuni, ei poarta oameni prin ceruri si fac sa curga laptele din copaci.

Calatorie pe urmele unor mistere stravechi
Si, in sfarsit, o aparut solomonariu, calare pe balaur...

Solomonarii si balaurii
Batranul Vasile Carcu ne povesteste despre bunul sau prieten care a vazut solomonarul in carne si oase. Iata cum a fost: “Era langa un iezer un balaur care scotea ploile. Vasile asta a luat pusca si-o zis ca el o sa impuste balaurul, fiindca purta dusmanie oamenilor. In vremea asta, solomonariu sta-n balcon cu boieriu mosiei, amandoi. Apai, Vasile asta o vrut sa-l impuste si-atunci vai, s-o starnit o vantoasa si toata iarba dealului o-nceput sa se miste si sa se infoaie, dealu’ tot o prins viata si-atuncea, in sfarsit, o aparut solomonariu. Mare, cu sapte pieptare, cu traista, cartea de vraji in mana, avea un toiag cu care a fost omorat un sarpe, topor descantat si frau din coaja de mesteacan. Cu fraul asta el o imblanzit balaurul. Solomonariu ii spunea: <>. Cand solomonariu ii incalecat pe balaur prin cer, balaurul intreaba de solomonar daca-s in tarina ori pe padure. Solomonariu il pacaleste, zice ca-s in tarina cand is pe padure, asa muta ploile pe paduri si cruta satele”. Da, asta era istoria secreta a mentalitatii populare, de care stiam: balaurul, principiu al haosului si stihiilor, imblanzit si invins de solomonarul demiurg, urmasul zeului dac Gebeleizis, zeul furtunilor fertile, ce strunea cu fulgere fiara norilor de furtuna. Spusele batranului tainuiau pilde ancestrale, povestile sale veneau din veac. “Si solomonariu era om sau ce era? Locuia la boierul acela?”, intreb, iar mosneagul se repede sa-mi raspunda: “Daa, om era, cu musteata. Mergea pe hat si pazea cerul. Boieriu il ospata, dar el nu manca de dulce, manca numai oua, lapte, malai si faguri de miere, asa mananca solomonarii. De dormit nu doarme in casi, cat de ger ar fi, ci pe malul taurilor, in pesteri, scorburi sau in pamant. Traiesc fara femei, zic ca femeia ii stroarce de puteri si daca o singura data o iubit o femeie, se prefac in oameni ca toti oamenii. Si Vasile asta zicea c-o vazut cum venea balaurul inaintea ploii printre nouri, cu solomonariu pe dansul. Solomonariu il prindea de gat si batea grindina. Cand vroia s-o porneasca prin cer, se ducea pe malul helesteului si citea din carte, ca era dascalit. Dupa ce gata de citit, arunca baltagul in mijlocul baltii si cand iesea balauru’ ii arunca capastrul pe gat si pornea ca o naluca prin cer, calare pe balaur, si-l conducea pe unde vroia el, pe la boieri ce nu tineau sarbatorile, ce nu-i dadeau de pomana si le batea mosia cu piatra...”. Si batranul continua, istoria e atat de coerenta, nimic extrasenzorial sau fantastic, totul are o concretete cruda, solomonarul exista si este un om, balaurul e un sarpe sau peste mare, “ca 5 metri lung, mare, cu doua capete si avea patru labe, avea cam 2000 de chile, se lasa in balta ceea, in papura ceea si manca acolo peste. Asta, daca nu-i arunca boieriu in mocirla cate un bou sau o oaie de pomana. Vai, si cand sa ridicau amandoi, solomonariu smucind din frau balaurul cela balos, vecinu’ meu o pus pusca la ochi... da’ solomonariu i-o zis, cu mila, nu-l impusca, ca dupa aceea o sa fie mai rau, mai rau, ii batran aicea, batraan...”.
Repetand acelasi basm si aceleasi cuvinte, batranul parca imi descanta simturile. Prelungirea vocalelor producea un ritm halucinant, ca un suier molipsitor, vorbea despre potopuri, nouri repezi si vanturi, iti legana intreg sufletul ca intr-o dormitare plina de suspinari si surasuri. Aproape ca nu-l mai auzeam, aproape ca nu simtisem cand in ograda au intrat - si nu stiu sa-i fi poftit cineva - tarani casvaneni, in frunte cu hatrul satului Arbore, Grigore Manoila, asezandu-se pe unde-au apucat, ascultand si ei, fara un cuvant, aceasta poveste de demult.
La urma, iesind cu totii din mutenie, casvanenii se pornira sa vorbeasca, dar toti deodata si despre cu totul altceva. Curios este ca imediat au inceput cu totii sa rada si eu nu pricepeam in ruptul capului de ce radeau, caci nimeni nu spusese vreo gluma. Un raset inspaimantator, hohot de casta, profund si sanatos, cu mine in mijlocul lor, privindu-i nedumerit. Si toata carnea fetelor si pantecelor li se misca si, pentru o clipa, observandu-i un licar in coada ochiului lui nea Grigore, am avut impresia ca de fapt de mine radeau, dar asta nu mai avea nici un fel de importanta. Gasisem Tara Solomonarilor.

Babu, inteleptul din Gura Raului
La 81 de ani, dupa o viata petrecuta pe varful muntelui, langa oi, Nitu Stef stie randuielile vazute si nevazute ale lumii, de parca ar sta de-a dreapta lui Dumnezeu. In satele din Marginimea Sibiului, „Babu” inseamna „mos”, „al batran”, un om intelept, credincios, trecut prin toate ale vietii, respectat si stimat. Babu este cel care intelege vremea si timpurile. Cel care stie. Babu este o institutie.

Despre solomonari
„La culme, la Ieda, acolo, or venit doi solomonari, si-or cetit, si-or cetit, pana o bolborosit apa. Si-o iesit de-acolo un zmeu. Atunci solomonarii i-or pus capastru pe cap, cu ochelari ca de cal, si-or sarit pe el. Mergeau paste sate si dadeau grindina. Ne-au spus si noua altii. Astia, solomonarii, sunt cei ce invata de toate, dar nu pot face nimica. Invata de popa, invata de ciobanie sau de batut fiara. Dar nu-i nici popa, nici cioban, nici potcoava la cal nu poate pune. Atunci sa face solomonar. Tot un fel de farmecatori is. Acum nu mai stau prin paduri si prin munti, stau la orasele mari, amestecati cu poporul care nu stie cine is. Ei stiu aduce ploaie si imprastia nouri, dar mai bine te aperi cu rugaciuni. Unde vezi norul de grindina, te rogi si il imprastii cu inchinare. Si mai poti face contra albiturii de grindina ceva: iei de la biserica cununa de spice de grau de la prapur si-o pui la icoana. Si nu-i grindina sau foc sa nu te ocoleasca. Ma-ntelegi? Sau lumina de la Pasti. Lumanarea cu care meri la Invierea Domnului o tai si o pui in casa. Si cand vine grindina o aprinzi. Ui ase face grindina, da roata si nu bate pe tine, nici pe hotarul tau. Fa asa, daca nu merge, sa vii sa-mi spui: „Mai Babule, m-ai mintit. Ca nu-i solomanar sa sa poata pune cu puterile Domnului. Unde-i credinta, si Dumnezeu fereste de piatra si de foc si de nenorociri. Iar noi, aici, pe sub munte, mai mult oameni cu frica lui Dumnezeu avem.”

Phoenix - Zori de zi

Asculta mai multe audio Muzica

Ai grija de sufletul tau

Un tânăr rege, pentru a-şi arăta valoarea, obişnuia să caute necontenit prilej de ceartă cu regele bătrân al ţării vecine. Bătrânul rege încercase pe toate căile să stabilească legături de prietenie şi întrajutorare cu tânărul său vecin. Dar în zadar.
Într-o zi, tânărul porni război împotriva ţării vecine.

