“Predica de la miezul noptii” – despre repaus,somn si activitate

Exista o scriere exceptionala si care este cvasinecunoscuta (deocamdata)- “Marea Evanghelie a lui Ioan”(apocrifa) si care este, de fapt, o scriere inspirata sau un text scris sub dicteu divin de catre Jacob Lorber in secolul 19.
Aceasta evanghelie cuprinde un numar impresionant de volume si o serie de informatii exceptionale.

Autenticitate
Ceea ce este foarte deosebit si da o indicatie de autenticitate pentru cititor este faptul ca scrierile lui Lorber cuprind intr-o forma coerenta, riguroasa si plina de intelepciune si informatii pe care el nu avea cum sa le cunoasca la vremea sa, ele fiind cercetate si cunoscute multi ani mai tarziu. Acest fapt face sa ne fie evident ca scrierile lui pot contine o serie de elemente autentice, daca nu chiar intreaga scriere este autentica (asa cum , de altfel, multe persoane cu o pregatire spirituala deosebita au spus ca este).
De asemenea, pentru cei care totusi au o anumita rezerva in legatura cu aceasta evanghelie, le sugeram sa o studieze si sa aprecieze faptul ca era imposibil sa inventezi o asemenea cantitate de informatii ( “Marea evanghelie a lui Ioan” este, intr-adevar, mare – are cca 10 volume cu multe pagini) din care o parte este verificabila in prezent, dar nu era verificabila atunci cand a fost scrisa.
De altfel, bunul simt spiritual al fiecaruia va reactiona pozitiv, simtind ca ceea ce gaseste aici este adevarat si ca forma in care este spusa informatia este potrivita si merita citita.
Oricare ar fi originea acestui text, lectura sa este cu adevarat instructiva…
Lasam la inspiratia adevaratului cautator spiritual ce va crede despre aceasta mina de aur spiritual si prezentam acum doar un fragment foarte interesant care poarta numele indicat mai sus- “Predica de la miezul noptii” :
Iisus:
… nu fiţi doar nişte ascultători înfumuraţi ai cuvântului Meu, ci deveniţi muncitori plini de zel şi atunci veţi începe să simţiţi în voi binefacerile.
3. Viaţa înseamnă acţiune (activitate) şi nu stagnare. Ea trebuie menţinută prin manifestarea continuă a forţelor din care ea este făcută. Repausul nu conservă viaţa!
4. Acest fel de bine pe care vi-l oferă repausul nu este decât un fel de moarte a forţelor care impulsionează către viaţă. Cine înaintează din ce în ce mai mult în calmul inactiv, în special forţele vii ale spiritului său, găseşte aici o anumită stare de bine, dar se lasă astfel să alunece încet-încet în braţele morţii, din care Dumnezeu nu-l va elibera uşor.
5. Desigur, există şi un calm adevărat, plin de viaţă, dar acesta se află în Dumnezeu. În om, el se manifestă ca un sentiment ceresc inexprimabil de recunoştinţă copleşitoare faţă de Dumnezeu şi ca o bucurie beatifică de a face voia Lui cea sfântă.
6. Această beatitudine şi această cunoaştere foarte limpede de a fi împlinit voia lui Dumnezeu sunt adevărata pace conştientă întru Dumnezeu, plină de viaţă-pentru că este plină de forţele acţiunii(manifestării). Orice altă formă de calm reprezintă o oprire a forţelor vieţii, o adevărată moarte; şi, în măsura în care ele nu sunt reactivate, aceste forţe de viaţă se retrag! Înţelegi?"?
7. Iuda Iscarioteanul a spus: Doamne, dacă este aşa, înseamnă că omul ar trebui să alunge somnul ca pe ciumă, căci somnul este un repaus al anumitor forţe vitale care nu sunt decât cele mai exterioare!?
8. Eu am spus: “Desigur, dar se ştie că cei care dorm mult nu trăiesc mult! Cel care doarme cinci ore în perioada tinereţii şi şase ore la bătrâneţe, chiar şi atunci când va ajunge la o vârstă înaintată va avea un aer tineresc, în timp ce unul care doarme mult, îmbătrâneşte mai repede, faţa I se ridează, părul I se albeşte şi, cu mult înainte de vreme, el nu va mai fi altceva în afară de o umbră!
9. Aşa cum corpul care doarme mult moare puţin câte puţin, sufletul moare la rândul lui atunci când nu se mai preocupă de Cuvântul şi de Voinţa mea!
10. Când lenea începe să se cuibărească într-un suflet, atunci apare foarte repede şi viciul, căci lenea nu este altceva decât iubire egoistă de sine. Lenea alungă orice ocazie de a face ceva pentru ceilalţi; ea nu este în fond decât voinţa care îi face pe oameni să muncească pentru a-şi satisface propriile dorinţe şi nevoi egoiste.
11. Păziţi-vă, deci, în mod special de lene, ea este germenele pentru multe rele.
12. Luaţi ca exemplu animalele sălbatice; ele nu pornesc să vâneze decât dacă sunt împinse de o foame devorantă. Prada odată înhăţată şi foamea potolită, ele se întorc la vizuina lor, unde dorm apoi zile întregi, în special şerpii!
13. Priviţi hoţii, asasinii, aceşti oameni care detestă munca pentru că au un demon ascuns sub piele: ei vegetează toată Ziua în ascunzătorile lor. Când acoliţii lor le semnalează trecerea unei caravane, ei se trezesc repede şi împreună cu complicii lor, năvălesc peste caravană, asasinând pe toată lumea pentru a nu fi trădaţi. Iată fructul lenei!
14. Vă spun încă o dată: păziţi-vă de trândăvie. Ea este drumul şi poarta deschisă către o mulţime de vicii de neimaginat.
15. După ce însă omul a terminat ceea ce avea de lucru, o odihnă cu măsură este binevenită pentru trupul lui. Dar prea mult somn este mai rău chiar decât lipsa totală de somn!�?

