O alta limba mai frumoasa nu-i

Un poem-oda inchinat limbii romane interzis in 1958 in Moldova sovietica de slugile ocupantilor.In 1958 poetul basarabean Victor Teleuca scrie poemul-oda incinat limbii romane «O alta limba mai frumoasa nu-i»,a carui publicare ii este refuzata in mod repetat, din cauza subiectului abordat:


Mai dulce si mai buna decat toate
e pentru mine limba mea
si pentru tine limba ta,
si pentru dansul – limba lui –
o alta limba mai frumoasa nu-i
din care omul cantecul isi scoate.
Auzi? In limba mea
pe cer rasare prima stea,
si-n toate limbile la fel
Luceafarul rasare clar, fidel.
Aici, pe-acest picior de plai,
vin rodnici ani in evantai
si-n limba mea ca-ntr-un izvor
e-un cer rasfrant multicolor.
Si-n limba asta dac-o stiti,
pamantul, painea i-o sfintiti,
si truda omului ce-o face.
Cu ea cantam fratia, pacea.


Cand spune omul ca-i saraca,
sarac ii el, nu-s limbi sarace,
lui poate limba sa nu-i placa,
dar mie orice limba-mi place
si pentru mine limba mea
e-n lumea cerului o stea.

Atingi o frunza-n codru ei
si frunza scapara scantei,
cand vii in codrul ei umbros,
te faci mai tanar, mai frumos;
cand bei din apa ei adanca,
se prinde rod pe varf de stanca.

E limba mea, pe care mama
mi-a pus-o-n suflet pentru drum
si-asa-i de noua si bogata,
ca n-o stiu bine nici acum.

(Victor Teleuca, 1958)

«Sunt convins ca nicaieri in lume nu s-au scris atatea poezii despre limba ca la noi in Basarabia. E clar de ce. Starea critica a limbii. Printr-o lege odioasa era sortita pieirii pentru a fi treptat inlocuita cu alta. Intr-un fel sau altul poetii nostri au cate una, doua, trei si mai multe poezii la aceasta tema. (…)

Desigur, treptat, cand problema limbii nu va mai fi o problema, toate poeziile noastre, cate le-am scris noi toti si le vom mai scrie, cu facliile aprinse in mana, vor forma o Cale a Victoriei limbii, o cale asternuta cu flori pe unde va trece spre ziua de maine nicicand invechita, nicicand intrecuta poezie «Limba noastra», pe care a scris-o inainte de sfarsitul sau tragic poetul nostru basarabean Alexei Mateevici.
(Victor Teleuca, 1997)

Victor Teleuca s-a nascut in anul 1932 la 19 ianuarie, în satul Cepeleuți, fostul județ Hotin.

In 1977 fondează și conduce până în 1983 hebdomadarul “Literatura și arta”, unde promovează valorile culturii naționale,ceea ce contravenea politicii guvernanților comunisti sovietici în domeniul presei și literaturii la acel moment. La plenarele și ședințele biroului c.c. al P.C.M., I.I. Bodiul, primul secretar al c.c. precum și alți activiști de partid de rang înalt i-au adus învinuiri de românizare a zirelor, l-au acuzat de naționalism. În urma unor jocuri din culise a puterii, în care au fost antrenați colaboratori ai ziarului și colegi de condei (un grup de șapte scriitori au semnat și trimis o scrisoare colectivă la comisia de control și revizie a p.c.u.s.) a fost destituit din post. Nu este editat timp de 15 ani. La începutul anilor ’90 poetul este învinuit de aceiași colegi de condei precum că chipurile ar fi fost “slujitor al regimului comunist”. De atunci nu mai revine în activitatea Uniunii până la sfârșitul vieții și se consacră întru totul scrisului (inclusiv publică o serie de articole, prin care a reabilitat eseul filosofic) și studierii aprofundate a filosofiei (Platon, Aristotel, Descartes, Bergson, C. G. Jung, F. de Saussure, M. Heidegger, Wittgenstein, I. Kant, J. F. Lyotard, A. Moretti, O. Wilde, Lao-tse, C. Noica, L. Blaga, M. Mamardașvili, V. Nalimov, A. Ceanîșev…). Este tradus în rusește (Paralele). Călătorește în Cipru, Suedia și Mongolia. Pe parcursul anilor vizitează Lituania, Letonia, Estonia, Tadjikistanul, Ucraina, Belarus, Armenia, Iakutia.

La 12 august 2002, după o grea suferință, se stinge din viață.