Bătrânul rege amintindu-şi câte prostii făcuse el însuşi la tinereţe şi că tânărul rege este la vârsta la care nu i se poate cere înţelepciune, porunci căpitanilor săi, să-l prindă viu. Când acesta fu adus şi-l văzu speriat, bătrânului rege i se făcu milă de el, dar se prefăcu mânios şi-l condamnă la moarte. Tânărul implora îndurare...
–Bine, îţi mai dau o şansă! Se prefăcu înduplecat bătrânul rege.
A doua zi i se puse în braţe un vas plin ochi cu apă şi i se spuse:

–Va trebui să înconjori curtea, fără să verşi nici-un strop de apă, altfel vei muri, iată, călăul este în spatele tău, cu securea pregătită.
Regele poruncise ca supuşii săi să se aşeze de-a lungul drumului: cei din stânga să-l jignească şi să-l huiduie, cei din dreapta să-l laude...
Tânărul reuşi să înconjoare curtea, fără a risipi nici-un strop de apă, iar bătrânul rege îl întrebă:
–De ce n-ai întors batjocura mulţimii, care te jignea şi batjocorea?
–N-aveam vreme! Trebuia să am grijă de vasul cu apă!
–Dar de ce n-ai răspuns măcar celor, care te lăudau?
–N-aveam vreme, trebuia să am grijă de apă, să nu se risipească...
–Tinere, vezi aşa n-am eu vreme de prostiile tale, pentru că ţara are nevoie de mine! Nu mai căuta aplauze ieftine, ai grijă de vasul, pe care soarta ţi l-a dat în grijă. Ţara şi poporul tău au nevoie de destoinicia ta! Orice om are un suflet, pe care trebuie să-l păzească şi o misiune, pe care trebuie s-o îndepinească.

Sfantul Arsenie Boca

Din nou dacii liberi

de Adrian Pãunescu

Noi n-am avut nevoie
Sã luãm adeverinţe
Cã vieţuim acasã,
În patrie la noi,
Am fost şi vom rãmâne
De-a pururi dacii liberi
Şi iubitori de pace,
Şi vrednici de rãzboi.

La Sarmisegetuza,
La focuri, cu Zamolxe,
Şi stelele din ceruri
Din sânge ni se rup.
Nu ne-au învins romanii
Şi-am râs de toţi barbarii
Strigând la ei cu steagul
Fãcut din cap de lup.

Aceasta dãm de ştire,
De sub pãmântul nostru,
Urmaşilor în care
Reînviem acum.
Femeile iubindu-şi
Sã nascã dacii liberi
Spre rãzbunarea noastrã
Pe cel din urmã drum.

Numiţi şi ţara noastrã
Cu numele ei dacic
Iubiţi pe nou veniţii
Dupã atâţia ani,
Dar veşnic ţineţi minte
Cã peste dacii liberi
Au tot cãlcat invazii
Şi altfel de romani.

Noi am ramas în glie
Şi devenim pãdure,
Şi devenim recolte,
Sã vã hrãnim pe voi,
Şi temelia ţãrii
S-o întãrim cu oase
Şi iubitori de pace,
Şi vrednici de rãzboi.

Cu tot ce nãzãreşte
Din firea noastrã veche,
Dãm Romelor de ştire,
Prin ierburi murmurând,
Cã numai oboseala
Ne-a aşezat sub scoarţã,
Dar dacã e nevoie
Ne vom scula oricând.

Nimeni Altu’ – Fii ai BRAVILOR SOLDATI

Veridicitatea Tablitelor de la Sinaia

Cele peste 100 de tăbliţe de plumb, ce provin de la Sinaia, sunt cu siguranţă geto-dacice întrucât cuprind:
- un alfabet identic cu cel vechi romanesc, zis chirilic;
- nume de zei, regi, cetăţi, ape etc., ce fac parte din istoria cunoscută a Daciei;
- imagini cu personaje îmbrăcate exact ca Dacii de pe Columna lui Traian, de pe monumentul de la Adamclisi şi de pe alte monumente cunoscute ca aparţinând culturii şi civilizaţiei geto-dacice.
Un alt argument în favoarea atribuirii acestor tăbliţe Dacilor este limba în care sunt scrise, asemănătoare cu limba română şi cu cea albaneză, ultima fiind socotită de specialişti ca singura limba tracă vorbită în prezent.
Deşi s-a spus că ar fi false, nu există nici o dovadă în acest sens. În schimb, argumente în favoarea autenticităţii lor sunt foarte multe. Printre acestea se numără: relatarea unor fapte, a unor regi şi altor personaje necunoscute până acum nici din izvoarele antice, nici din alte inscripţii; informaţii foarte bogate despre religia zalmoxiană, cunoscută până acum doar după o scurtă relatare a lui Herodot, repetată după aceea, cu doar câteva mici modificări, de toţi ceilalţi autori greci şi romani; savanţii suspectaţi că le-ar fi falsificat, Haşdeu şi Densuşianu, nu menţionează aceste tăbliţe niciodată, fiind greu de crezut că le-ar fi falsificat fără să le exploateze în favoarea ideilor lor.
Inscripţiile, în marea lor majoritate, sunt uşor de citit, graţie acurateţei literelor, iar limba în care sunt scrise prezintă o foarte mare asemănare cu latina şi cu româna, fapt ce a dus şi la o oarecare uşurinţă în traducerea lor. Din inscripţii din afara Sinaiei aflăm că Geto-Dacii numeau această limbă ORO MANISA ori DRAGO MANISA, ambele sintagme însemnând Limba Curată; Grai Divin, de unde româna are neologismele român şi romanţă precum şi arhaismul dragoman, care înseamnă traducător.
Gramatica acestei limbi prezintă multe neregularităţi, ceea ce caracterizează limbile foarte vechi şi conservatoare. Ca un argument de moştenire directă din Oro Manisa, limba româna are şi ea o gramatică foarte neregulată. Vocabularul şi gramatica textelor de la Sinaia arată o profundă înrudire cu limbile zise indo-europene sau indo-germanice, în realitate atlantice.
Textele sugerează că Oro Manisa era graiul vorbit de Zeii Geţi la sfârşitul veacului al VIII-lea î.e.n. Această sugestie, precum şi neregularităţile gramaticale duc la concluzia că această limbă extrem de conservatoare este mult mai veche decât sanscrita şi alte limbi europene, ceea ce o plasează pe primul loc ca importanţă pentru studierea acestei familii lingvistice.
Din două texte de la Sinaia se înţelege că strămoşii noştri cei mai vechi au fost Atlanţii, model de înţelepciune şi virtute, ale căror precepte le-au studiat Zalmoxis şi Buerebuistas.
După Atlanţi, Dacia a fost şi centrul Imperiului Cerbilor, cunoscut sub numele de Troia, cu capitala pe ţărmul vestic al Marii Negre. Cerbii, cărora istoricii le spun Ionieni şi Dorieni, i-au zdrobit pe Aheii iredentişti, dar, mai târziu, Grecii au născocit Iliada şi Odiseea, atribuite lui Homer, ca să spele cumva ruşinea înfrângerii lor de către Troieni. La Cerbi şi Căprioare se referă şi câteva oraţii de nuntă, în versuri, consemnate în tăbliţele de la Sinaia, cu un conţinut perfect asemănător cu cel al oraţiilor de nunta româneşti, ceea ce demonstrează încă o dată ca mitofolclorul românesc este moştenit de la Geto-Daci.
Cele mai multe inscripţii de la Sinaia se referă la Gemenii Divini, născuţi în ţinutul Napailor, la Nord de râul sacru al Geţilor, Naparis Cerescul. Mama lor se numea Maria, cu atributele Leto, Oltea, Ledo, toate numele însemnând Cea Măreaţă; Magnifica.
Din aceleaşi inscripţii se înţelege că Apollon-Zalmoxis a fost săgetat de Scytii care stăpâneau atunci Ţara Geţilor şi că zeul ucis a înviat sau că a fost înviat de sora Lui. Regele Scytilor este numit în câteva inscripţii Pythagoras, ceea ce explică oarecum legenda lansată de Herodot, cum că Zalmoxis ar fi fost sclavul acestuia. O altă inscripţie spune că, mai târziu, Zeii S-au înălţat la ceruri.
Cele mai multe texte de la Sinaia sunt scrise în versuri, cu o măiestrie deosebită. Cel mai impresionant astfel de text, pe care l-am numit Fiii Mariei, este o adevărată capodoperă poetică. Pe lângă ritm, măsură, rime şi asonanţe, poemul se remarcă şi prin aliteraţii, specifice descântecelor româneşti.
Ca întindere, următoarele texte acoperă viaţa lui Buerebistas, numit în inscripţiile de la Sinaia Boerovisto sau Boeroviseto, cel mai important împărat geto-dac, poreclit şi Visica (Pisica). Aflăm că părinţii lui se numeau Remio şi Coeza, soţia se numea Genucla, cu care a avut şase copii.
Despre acest mare rege se spune că a avut o mare iluminare mistică şi că a vorbit cu zeii. Cea mai surprinzătoare informaţie, relatată în câteva inscripţii, este aceea că marele preot Deceneu l-a trădat. Din pricina intrigilor lui Deceneu, fiul cel mic al lui Boerovisto şi al Genuclei, Dapyx, s-a sinucis. Tot marele preot l-a dat pe Boerovisto pe mâna Romanilor, care l-au asasinat pe marele rege.
Inscripţiile de la Sinaia afirmă că Sarmizegetusa a fost ctitoria lui Boerovisto. Aceleaşi inscripţii confirmă că, în urma morţii lui Boerovisto, Imperiul Getic a fost împărţit între cei cinci feciori ai săi rămaşi în viaţă.
Urmează câteva texte referitoare la regele Cotiso, ale cărui fapte relatate de tăbliţele de la Sinaia sugerează că a fost unul dintre cei mai mari eroi ai Daciei, ceea ce reieşea şi din informaţiile rămase de la autorii antici străini.
Un mare număr de inscripţii se referă la domnia lui Decebal, numit autocrator, adică împărat. Se confirmă unele fapte relatate de istoricii antici, de exemplu că romanii le-au plătit tribut Dacilor, şi se aduc informaţii inedite despre familia lui Decebal.
Astfel, aflăm că Diegio şi Vezino erau copiii regelui, şi că pe sora acestuia o chema Geopyr, Giuvaier; sora lui Decebal lupta în fruntea femeilor dace, alături de bărbaţi, împotriva romanilor lui Traian.