Blestem asupra nepăsării şi a lenei. Binecuvântarea activităţii. Despre suveranii puternici şi despre suveranii slabi. Predica din timpul nopţii referitoare la activitate.
1. Domnul a spus: “Cine a făcut drum lung pe jos şi ajunge în sfârşit la un han, nu trebuie să meargă imediat să se odihnească. Este mult mai bine să mai facă unele activităţi mărunte, iar a doua zi de dimineaţă, în zori, trebuie să se trezească şi să pornească din nou la drum si atunci, toată ziua, nu va simţi nici o oboseală. În acest fel, cu cât îşi va prelungi călătoria mai mult, cu atât mai puţin va simţi oboseala!
2. Dar dacă, abia ajuns la han, obosit după o zi de mers, el se aruncă pe un pat şi nu se mai trezeşte până a doua zi la prânz, el va porni după aceea la drum cu picioarele înţepenite şi îl va durea capul. Va trebui să abandoneze călătoria, obosit şi dornic de odihnă; s-ar putea chiar ca, văzând cu disperare că nimeni nu-l ajută, să se culce pe marginea drumului!
3. Dar a cui este greşeala? A dorinţei sale excesive de a se odihni şi a ideii prosteşti că repausul fortifică omul.
4. Cel care caută să ajungă la un înalt nivel de agilitate a mâinilor sau a degetelor pentru a atinge măiestria într-o anumită artă, nu va reuşi acest lucru dacă, sub pretextul că el vrea să atingă perfecţiunea, în loc să exerseze fără încetare, el îşi pune mâinile în buzunare, se plimbă toată ziua, pentru a nu-şi obosi mâinile şi degetele, fiindu-I teamă să nu le rănească; mâinile sale vor deveni astfel total inapte pentru arta la care el aspiră!
5. Într-adevăr, cu toată Înţelepciunea Mea nelimitată, nu aş putea să prezic momentul în care un asemenea artist va putea deveni un virtuoz! Pentru aceasta, dragii Mei prieteni şi fraţi, vă repet:
6. Nu există decât fructele activităţii neobosite a lui Dumnezeu. Viaţa nu poate fi conservată decât prin activitate şi astfel ea poate dura etern, în timp ce inactivitatea nu creează şi nu poate crea decât moarte.
7. Puneţi-vă mâinile pe piept şi veţi vedea cum inima bate fără încetare, zi şi noapte! De activitatea ei depinde viaţa corpului şi, dacă inima se opreşte, s-a sfârşit cu viaţa corpului fizic!
8. Dacă oprirea inimii fizice este în mod cert semnul morţii corpului fizic, oprirea inimii sufletului este moartea sufletului.
9. Inima sufletului se numeşte iubire şi pulsaţiile sale se exprimă prin manifestarea intensă şi adevărată a iubirii.
10. Neîncetata manifestare a iubirii corespunde acestei pulsaţii a inimii sufletului, care nu oboseşte niciodată. Cu cât inima sufletului bate mai cu fervoare, cu atât mai intensă este viaţa sufletului. Astfel, inima atinge un înalt grad de trezire spirituală şi se deschide către viaţa divină a spiritului.
11. Acest spirit, care este viaţa cea mai pură, deoarece reprezintă suprema şi neobosita activitate, se revarsă în sufletul care, prin manifestarea plenară a iubirii, devine asemănător lui; astfel viaţa veşnică îşi găseşte începutul în acest suflet.
