Alarmă pe Marte

Autor: Ionel Grama (Lumea Misterelor)
„Am citit articolul Marţienii pot ajuta Pămîntul semnat de dl. Ionel Grama. Totul pare foarte interesant, dar mie nu-mi vine să cred că acolo s-a descoperit ceva care ar putea duce la concluzia că pe Marte a existat sau există vreo formă de viaţă“, ne scrie dl Anghel S., din Bucureşti.

Desigur, credem că toată lumea este conştientă că nu noi, redactorii Lumii misterelor, sîntem cei care putem spune cu certitudine ce este pe Marte. Dar putem analiza împreună anumite aspecte, apelînd la concluziile experţilor în domeniu şi încercînd astfel să ne apropiem de adevăr. Revenim cu imaginea „conductei marţiene”, publicată în articolul la care face referire cititorul nostru, precizînd că persoanele care se ocupă cu descifrarea imaginii au botezat-o „bizarul tunel marţian de sticlă”(linck-ul imaginii: http://www.rufon.org/forum/index.php?action=dlattach%3Btopic=546.0%3Battach=2721%3Bimage ). Despre acesta, David C. Pieri, doctor în Ştiinţele Pămîntului, membru al Diviziei de Ştiinţe Spaţiale de la Jet Propulsion Laboratory, a afirmat că: „Tunelul marţian de sticlă nu este nimic mai mult decît o parte a trenurilor de dune marţiene”. Imaginile ulterioare, transmise de Global Surveyor Mars, demonstrează însă că enigmaticele forme sînt altceva decît o dună de nisip, aşa cum o ştim noi. Un alt set de imagini prezintă un fel de „craniu” uriaş , despre care unii specialişti au spus că reprezintă „un joc de lumini şi umbre”. Analizată prin prisma unor parametri fizico-matematici, precum unghiul de incidenţă al luminii, latitudine, longitudine, unghiurile emisiilor gamma, rezoluţia şi altele, imaginea respectivă se dovedeşte a nu fi doar „un joc de lumini şi umbre”, mărimea obiectului fiind de aproximativ 393x585 metri, cu o înălţime de 1920 de metri.
Revenind la dunele amintite mai sus, ceea ce răstoarnă complet explicaţia dată de JPL este faptul că „duna de nisip” ciudată se ridică 500 de metri, adică o jumătate de kilometru, pe o stîncă verticală, fără să alunece în jos, ceea ce sfidează legile gravitaţiei, aşa cum le ştim noi. Pe Pămînt, dunele sînt nişte grămezi de praf (nisip) modelate de vînt. Desigur, asemenea forme pot exista şi pe planeta vecină, numai că dunele din fotografie au un comportament bizar, alternînd de la „transparent”, cînd se vede în interiorul lor, pînă la „întuneric”, cînd părţile exterioare încep să se rostogolească fără să se împrăştie, adoptînd forme rotunde, aerodinamice, cu un „paratrăsnet” în vîrf, ca şi cum s-ar automodela sau le-ar modela cineva. Unii cercetători au emis ipoteza că acestea sînt nişte adăposturi ce protejează în interiorul lor anumite forme de viaţă. Intr-o altă fotografie, transmisă de roverul Opportunity, apare o bucată de metal, care, din cauza formei sale, a fost botezată de specialişti cu numele unei insule de pe coasta de nord-vest a Irlandei, „Oilean Ruaidh”.
Matt Golombek, cercetător la NASA, a declarat referitor la acest obiect următoarele: „Culoarea, textura rotunjită şi modul cum e cocoţat pe terenul respectiv îl fac să arate ca un meteorit de fier”. Obiectul, care are o lăţime de circa 45 de centimetri, a fost fotografiat pe întuneric de la o distanţă de 31 de metri. Dacă acesta este hematit, atunci se ridică mai multe întrebări. Oxidul feric, Fe2O3, cunoscut şi sub numele de hematit datorită culorii sale roşie-maronie, se formează prin oxidarea fierului în condiţiile unui surplus de oxigen, avînd proprietatea deosebită că este opac la radiaţiile ultarviolete şi infraroşii, radiaţii existente din plin pe Marte, letale pentru anumite forme de viaţă. Pentru structurile vii, fierul este un element cu două tăişuri: în formă stabilă, de metaloproteine, el participă la respiraţia celulelor şi la formarea hemoglobinei; în for­mă liberă însă, duce la crearea de radicali liberi, toxici pentru celulele vii. Oare obiectul fotografiat pe Marte este unul dintre factorii care au dus la distrugerea vieţii pe planeta vecină sau ascunde şi el ceva ce trebuie protejat de radiaţiile ucigaşe venite de la Soare şi de la alte surse din Univers? Deocamdată, nu ştim, dar este posibil ca tocmai despre astfel de fenomene să fi vrut NASA să vorbească pe 15 noiembrie 2010, hotărîrea fiind schimbată în ultimul moment. Pînă la urmă însă, toate aceste mistere vor fi dezlegate şi primele colonii de pămînteni vor fi instalate pe Planeta Roşie, conform planurilor întocmite.