Încă o informaţie foarte importantă: Decebal a fost împresurat şi s-a sinucis în Valea Jiului. În textele de la Sinaia apare şi cel mai important conducător dac de după Decebal, necunoscut de istoria noastră oficială, dar sugerat de celebrul poem germanic medieval Cântecul Nibelungilor sub numele de Ramunc şi Sigeher, ca duce al Valahilor. Acesta este eliberatorul Daciei, cel ce a iniţiat întoarcerea la vechile tradiţii ale ţării precum şi culegerea de legende divine şi mirene, fixate în tăbliţele de la Sinaia. Variante pentru numele său sunt: Romanh, Romansie, Lomanh şi, una foarte importantă, SO LOMONIUS Cel LUMINOS.
Acest atribut este chiar dezlegarea enigmei textelor de la Sinaia, ce pot fi atribuite cu certitudine Solomonarilor, care, în mitofolclorul românesc fac parte dintr-un misterios şi mistic ordin, cu sediul în cetatea Babariului, care se află în Munţii Galareu sau Garaleu. Este limpede că numele românesc de Solomonari vine de la împăratul dac So Lomonius, care nu are nici o legătură cu regele biblic Solomon. În Ţara Moţilor, Solomonarilor li se spune Zgriminteşi.
Strania cetate a Babariului poate fi lesne pusă în legătură cu la fel de straniile stânci din Munţii Bucegi, numite Babele, mai ales că este atestată şi o cetate tracică numită Babule. Dacă, într-adevăr, cetatea mitică a Babariului era în Munţii Bucegi, atunci nu mai e de mirare că tăbliţele dacice de plumb provin de la Sinaia, oraş aflat la poalele acestor munţi. Nu numai atât: tot acolo se afla şi KOG-A-ION, Capul lui Ion; Capul Magnificului, cunoscut sub numele de Sfinxul Românesc.
Aşadar, tăbliţele de la Sinaia par a fi fost făurite de Solomonari, ucenici ai împăratului dac So Lomonius. În mitofolclorul nostru, Solomonarii învaţă după o Carte de Magie, ale cărei pagini ar fi putut fi chiar tăbliţele de plumb. Ei trec şi nişte probe fizice extrem de dure, iar dintre ei se aleg numai zece.
Conducătorul Solomonarilor se numeşte Omul Alb sau Uniila. Ei au puteri miraculoase, îndeosebi în chemarea sau alungarea ploilor cu grindină, slujiţi de balauri.
Din cercetări rezultă că Romanh sau So Lomonius este acelaşi cu Zenovius din celebra inscripţie de pe relicvariul de la Biertan, EGO ZENOVIUS VOTUM POSUI, care poate fi tradusă astfel: Eu Dunărea pe duşmani i-am trecut. Pentru Zenovius cf. DANUBIUS, numele Dunării Superioare; pentru VOTUM duşmani cf. a vătăma; patimă; pentru POSUI a trece cf. a păsui; pas; a păşi.
Tăbliţele de la Sinaia sunt de o importanţă covârşitoare pentru istoria şi cultura noastră, fiind prima oară când aflăm ce spun Dacii despre ei înşişi şi despre duşmanii lor cei mai crunţi, Romanii. Importanţa lor constă nu numai în informaţiile istorice deosebit de valoroase ci şi în frumuseţea artistică, de multe ori la treapta de capodopere, literare şi plastice.
sursa http://www.dacii.ro

Despre Parintele Arsenie Boca - Partea I

Despre Parintele Arsenie Boca - Partea a II-a

Balada lupului alb

de Pavel Coruţ

Feciori din dacã mamã,
Pribegi ca douã cânturi,
Trecând din vamã-n vamã
Sub pãlmuiri de vânturi,

Mai blânzi ca o poveste
Din care-i lipsa vina,
Ne-au zãmislit din Creste
Şi ne-a scãldat Lumina.

Spãlaţi în ploi şi moine,
Curaţi ca douã schituri,
Ne-au botezat în doine
Şi ne-au sfinţit în mituri.

Mai plânşi ca douã lacrimi,
Cuminţi ca douã stele,
Noi dezlegãm de patimi
Şi descântãm de jele.

Din tâmple ningem vise,
Din Inimã-dureri,
Speranţele nezise
La porţi de învieri.

Ne-am îmbrãcat în Soartã,
Cumpliţi ca o osândã
La daca noastrã poartã
Ca lupii stând la pândã.

Vom însera cu anul
Şi-om deveni pãmânturi…
Ne-o ţine minte Neamul
Frumoşi ca douã cânturi.

Vom adormi cu veacul

Şi-om deveni zãpadã…
Ne-o pomeni sãracul
În plânset de baladã.

Ne vom zidi-n Credinţã,
În bolta Casei noastre,
Vom ninge cu voinţã
Şi vom ploua cu astre.

