luni, 13 decembrie 2010

Povestea iasomiei


Este o noapte de iarnă, viscoleşte şi este un frig de crapă pietrele. Peste Bethleem ninge, ninge... Într-o iesle minunată se născuse Iisus. Boul şi măgarul, miloşi, suflau asupra lui, să-l încălzească. Alături vegheau Iosif şi Maria.
Deodată o rafală puternică de vânt a adus un val de aer rece şi zăpadă.
Iosif s-a repezit în calea rafalei cu pieptul, pentru ca frigul să nu ajungă la Pruncuţ. Câţiva fulgi s-au aşezat totuşi pe obrăjorii şi fruntea micului Isus.
Temându-se să nu-L trezescă, Maria s-a aplecat asupra lui cu toată dragostea ei şi cu un sărut a îndepărtat stălucitorii fulgi reci. Minune! Fulgii de nea s-au topit la căldura iubirii materne şi s-au prefăcut în mici flori, cu patru petale mici, ascuţite şi delicate, albe ca neaua şi cu o minunată mireasmă, care a învăluit ieslea pământul şi cerul.
Iasomia s-a născut din sărutul dat de Sfânta Fecioară Pruncului Iisus.

5 comentarii:

  1. Frumoasa mai este! Mi-e dor de primavara.Mi-a cam inghetat "interiorul":)).Alina

    RăspundețiȘtergere
  2. Imi place iarna atunci cand ninge, iar astazi la Mizil a inceput sa ninga, asa ca, deocamdata imi place iarna :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Si la mine ninge.Da,e frumos,numai ca ma inspaimanta ideea ca e un proces durabil care va tine pana prin martie.
    P.S.Aici prima zapada a fost pe 1 Decembrie(era sa scriu si 1918:))).:D Alina

    RăspundețiȘtergere