“Predica de la miezul noptii” – despre repaus,somn si activitate

Exista o scriere exceptionala si care este cvasinecunoscuta (deocamdata)- “Marea Evanghelie a lui Ioan”(apocrifa) si care este, de fapt, o scriere inspirata sau un text scris sub dicteu divin de catre Jacob Lorber in secolul 19.
Aceasta evanghelie cuprinde un numar impresionant de volume si o serie de informatii exceptionale.

Autenticitate
Ceea ce este foarte deosebit si da o indicatie de autenticitate pentru cititor este faptul ca scrierile lui Lorber cuprind intr-o forma coerenta, riguroasa si plina de intelepciune si informatii pe care el nu avea cum sa le cunoasca la vremea sa, ele fiind cercetate si cunoscute multi ani mai tarziu. Acest fapt face sa ne fie evident ca scrierile lui pot contine o serie de elemente autentice, daca nu chiar intreaga scriere este autentica (asa cum , de altfel, multe persoane cu o pregatire spirituala deosebita au spus ca este).
De asemenea, pentru cei care totusi au o anumita rezerva in legatura cu aceasta evanghelie, le sugeram sa o studieze si sa aprecieze faptul ca era imposibil sa inventezi o asemenea cantitate de informatii ( “Marea evanghelie a lui Ioan” este, intr-adevar, mare – are cca 10 volume cu multe pagini) din care o parte este verificabila in prezent, dar nu era verificabila atunci cand a fost scrisa.
De altfel, bunul simt spiritual al fiecaruia va reactiona pozitiv, simtind ca ceea ce gaseste aici este adevarat si ca forma in care este spusa informatia este potrivita si merita citita.
Oricare ar fi originea acestui text, lectura sa este cu adevarat instructiva…
Lasam la inspiratia adevaratului cautator spiritual ce va crede despre aceasta mina de aur spiritual si prezentam acum doar un fragment foarte interesant care poarta numele indicat mai sus- “Predica de la miezul noptii” :
Iisus:
… nu fiţi doar nişte ascultători înfumuraţi ai cuvântului Meu, ci deveniţi muncitori plini de zel şi atunci veţi începe să simţiţi în voi binefacerile.
3. Viaţa înseamnă acţiune (activitate) şi nu stagnare. Ea trebuie menţinută prin manifestarea continuă a forţelor din care ea este făcută. Repausul nu conservă viaţa!
4. Acest fel de bine pe care vi-l oferă repausul nu este decât un fel de moarte a forţelor care impulsionează către viaţă. Cine înaintează din ce în ce mai mult în calmul inactiv, în special forţele vii ale spiritului său, găseşte aici o anumită stare de bine, dar se lasă astfel să alunece încet-încet în braţele morţii, din care Dumnezeu nu-l va elibera uşor.
5. Desigur, există şi un calm adevărat, plin de viaţă, dar acesta se află în Dumnezeu. În om, el se manifestă ca un sentiment ceresc inexprimabil de recunoştinţă copleşitoare faţă de Dumnezeu şi ca o bucurie beatifică de a face voia Lui cea sfântă.
6. Această beatitudine şi această cunoaştere foarte limpede de a fi împlinit voia lui Dumnezeu sunt adevărata pace conştientă întru Dumnezeu, plină de viaţă-pentru că este plină de forţele acţiunii(manifestării). Orice altă formă de calm reprezintă o oprire a forţelor vieţii, o adevărată moarte; şi, în măsura în care ele nu sunt reactivate, aceste forţe de viaţă se retrag! Înţelegi?"?
7. Iuda Iscarioteanul a spus: Doamne, dacă este aşa, înseamnă că omul ar trebui să alunge somnul ca pe ciumă, căci somnul este un repaus al anumitor forţe vitale care nu sunt decât cele mai exterioare!?
8. Eu am spus: “Desigur, dar se ştie că cei care dorm mult nu trăiesc mult! Cel care doarme cinci ore în perioada tinereţii şi şase ore la bătrâneţe, chiar şi atunci când va ajunge la o vârstă înaintată va avea un aer tineresc, în timp ce unul care doarme mult, îmbătrâneşte mai repede, faţa I se ridează, părul I se albeşte şi, cu mult înainte de vreme, el nu va mai fi altceva în afară de o umbră!