Ne-o creşte foc din Suflet,
Ne-or plânge-n palme macii,
Când ne-om opri din umblet
Feciori ai sfintei Dacii…

Pasarea Colibri - Dealul cu dor

Asculta mai multe audio Muzica

Adevărul nu cunoaşte graniţe – Noi nu suntem urmasii Romei

În viaţa fiecărui om există un moment unic, de o importanţă majoră în evoluţia multilaterală a persoanei respective.
Pentru mine, acel moment a început în copilărie şi s-a dezvoltat pe parcursul mai multor ani. Rolul hotărâtor în formaţia mea culturală şi profesională l-a avut familia, părinţii mei. Tatăl meu a fost un om de ştiinţă. Corectitudinea şi interesul lui constant pentru cunoaştere mi-au fost un permanent îndemn de a cerceta, de a afla lucruri noi. Mama m-a încurajat să citesc, să-mi lărgesc cunoştinţele în domeniul artei şi, în mod deosebit, în sfera literaturii române şi universale. Dintre scriitorii care au avut un rol deosebit de important în formarea personalităţii mele de mai târziu trebuie să-l menţionez pe Jules Verne, ale cărui cărţi mi-au dezvoltat imaginaţia şi mi-au bucurat copilăria.
În ultimul an de liceu, datorită pregătirii mele de excepţie la matematică, eram hotărât să urmez Politehnica. Am avut, însă, şansa să citesc cartea „Omul-amfibie” a scriitorului rus Beleaev. Autorul relatează, cu mijloace specifice beletristicii, succesul unui chirurg care a transplantat un plămân de delfin unui copil, salvându-i, astfel, viaţa. Copilul a devenit amfibie. Cartea m-a impresionat atât de mult, încât am realizat că direcţia mea în viaţă este medicina. Ceea ce am şi făcut.
Trăind de mulţi ani în America, am avut ocazia, ca doctor, să întâlnesc oameni de pe tot mapamondul, oameni care erau mândri de ţara în care s-au născut. Spre neplăcuta mea surpriză, am constatat că multor români le era jenă de originea lor şi sufereau un fel de înstrăinare etnică, o depersonalizare stranie. Deşi născuţi în România, ei spuneau că sunt, ca origine, italieni, germani, francezi… numai români – nu! Intrigat de acest ciudat fenomen, am încercat să-i aflu cauza. După o muncă asiduă de cercetare a multor documente din ţară şi din străinătate, mi-am dat seama că istoria noastră, istoria adevărată a poporului nostru, este fundamental diferită de cea învăţată în şcoală. Descoperirea m-a incitat şi m-a determinat să continui studiile, cu preponderenţă asupra istoriei Daciei şi a locuitorilor ei. Neadevărurile oficiale m-au revoltat şi, din această revoltă a spiritului care nu acceptă falsitatea – indiferent de unde vine şi indiferent de cauzele care o generează şi o perpetuează – s-a născut în mine neobosita dorinţă de a cunoaşte în profunzime istoria neamului meu, neam pe nedrept vitregit de-a lungul istoriei. Am descoperit că noi, românii, avem o istorie cu care trebuie să ne mândrim. Dorinţa de a spune lumii întregi – şi, în primul rând, românilor – că istoria noastră este demnă de marile enciclopedii ale istoriei universale, am finalizat-o în cartea „Noi nu suntem urmaşii Romei”. În ceea ce-i priveşte pe romani, am ajuns la nezdruncinata concluzie că ei, romanii, nu sunt înaintaşii noştri, ci nepoţii noştri târzii.
Documente ale unor istorici de prestigiu, inclusiv de sorginte latină, atestă fără drept de tăgadă faptul că armata invadatoare a împăratului Traian din anul 106 d.H. nu a cucerit decât aproximativ 14% din teritoriul Daciei, iar ocupaţia romană a fost temporară – doar 165 de ani. În alte ţări care au suferit o ocupaţie cu sute de ani mai lungă decât teritoriul geto-dacic, populaţia nu s-a „mixat cu invadatorii” şi nici nu şi-a înlocuit limba originară. Este suficient să amintim doar câteva dintre aceste ţări: Britania – 400 de ani sub ocupaţie romană, Grecia – 641 de ani, Egiptul – 425 de ani, Palestina – 325 de ani. Romanii nu numai că nu au reuşit să elimine limba acestor popoare, dar nu au fost capabili să creeze o limbă unitară nici măcar în ţara lor, Italia, unde sunt şi astăzi peste 150 de dialecte. Concluzia se impune de la sine: romanii nu şi-au transplantat limba în Dacia, tot aşa cum nu au putut s-o facă în propria lor ţară şi nici în celelalte ţări cu ocupaţie mult mai îndelungată.
Ştim cu toţii că este foarte greu să schimbi o părere falsă, fiindcă e înrădăcinată de secole prin manualele şcolare, prin tomuri de istorie, cărţi, articole, studii de aşa-zisă „romanistică”, intervenţii la radio şi, apoi, la televiziune.
Pentru cine este familiar cu ideologia şi psihologia manipulării maselor, nu este nimic nou ceea ce am spus şi scris în repetate rânduri : „Pentru lichidarea unui popor se începe prin a-i altera, a-i şterge memoria: îi distrugi cultura, cărţile, religia, istoria şi apoi vine altcineva care îi va scrie alte cărţi, îi va da altă religie, altă cultură, îi va inventa o altă istorie (de origine latină ori slavă, după momentul politic). Între timp, poporul începe să uite ceea ce este sau ceea ce a fost iar cei din jur vor uita şi mai repede: limba nu va mai fi decât un simplu element de folclor care, mai devreme sau mai târziu, va muri de moarte naturală. Noile forme istorice vor aduce elemente şi simboluri noi de adoraţie, care le vor îndepărta pe cele originare. Din vechiul start spiritual vor rămâne undeva, la un etaj inferior al cunoaşterii, numai câteva cuvinte, expresii, tradiţii, impresii, fragmente, nume de localităţi, munţi şi ape, fără un înţeles aparent. Formele vechi care, cândva, au ocupat valenţa transcendentalului, vor fi deplasate de formele noi, care vor dicta componenţa şi funcţiile «noului popor», aşa cum s-a întâmplat cu noi”.
Bazându-mă pe descoperirile arheologice şi pe logica de comparaţie cu ţările numite anterior, descopeream că ceea ce afirmase Ion Alexandru Brătescu-Voineşti în anul 1942 este purul adevăr:
„ N-a pierit nici o limbă a Dacilor, pentru că n-au avut altă limbă proprie, care să fie înlocuită prin limba Romanilor şi n-au avut o astfel de limbă pentru simplul motiv că Dacii vorbeau latineşte. Limba Dacilor nu a pierit. Ea a devenit , în Italia, întâi, limba Romanilor, care era o formă literară a limbii Daciei, iar mai târziu, limba italiană. Aceeaşi limbă a Dacilor, dusă în Franţa, a ajuns, întâi, limba Galilor, iar cu timpul, limba franceză; în Spania, ea a devenit, întâi, limba Iberilor, iar cu timpul, limba spaniolă, iar aici (pe teritoriul Daciei, N.A.), a devenit, cu vremea, limba noastră românească.”
Bucuria de a descoperi o magistrală istorie daco-geta a strămoşilor noştri precum şi dorinţa firească de a face cunoscută această istorie m-au determinat să înfiinţez, în anul 1999 Societatea „DACIA REVIVAL” („Reînvierea Daciei”), cu sediul în New York. Societatea îşi propune să aprofundeze studiile privind istoria veche a României. Am constatat cu mare satisfacţie că din ce în ce mai mulţi români din ţară şi de peste hotare împărtăşesc aceleaşi puncte de vedere la care ajunsesem eu însumi. Imi face o mare plăcere să constat creşterea continuă a calităţii studiilor dacologice din ultimii ani datorata înspecial unor membrii şi a unor simpatizanţi prestigioşi şi activi ai societăţii „Dacia Revival”: zeci de profesori universitari, cercetători pluridisciplinari, arheologi, istorici, , filologi, preoţi, sute de cadre didactice din învăţământul mediu, studenţi ai universităţilor din România, Statele Unite, Canada, Germania, Spania, Franţa, Macedonia, Australia. Un public românesc tot mai larg apreciază din ce în ce mai mult eforturile noastre de a repune adevărul dacic pe masa diversificată – şi uneori eronată – a istoriei omenirii.
Realizările societăţii noastre ne umplu sufletele de mândrie şi de satisfacţie, căci nimic nu este mai înălţător decât să ştii că aparţii unui neam de eroi şi că ai pus o temelie solidă la rescrierea onestă, în parametrii adevărului, a istoriei neamului tău.
În prezent, „Dacia Revival” are şase filiale în România şi cinci în alte ţări ale lumii, ţări cu o semnificativă imigraţie românească. La adresa de internet – www.dacia.org – se află informaţii ştiinţifice şi culturale despre daci şi despre istoria lor milenară, se pot asculta cântece de o mare vibraţie patriotică despre strămoşii noştri şi inspirate de ei, se poate citi publicaţia societăţii, „DACIA magazin”, iar cititorii au posibilitatea să-şi exprime propriile opinii şi sugestii pe FORUMUL acesteia. Menţionez faptul că revista lunară „DACIA magazin” are o largă difuzare atât în România, cât şi în alte ţări care au o mare concentraţie de români. Societatea noastră este, de asemenea, proprietara staţiei de televiziune „Dacia TV” din New York, prin care se transmit emisiuni culturale de mare interes.
Până în prezent, am organizat şi desfăşurat cu succes şapte ediţii anuale ale „Congresului Internaţional de Dacologie”, la Bucureşti. Patru congrese au avut loc în Statele Unite ale Americii, sub patronajul Institutului de Teologie Ortodoxă din New York.
Cu o nestinsă dragoste de adevăr şi de afirmare a lui, am ridicat trei monumente pe teritoriul Vechii Dacii: statuia regelui Burebista – la Orăştie , în judeţul Hunedoara – , monumentul lui Niculae Densuşianu – la Densuş, în Ţara Haţegului din judeţul Hunedoara – şi monumentul „Primul mesaj scris din istoria omenirii” – la Tărtăria, în judeţul Alba.
Munca societăţii „Dacia Revival” este doar la început. Sunt pe deplin conştient de marile obstacole cu care mă confrunt, dar nimic şi nimeni nu mă va împiedica să caut adevărul şi să-l spun românilor şi întregii lumi.
Personal, voi continua să studiez documente, să-mi menţin viu interesul pentru săpături şi descoperiri arheologice şi să adresez forurilor competente din ţară îndemnul de a sprijini cercetările istorice asupra istoriei Daciei. Adevărul este unul singur: noi suntem urmaşii daco-geţilor atât din punct de vedere biologic, cât şi din punct de vedere lingvistic. Acest adevăr trebuie spus răspicat şi trebuie cunoscut ca atare de către fiecare român, indiferent unde s-ar afla. Căci adevărul nu cunoaşte graniţe.
Existenţa mea gravitează în jurul a trei mari pasiuni cu care mă mândresc şi care mă susţin pe verticalitatea vieţii: familia, profesia de doctor şi continua muncă de reînviere a spiritului dacic pe plan naţional. Familia şi profesia sunt coordonate întregi, definitive şi revelatorii. Propagarea importantelor rezultate ale muncii mele şi a colaboratorilor mei în domeniul cercetării istoriei vechi a României este, încă, dificilă, cu multe obstacole. Ceea ce ştiu şi, de aceea, afirm cu tărie este că, mai devreme sau mai târziu, adevărul va triumfa. Căci adevărul nu are nevoie de argumente. El există şi se va face cunoscut tuturor. Aceasta este confesiunea mea de credinţă.
Îndemnul meu adresat, în special, celor tineri este de a continua munca fascinantă şi atât de recompensatoare a cercetării, descoperirii şi afirmării valorilor istorice perene ale înaintaşilor noştri, dacii.
Dr. Napoleon Savescu, Preşedintele societăţii „Dacia Revival”

Părintele Arsenie Boca - Sfântul Ardealului

Părintele Arsenie Boca - Sfântul Ardealului from HarrDelos on Vimeo.

Alegoria broscutelor

A fost odata un grup de broscute...care voiau sa se ia la intrecere.
Telul lor era sa ajunga in virful unui turn foarte inalt.
Se adunasera deja multi spectatori, pentru a urmari cursa si a le incuraja pe broscute.
Cursa urma sa inceapa...
Totusi...
Dintre spectatori nu credea nici unul ca vreuna din broscute va reusi sa ajunga in virful turnului.
Tot ce se auzea era exclamatii de genul: „Oh, ce obositor!!!
Nu vor reusi niciodata sa ajunga sus!“ sau: „Nici nu au cum sa reuseasca, turnul este mult prea inalt!“
Broscutele incepura se abandoneze ...Cu exceptia uneia singure, care se catara vioaie mai departe...
Spectatorii continuau sa strige: „E mult prea obositor! Nu va putea nimeni sa ajunga sus!“
Tot mai multe broscute se resemnau si abandonau... ...Doar una singura se catara consecvent mai departe...
Nu voia cu nici un chip sa abandoneze!
In final renuntasera toate, cu exceptia acelei broscute, care cu o imensa ambitie si rezistenta reusi sa ajunga singura in virful turnului!
Dupa aceea, toate celelalte broscute si toti spectatorii au vrut sa afle cum a reusit broscuta sa ajunga totusi in virf, dupa ce toate celelalte se vazusera nevoite sa abandoneze cursa!
Unul din spectatori se duse la broscuta s-o intrebe cum de a reusit sa faca un efort atit de mare si sa ajunga in virful turnului.
Asa se afla ca...
Broscuta invingatoare era SURDA !!!
Morala?
Nu asculta niciodata de oamenii care au prostul obicei de a fi intotdeauna negativi si pesimisti…fiindca ei iti rapesc cele mai frumoase dorinte si sperante pe care le porti in suflet!
Gindeste-te mereu la puterea cuvintelor, caci tot ceea ce auzi sau citesti te influenteaza in ceea ce faci!
Deci: Fii MEREU … OPTIMIST!
Si mai ales fii pur si simplu SURD cind cineva iti spune ca nu-ti poti realiza visurile!
Gindeste-te: Poti reusi in viata daca vrei cu adevarat!