9. Aşa cum corpul care doarme mult moare puţin câte puţin, sufletul moare la rândul lui atunci când nu se mai preocupă de Cuvântul şi de Voinţa mea!
10. Când lenea începe să se cuibărească într-un suflet, atunci apare foarte repede şi viciul, căci lenea nu este altceva decât iubire egoistă de sine. Lenea alungă orice ocazie de a face ceva pentru ceilalţi; ea nu este în fond decât voinţa care îi face pe oameni să muncească pentru a-şi satisface propriile dorinţe şi nevoi egoiste.
11. Păziţi-vă, deci, în mod special de lene, ea este germenele pentru multe rele.
12. Luaţi ca exemplu animalele sălbatice; ele nu pornesc să vâneze decât dacă sunt împinse de o foame devorantă. Prada odată înhăţată şi foamea potolită, ele se întorc la vizuina lor, unde dorm apoi zile întregi, în special şerpii!
13. Priviţi hoţii, asasinii, aceşti oameni care detestă munca pentru că au un demon ascuns sub piele: ei vegetează toată Ziua în ascunzătorile lor. Când acoliţii lor le semnalează trecerea unei caravane, ei se trezesc repede şi împreună cu complicii lor, năvălesc peste caravană, asasinând pe toată lumea pentru a nu fi trădaţi. Iată fructul lenei!
14. Vă spun încă o dată: păziţi-vă de trândăvie. Ea este drumul şi poarta deschisă către o mulţime de vicii de neimaginat.
15. După ce însă omul a terminat ceea ce avea de lucru, o odihnă cu măsură este binevenită pentru trupul lui. Dar prea mult somn este mai rău chiar decât lipsa totală de somn!�?

Blestem asupra nepăsării şi a lenei. Binecuvântarea activităţii. Despre suveranii puternici şi despre suveranii slabi. Predica din timpul nopţii referitoare la activitate.
1. Domnul a spus: “Cine a făcut drum lung pe jos şi ajunge în sfârşit la un han, nu trebuie să meargă imediat să se odihnească. Este mult mai bine să mai facă unele activităţi mărunte, iar a doua zi de dimineaţă, în zori, trebuie să se trezească şi să pornească din nou la drum si atunci, toată ziua, nu va simţi nici o oboseală. În acest fel, cu cât îşi va prelungi călătoria mai mult, cu atât mai puţin va simţi oboseala!
2. Dar dacă, abia ajuns la han, obosit după o zi de mers, el se aruncă pe un pat şi nu se mai trezeşte până a doua zi la prânz, el va porni după aceea la drum cu picioarele înţepenite şi îl va durea capul. Va trebui să abandoneze călătoria, obosit şi dornic de odihnă; s-ar putea chiar ca, văzând cu disperare că nimeni nu-l ajută, să se culce pe marginea drumului!
3. Dar a cui este greşeala? A dorinţei sale excesive de a se odihni şi a ideii prosteşti că repausul fortifică omul.
4. Cel care caută să ajungă la un înalt nivel de agilitate a mâinilor sau a degetelor pentru a atinge măiestria într-o anumită artă, nu va reuşi acest lucru dacă, sub pretextul că el vrea să atingă perfecţiunea, în loc să exerseze fără încetare, el îşi pune mâinile în buzunare, se plimbă toată ziua, pentru a nu-şi obosi mâinile şi degetele, fiindu-I teamă să nu le rănească; mâinile sale vor deveni astfel total inapte pentru arta la care el aspiră!
5. Într-adevăr, cu toată Înţelepciunea Mea nelimitată, nu aş putea să prezic momentul în care un asemenea artist va putea deveni un virtuoz! Pentru aceasta, dragii Mei prieteni şi fraţi, vă repet:
6. Nu există decât fructele activităţii neobosite a lui Dumnezeu. Viaţa nu poate fi conservată decât prin activitate şi astfel ea poate dura etern, în timp ce inactivitatea nu creează şi nu poate crea decât moarte.
7. Puneţi-vă mâinile pe piept şi veţi vedea cum inima bate fără încetare, zi şi noapte! De activitatea ei depinde viaţa corpului şi, dacă inima se opreşte, s-a sfârşit cu viaţa corpului fizic!