Marcel Iures - Daca vrei sa fii rege

8- Daca Vrei SA Fii Rege : D
Vezi mai multe video din diverse

Codex Alimentarius

Nu ne ajunge rata somajului, scumpirile alimentelor si tot acest haos prin care Romania si intreaga planeta trece! Vor fi interzise vitaminele si produsele naturiste in schimbul a 28 de produse de sinteza care vor fi general valabile pentru tot omul de pe planeta. Groaznica prostie a conducatorilor nostrii ne aduce in prapastie.Hai sa o traim si pe asta ! Din data de 31 decembrie 2009 celebrul Codex Alimentarius a intrat in vigoare si in tara noastra !!! Oare vom face puscarie pentru capsulele cu usturoi sau…orice produs naturist? Suna incredibil, strigator la cer ? Da, suna .Unul dintre celebrii “anonimi” ai blogului mi-a adus acest lucru la cunostinta si ii multumesc pentru asta.Sa citim ce scrie mai jos . „Setul de proceduri concepute de reprezentantii OMS va schimba din temelii standardele de siguranta alimentara. Codexul alimentar are ca scop declarat protectia sanatatii consumatorilor. In realitate insa, sunt multe voci care sustin ca este o lege abuziva prin care vom fi obligati spre exemplu sa tratam cu antibiotice si hormoni orice animal crescut pentru hrana. Acest cod isi propune sa elimine si metodele alternative in domeniul sanatatii, adica terapiile naturiste, dar si folosirea suplimentelor alimentare si vitaminelor. La nivel mondial, sute de milioane de oameni au strans randurile si au inceput lupta impotriva acestui inceput de sfarsit al omenirii.”
" La 31 decembrie 2009 a intrat in vigoare Codex Alimentarius. Un asa-zis cod universal al alimentelor, ce scoate in afara legii produsele naturale, promovand organismele modificate genetic. Potrivit acestui Codex, suplimentele alimentare nu se vor mai comercializa nici in scop preventiv, nici terapeutic. Usturioul sau menta, alaturi de alte plante comune, vor fi considerate droguri de categoria a 3-a, care pot fi comercializate doar de catre marile corporatii farmaceutice. Intrarea in vigoare a Codex Alimentarius este unul dintre pasii spre Noua Ordine Mondiala.
Datorita preocuparilor mioritice din societatea romaneasca, uitam de multe ori ce se intampla de fapt in lume. Foarte putini romani stiu ca pe data de 26 mai 2009 a fost adoptat Codex Alimentarius, de catre Parlamentul Romaniei. Deputatii au adoptat cu 182 de voturi pentru, 2 impotriva si 12 abtineri, proiectul de lege pentru aprobarea Ordonantei 43/2007 privind introducerea deliberata in mediu si introducerea pe piata a organismelor modificate genetic. La fel ca si in alte probleme de acelasi gen - vezi cipuri, imprumuturi FMI etc - Romania da tonul in adoptarea si implementarea unor astfel de masuri dictatoriale. Se aduc astfel inapoi sapte dintre substantele interzise, precum: Hexaclorobenzene, Diledrin, Aldrin etc, substante care au fost interzise in mod unanim in 176 de tari, inclusiv SUA. Prevederile Codex Alimentarius, enuntate de Directiva Europeana in ceea ce insemna suplimentele alimentare, vor fi aplicate sub amenintarea, ca de obicei, a sanctiunilor financiare, dupa cum urmeaza:
- 28 de produsi de sinteza farmaceutica (toxici) care vor fi dozati si vor fi disponibili doar in farmacii, pe baza de prescriptie medicala, vor elimina orice supliment alimentar natural. Astfel, intr-un mod ironic, vitaminele, mineralele si plantele medicinale vor fi pe piata doar in doze in care nu mai pot avea niciun impact, ele fiind clasificate ca si toxine.
In magazine se vor putea pune in circulatie doar produsele care sunt pe lista Codex Alimentarius, toate celelalte (ex: glucosamine, qenzima etc) vor fi ilegale, insemnand ca toti cei care le vor folosi vor fi pasibili de inchisoare.
- Alimentatia umana certificata legal va trebui sa fie iradiata cu Cobalt si nu numai atat, sub noile reguli aproape toate alimentele vor trebui iradiate, iar nivelul de radiatii permis va fi mult mai mare decat cel anterior.

- Se va controla si accesul asupra acizilor aminati esentiali, asupra vitaminelor si mineralelor
- Medicina naturalista, cum ar fi acupunctura, medicina energetica, medicina tibetana etc, vor fi progresiv interzise, iar prin controale se va actiona, eliminand astfel accesul la orice fel de alternativa de tratament naturalist.
In ciuda faptului ca un imens val de petitii a blocat mesageria europarlamentarilor, Codex Alimentarius a fost totusi adoptat, fiind astfel vorba de o incalcare flagranta a drepturilor democratice si respectarii acestora. Modul in care, la 13 mai 2002, europarlamentarii au adoptat, in favoarea industriei farmaceutice reguli fixate prin Codex Alimentarius, ignorand protestele milioanelor de europeni, scoate inca o data in evidenta faptul ca aceasta masura face parte din Programul de Schimbare a Ordinii Mondiale.
Maniera prin care acest Codex Alimentarius desfiinteaza concurenta industriei farmaceutice, eliminand toate terapiile naturiste si suplimentele alimentare naturale, ma obliga sa ma intreb: de fapt cui ii folosesc toate acestea? Sunt aceste masuri in interesul cetatenilor? Sunt in interesul copiilor nostri? Sau, pe de alta parte, acesta este modul prin care ni se creeaza o dependenta fata de o industrie aflata in mana unor actionari (asa cum vom descoperi in continuare) care, in mod categoric, urmaresc preluarea controlului Noii Ordini Mondiale. Se stie ca, in industria farmaceutica, sanatatea se vinde si se cumpara.

Acuzati de genocid
Inainte de a demonstra legatura dintre Codexul Alimentarius si marile companii ale industriei farmaceutice, mai amintim ca dr. Matthias Rath (Germania), inmaneaza pe 14 iunie 2003 curtii de la Haye (Olanda) un act de acuzare pentru crime impotriva umanitatii, informand ca trusturile farmaceutice ascund efectele secundare periculoase si chiar mortale ale medicamentelor. In acest context, dr. Rath stabileste clar originea acestor crime si dovedeste responsabilitatea industriei farmaceutice privind un genocid extins mondial.
Este de notorietate ca in aceasta industrie se vehiculeaza miliarde de dolari anual, dolari castigati pe spatele suferintei si lipsurilor umane, iar parte din aceste profituri sunt utilizate ca sa se faca lobby pentru aceasta industrie, pentru a influenta legislatii, pentru a manipula cercetari in domeniul medical si educational. Sunt numeroase exemple prin care trusturile au facut donatii mari universitatilor din SUA si Anglia, cum ar fi: Harvard, Yale, John Hopkins, Standford, Columbia etc.
Exista multe rapoarte ONU care demonstreaza ca din cele aproximativ 200.000 de medicamente existente pe piata, doar 10% au o utilitate, dar chiar si acestea ar putea fi inlocuite cu practici din medicina chineza, tibetana etc si produse naturiste. Personal cred ca fara chimia farmaceutica lumea ar fi mai sanatoasa.

Opozitie serioasa
Sunt numeroase organizatii care si-au exprimat opozitia fata de Codex Alimentarius. Africa de Sud nu se va conforma. Ministrul sanatatii de aici declara ca este foarte clar ca aceste dispozitii vizeaza obtinerea banilor de pe urma remediilor brevetate, iar in acest context este normal ca se incearca discreditarea metodelor naturaliste. Asociatia medicilor si chirurgilor americani isi exprima opozitia fata de Codex Alimentarius. In Marea Britanie practicantii medicinei naturiste sustinuti de Camera Lorzilor s-au opus politicii pro Codex a lui Tony Blair. India nu se va conforma directivelor care, pe langa multe altele, promoveaza ingrediente chimice ce cauzeaza inflamatii la nivelul creierului copiilor. Se stie ca delegatul Indiei, insarcinat sa sustina aceasta cauza, a fost ignorat, iar cand a insistat pentru o dezbatere a fost pur si simplu scos afara din camera. “
Mai multe puteti gasi pe sitetul :
http://www.monitorulsb.ro/cms/site/m_sb/news/alimente_otravite_79648.html
Un interviu ce merita citit cu Omul Ovidiu Bojor despre Codex Alimentarius :
http://www.ziarullumina.ro/articole;896;1;23011;0;Daca-cititi-ultimul-Codex-alimentarius-al-UE-va-veti-ingrozi.html
Articol preluat de pe http://carareauniversului.blogspot.com

In traditia noastra populara exista “o vorba”, conform careia mananci ca sa nu mori. Se pare ca de acum inainte, mamanci sau nu mananci,sigur mori “cu zile”.

Arssura feat Nanu - Trup fara suflet

Asta´i minte bolnava!
Cum sa fie lucida?
Cand o mama da viata pruncului
Cu gandul sa´l ucida?
Caz des intalnit
Cum ca e moarte subita,
Da´ in acelasi timp
Poate s-a stins o minte stralucita.
Ce merita o criminala?
Nu sa o omori!
Da´i o celula cu prezervative si cu violatori,
Da´i ochii mei si sentimentele sa fiarba!
Ca daca ar vedea ce vad eu,
Si´ar dori sa fie oarba !
Mi´as dori ca ea sa isi doreasca
Cu adevart sa´il faca,sa´l iubeasca si sa´l creasca.
Si tare mi´as dori ca ea sa isi dea seama
Ce nepretuit e zambetul lui cand spune prima data “mama”.
Intelege !ca pentru copil un chiuretaj
E la fel cum ar cadea un chior de la etaj.
Nu intelege ce se intampla din gestul tau las
Cum ai destula forta
Sa rupi aripile unui ingeras?


Sunt fiinte fara inima
Suflete reci
Oricat ai incerca
Nu ai cum sa le´ntelegi.
Ele nu fac decat sa incalce alea firii legi
Merita pe viata sa le legi!



Ce vina are un nou nascut
Ca nu e un copil dorit ?
Abia deschide ochii si vede un sfarsit.
Mama lui nu vrea sa il vada sau in brate sa il ia,
Pentru ca cel cu care l´a facut nu o mai vrea.
E´atat de mic sa isi dea seama ce se´ntampla
Singura lui vina e ca respira si´ncepe sa planga.
Cea care i´a dat viata vrea sa il vada fara suflare,
Si el se stinge fara sa aiba la cap o lumanare.
L´a ingropat de viu ca sa scape de el
De parca era un obiect ,
Nici decum un baietel !
Ea credea ca va scapa nepedepsita,
Habar n´avea ca inchisoarea avea sa o inghita.
S´atatea cazuri de´acest gen
Inimi de piatra.
Nu´s mame
Sunt fiinte cu mintea inghetata.
Ce dau nastere unor copii care n´au vina
Ca mana destinului lor a fost una meschina.


Sunt fiinte fara inima
Suflete reci
Oricat ai incerca
Nu ai cum sa le´ntelegi.
Ele nu fac decat sa incalce alea firii legi
Merita pe viata sa le legï!

Leasa Dragos - Diferente

Noi beam brifcor, mancam topic topi-top sau jelibon

Ei se stramba cand aud de crina sau bonibon
In timp ce noi radeam la glume ei zic doar un simplu "LOL"
Ei nu se mai joaca frunza, nici tarile sau sotron

Noi jucam leapsa pe coco, ratele si vanatorii
Noi nu ne jucam fifa, ci fotbal in curtea scolii
Noi jucam lapte gros, turul frantzei, baba oarba

Ei au altele in cap atunci cand aud de "capra"
Noi ceream prietenia ei converseaza pe mess
Ei nu mai rosesc ca noi cand e vorba despre sex
Noi nu ne duceam in mall ci doar la cofetarie
Beam tec si mancam din aceeasi farfurie
Noi nu ne dadeam mail, noi ne trimiteam scrisori
Ne dadeam felicitari nu mass-uri de sarbatori
Nu dau eu verdicte si-habar n-am ce credeti voi
Dar copiii de azi parca-s mult mai tristi ca noi


Eram la o bere-n fatza - anu' trecut
2 copii mancau bomboane in fatza scarii razand
Toate bune si frumoase pana ii vad aruncand
Punga de bomboane plina si pe ei plecand
Imi venea sa-i strang de gat
................
Noi plangeam o saptamana fiindca mama nu ne lua
...............
De vine-s cei ce v-au crescut fiindca nu stiti cum era...


Cand venea ora 5 iesea toata lume-afara
Si-ncepeam numaratoarea fara sa stim ce inseamna
Antante dizemane pe dizemane compane antante

Ne-ascundeam de parintzi sa nu ne vada ca bem apa
Cand veneam transpirati dup-o noua zi de joaca
Noi citeam Ciresarii, amintirile lui Creanga
Adormeam fericiti ascultand povesti pe placa
Ne uitam la diafilme cu Turtitza Fermecata
Sandy Bell pentru toti era vedeta preferata
Era mare sarbatoare cand mancam o ciocolata
Buna, rea, mica, mare n-avea cum sa nu iti placa
Privind in urm-acum toate astea parca
Sunt povesti de demult care incep cu-"a fost o data"
Poate-s io nostalgic si-habar n-am ce credeti voi
Dar copiii de azi parca-s mult mai tristi ca noi

............

Cele 5 reguli de AUR

Aminteste-ti de cele 5 reguli pentru a fi fericit:

1) Curata-ti inima de ura, frica, egoism.
2) Scuteste-ti mintea de preocupari inutile.
3) Simplifica-ti viata si fa-o mai frumoasa.
4) Daruieste mai mult si asteapta mai putin.
5) Iubeste mai mult si... scutura-te de pamant, pentru ca in viata asta, tu trebuie sa fii solutia, nu problema.

P.S. Pozele nu au legatura cu, continutul textului, dar am considerat ca sunt foarte frumoase si am vrut sa le "impart" cu voi:D.

Documentar despre moarte - traditia romaneasca - I

Documentar despre moarte - traditia romaneasca - II

Realizat de catre domnul Grigore Lese.

NASA si portalurile magnetice

Intr-un articol intitutlat “Magnetic Portals Connect Earth to the Sun ”, NASA aduce la suprafata descoperirea portalurilor magnetice dintre soare si pamant. Si in acest caz, realitatea conexiunilor periodice dintre soare si pamant intaresc descoperirea holografiei universului si a conceptului de matrice, conceptele existand de inca 3500 de ani in literatura spirituala.Dar cine sa o ia in seama?
Cei de la NASA spun ca la fiecare 8 minute soarele se conecteaza cu pamantul prin intermediul unor canale magnetice ceea ce permite particulelor solare sa interfereze cu usurinta si rapiditate cu cele din campul magnetic al pamantului.

Sa vedem ce spun dansii :
“ In timpul in care citesti acest articol, ceva se va intampla, departe de capul tau, ceea ce nici oamenii de stiinta nu credeau.Un portal magnetic se va deschide, legand Pamantul cu soarele de la 93 de milioane de kilometrii distanta. Tone de particule de energie puternica pot pluti in timpul acestei deschideri pana sa se inchida din nou, ca in timpul in ca dumneavoastra veti ajunge cu lectura la sfarsitul acestei pagini.
Cercetatori stiau de mult ca Pamantul si soarele ar trebui sa fie conectate cumva. Magnetosfera Pamantului este plina de particule de la soare ce ajung prin intermediul vantului solar si penetreaza magnetismul pamantului.[..] “ Obisnuiam sa credem ca aceasta conexiune este permanenta si ca vantul solar se infiltreaza in mediul apropiat al pamantului atunci cand vantul este activ.Ei bine, era gresit. Conexiunile nu sunt stabile deloc.Adesea sunt scurte,puternice si foarte dinamice.” In fiecare zi cand pamantul se apropie cel mai mult de soare, campul magnetic al pamantului, preseaza campul magnetic al soarelui .La aproximativ fiecare 8 minute, cele doua campuri magnetice se imbina sau reconecteaza, formand un portal prin care particulele pot pluti.Portalul ia forma unui cilindru magnetic aproape la fel de mare ca pamantul.
Portalele cilindrice pare ca se formeaza deasupra ecuatorului planetei si apoi se rasuceste peste poli.In decembrie peste polul nord, in iulie peste polul sud. [….]
Sunt multe intrebari fara un raspuns : de ce se formeaza aceste portaluri la fiecare 8 minute? Cum pot campurile magnetice sa se rasuceasca si sa se incolaceasca in interiorul acestor cilindrii? Ne gandim destul de puternic asupra acestor lucruri. Intre timp, departe de capul dumneavoastra, un nou portal se dschide, conectand planeta cu pamantul.”