8. Dacă oprirea inimii fizice este în mod cert semnul morţii corpului fizic, oprirea inimii sufletului este moartea sufletului.
9. Inima sufletului se numeşte iubire şi pulsaţiile sale se exprimă prin manifestarea intensă şi adevărată a iubirii.
10. Neîncetata manifestare a iubirii corespunde acestei pulsaţii a inimii sufletului, care nu oboseşte niciodată. Cu cât inima sufletului bate mai cu fervoare, cu atât mai intensă este viaţa sufletului. Astfel, inima atinge un înalt grad de trezire spirituală şi se deschide către viaţa divină a spiritului.
11. Acest spirit, care este viaţa cea mai pură, deoarece reprezintă suprema şi neobosita activitate, se revarsă în sufletul care, prin manifestarea plenară a iubirii, devine asemănător lui; astfel viaţa veşnică îşi găseşte începutul în acest suflet.
12. Şi, vedeţi voi, totul vine dintr-o continuă activitate, niciodată dintr-o stare de lene.
13. Alungaţi repausul şi inerţia, urmăriţi să fiţi mereu activi şi plini de iniţiativă şi răsplata voastră va fi viaţa eternă.
14. Să nu credeţi că Eu am venit pe acest pământ pentru a aduce omului pacea şi odihna! Oh, nu! Eu am venit să aduc spada şi războiul!
15. Căci oamenii trebuie să fie stimulaţi prin suferinţe cumplite şi necazuri de tot felul, altminteri ei devin ca nişte boi graşi, care se îndoapă, aşteptându-şi moartea veşnică.
16. Necazurile şi suferinţa acţionează în om la fel ca fermentaţia şi dau naştere, în final, la trezirea spirituală.
17. Se poate spune, desigur, că nevoile şi necazurile generează mânia, răzbunarea, asasinatul, gelozia, împietrirea inimii şi persecuţia. Este adevărat, dar deşi toate acestea sunt rele, ele sunt totuşi de preferat repausului, inerţiei şi lenei, care nu fac nici bine nici rău şi care sunt o stare de moarte.
18. De aceea, Eu vă spun: în ceea ce Mă priveşte, fiţi ori complet reci, ori fierbinţi! Căci Eu îi voi vomita pe cei călduţi din gura Mea!
19. Un duşman puternic îmi este mult mai drag decât un prieten călduţ, căci duşmanul puternic Mă obligă să acţionez energic, fie pentru a-l câştiga, fie pentru a-l face pentru totdeauna inofensiv, în timp ce alături de un prieten călduţ, voi deveni chiar şi Eu călduţ şi, dacă ar fi să Mă aflu în pericol, de ce folos Mi-ar fi acest prieten călduţ?
20. De aceea, un suveran călduţ înseamnă pierderea poporului său, căci el ucide spiritul poporului său, care se transformă într-o turmă de boi înfometaţi şi de vite de povară. În timp ce un suveran puternic, fie el chiar şi tiranic, îşi incită poporul să fie activ şi plin de viaţă, pentru ca să poată evita pedepsele tiranului şi suferinţa. Iar dacă tiranul exagerează, în cele din urmă poporul îl va înlătura, pentru a se elibera astfel de dureri şi suferinţe.�?(……)
24. S-a făcut apoi linişte şi nimeni nu a mai scos nici un cuvânt, căci toţi meditau, găsind din ce în ce mai luminos adevărul celor care fuseseră spuse.
25. În fine, Matei a sfârşit prin a spune cu voce tare: “Mâine, în zori, această învăţătură despre activitate şi despre odihnă va fi scrisă pe o placă separată În nici un caz, lumea nu trebuie să piardă o învăţătură atât de importantă.�? Iar când s-a făcut ziuă, Matei şi-a ţinut promisiunea. Această învăţătură a fost astfel mult timp păstrată şi transmisă în Samaria prin Jonael şi Jairuth. Dar, cu timpul, ea a fost deformată, încetul cu încetul şi în cele din urmă a dispărut complet. Atât timp cât a fost cunoscută în popor, ea a fost numită “Predica din timpul nopţii.”?