Sunt convins ca in afara acestor legi pe care le descoperim si redescoperim si noi, oamenii,mai sunt multe de spus numai despre schimbarea prin care omenirea trece la ora actuala. Fenomenul 2012 reprezinta reconectarea la matricea primordiala cat si restructurarea sa.Timpul se accelereaza, se comprima, actiunile directe pe pamant se intetesc,soarele se “aprinde” , clima se grabeste, toate cresc pana la un punct culminant de intensitate maxima sau zero (depinde cum privesti) , moment in care orice constructie matriciala iluzorie (tencuiala de suprafata) se naruie, de dezmembreaza, ramanand doar informatia de baza, legea, adevarul, intr-un cuvant identitaea primordiala. Totul se face printr-o epurare fireasca si in acelasi timp legiuitoare, mai departe de orice holografie, de orice notiune si fapt al acestei realitati.Totul este tinut in brate de divin, comandat si ingrijit de Ingeri, Arhangheli, Puteri, Virtuti, Domnii, Tronuri, Heruvimi, Serafimi, cete intregi de sfinti si profeti.De acest lucru nu trebuie sa uitam. Spun asta pentru ca exista tendinta de a se centra cat mai mult cu putinta atentia pe “revelatiile” stiintei, dand impresia multor oameni ca prin acestea il pot descifra pe Dumnezeu.Pe cand Dumnezeu este cel ce ne ingaduie descoperirea si mai ales intelegerea.Sunt margaritare cu care omenirea va fi judecata.Mai departe de orice comprimare a timpului si de restructurare matriciala, Dumnezeu isi pregateste cararea.Iar cararea se pregateste in tihna si odihna Lui ceea ce pentru omenire reprezinta nesfarsitul.Atunci cand timpul de examen se apropie de materie si de viata ce anima materia, Dumnezeu da de stire ca omul sa se pregateasca cu sufletul si sa se smereasca, sa plece capul si sa intoarca obrazul cu iubire pentru palma dusmanului ce devine prieten.Adica recunoasterea chipului lui Hristos in fiecare om, in esenta fiecaruia.Semnele sunt date prin prooroci, prin profeti, prin sfinti si chiar si prin descoperirile pe care stiinta le face si le analizeaza. Nimic nu se intampla doar din ciclicitate sau dintr-o ciclicitate fara sens, de sine stataoare.Acest lucru mai trebuie sa-l descopere stiinta, raspunsul la marea intrebare : “ De ce? “. Toate fac parte dintr-o curgere de actiuni si ratiuni clar divine cu scop direct spiritual, de reinviere, refacere, reintoarcere, reimpacare, redevenire, reinoire , reidendificare, revalorificare si respiritualizare, toata creatia are nevoie de mantuire, dar mai ales omul. Si in Dogmatica Ortodoxa, natura are datoria de a se implini, de a se desavarsi pana la sfarsitul veacurilor.Deci intreaga creatie trebuie sa tinda catre desavarsire si omul catre mantuire.Omului I s-a daruit natura ce are mai presus de toate viata si ii ofera omului viata desavarsita daca el este in comuniune cu ea.Creatia materiala, chiar daca face parte din iluzie, trebuie respectata ca fiind ceva sacru, pentru ca si este creata, daruita si sustinuta de Sfanta Treime.Omul nu va fi judecat numai pentru propriile pacate ci si pentru acest dar pe care Dumnezeu l-a lasat lui, natura.
Sa recapitulam cele 7 legi ale Kybalionului scrise in urma cu cateva mii de ani in urma :

1.LEGEA MENTALISMULUI
"Totul este Spirit; Universul este mental"
2. LEGEA CORESPONDENTEI
"Ceea ce este sus este si ceea ce este jos, ceea ce este jos este si ceea ce este sus"

3. LEGEA VIBRATIEI
"Nimic nu este in repaus, totul se misca, totul vibreaza"
4. LEGEA POLARITATII
"Totul este dublu, orice lucru are doi poli, totul are doua extreme, asemanatorul si neasemanatorul au aceeasi semnificatie, polii opusi au o natura identica insa de grade diferite, extremele se ating, toate adevarurile nu sunt decat semiadevaruri, toate paradoxurile pot fi conciliate"
5. LEGEA RITMULUI
"Totul se scurge inauntru sau in afara, orice lucru are durata sa, totul evolueaza, apoi degenereaza, balansul pendulei se manifesta in toate si masura oscilatiei sale la dreapta este asemanatoare cu masura oscilatiei sale la stanga, ritmul este constant"

6. LEGEA CAUZEI SI A EFECTULUI
"Orice cauza are efectul sau, orice efect are o cauza, totul se intampla conform Legii, hazardul nu este decat un nume dat unei legi necunoscute, sunt numeroase planuri ale cauzalitatii insa nimic nu scapa Legii"
7. LEGEA GENULUI
"Este un gen in toate lucrurile, totul are principiile sale, masculin si feminin, genul se manifesta pe toate planurile"



Pe parcursul timpului omul a primit foarte multe izvoare de intelepciune, de indrumare, descoperire si studiu, numai ca firea omului si slabiciunea lui in credinta l-a determinat sa priveasca din unghiuri de multe ori gresite. Orice descoperire are un potential pozitiv teribil, caci pentru asta exista in creatie, acel adevar, dar el poate fi privit si inteles de catre om si negativ.Fisiunea uraniului, descoperirea nitroglicerinei si toate experimentele militare (in general toate experimentele de amploare sunt militare) puteau duce catre o dezvoltare pozitiva a omenirii si nu catre una anti-umana.In mare parte oamenii de stiinta au regretat ca descoperirile lor au ajuns sa fie folosite in scopuri miliare.
Nu pot intelege de unde a aparut aceasta idee absolut bolnava si intunecata, a nu sti cum sa facem sa ne omoram mai bine. Tot timpul lumea se inarmeaza, inventeaza arme, metode, tehnici, oare ne pregatim de razboi? Altfel nu pot intelege aceasta incrancenare.De ce exista pe glob zone in care s-au construit lagare pentru sute de milioane de oameni si munti cu cutii de ingropaciune…nu inteleg nici asta. Amuzant este ca acei oameni care gandesc si incearca sa croiasca istoria planetei din acest moment prin fel si fel de influente, tactici, strategii de cele mai multe ori terifiante si malefice, nici macar nu isi pun problema ca planurile omenirii, planetei si ale Creatorului ii includ si pe ei, micii oameni trecatori.

Maya a avut aceasta viziune cu transformarea lumii inainte ca lumea oamenilor de stiinta se descopere ipoteza gaurilor negre si mai nou sa le si ateste.Dupa cate stiti in prezicerea mayasa se spune ca pamantul va intra in proximitatea acestui pantec cosmic “kunab hu” cand se va alinia cu soarele si cu centrul galaxiei, fenomen astronomic ce se intampla la fiecare 12.700 de ani. Diferenta de acum este ca pe langa ciclul firesc astronomic, planeta si omenirea trece acum printr-o impletire de situatii critice. Mayasii vorbesc despre acest aliniament din 21.12.2012 ca de o super pozitie astronomica si spirituala ce va aduce zeitatea pe pamant si inceperea planului de schimbare prin ploaie de foc.

Se mai vorbeste despre centura fotonica prin care omenirea va trece timp de 2000 de ani, dar stiinta nu confirma ipoteza unei centuri fotonice.Vom trai si vom vedea.
Probabil ca pe parcursul acestui an cat si in anul viitor vom asista la foarte multe descoperiri si dezvaluiri de forta. Oricum ar fi trebuie sa intelegem ca toate se intampla aici pe pamant pentru om.

Articol preluat de pe : http://carareauniversului.blogspot.com/