12. Şi, vedeţi voi, totul vine dintr-o continuă activitate, niciodată dintr-o stare de lene.
13. Alungaţi repausul şi inerţia, urmăriţi să fiţi mereu activi şi plini de iniţiativă şi răsplata voastră va fi viaţa eternă.
14. Să nu credeţi că Eu am venit pe acest pământ pentru a aduce omului pacea şi odihna! Oh, nu! Eu am venit să aduc spada şi războiul!
15. Căci oamenii trebuie să fie stimulaţi prin suferinţe cumplite şi necazuri de tot felul, altminteri ei devin ca nişte boi graşi, care se îndoapă, aşteptându-şi moartea veşnică.
16. Necazurile şi suferinţa acţionează în om la fel ca fermentaţia şi dau naştere, în final, la trezirea spirituală.
17. Se poate spune, desigur, că nevoile şi necazurile generează mânia, răzbunarea, asasinatul, gelozia, împietrirea inimii şi persecuţia. Este adevărat, dar deşi toate acestea sunt rele, ele sunt totuşi de preferat repausului, inerţiei şi lenei, care nu fac nici bine nici rău şi care sunt o stare de moarte.
18. De aceea, Eu vă spun: în ceea ce Mă priveşte, fiţi ori complet reci, ori fierbinţi! Căci Eu îi voi vomita pe cei călduţi din gura Mea!
19. Un duşman puternic îmi este mult mai drag decât un prieten călduţ, căci duşmanul puternic Mă obligă să acţionez energic, fie pentru a-l câştiga, fie pentru a-l face pentru totdeauna inofensiv, în timp ce alături de un prieten călduţ, voi deveni chiar şi Eu călduţ şi, dacă ar fi să Mă aflu în pericol, de ce folos Mi-ar fi acest prieten călduţ?
20. De aceea, un suveran călduţ înseamnă pierderea poporului său, căci el ucide spiritul poporului său, care se transformă într-o turmă de boi înfometaţi şi de vite de povară. În timp ce un suveran puternic, fie el chiar şi tiranic, îşi incită poporul să fie activ şi plin de viaţă, pentru ca să poată evita pedepsele tiranului şi suferinţa. Iar dacă tiranul exagerează, în cele din urmă poporul îl va înlătura, pentru a se elibera astfel de dureri şi suferinţe.�?(……)
24. S-a făcut apoi linişte şi nimeni nu a mai scos nici un cuvânt, căci toţi meditau, găsind din ce în ce mai luminos adevărul celor care fuseseră spuse.
25. În fine, Matei a sfârşit prin a spune cu voce tare: “Mâine, în zori, această învăţătură despre activitate şi despre odihnă va fi scrisă pe o placă separată În nici un caz, lumea nu trebuie să piardă o învăţătură atât de importantă.�? Iar când s-a făcut ziuă, Matei şi-a ţinut promisiunea. Această învăţătură a fost astfel mult timp păstrată şi transmisă în Samaria prin Jonael şi Jairuth. Dar, cu timpul, ea a fost deformată, încetul cu încetul şi în cele din urmă a dispărut complet. Atât timp cât a fost cunoscută în popor, ea a fost numită “Predica din timpul nopţii.”?

Butch - Epoca ruginii

Denver, un aeroport bizar

Autor: Ionel Grama

O construcţie ultramodernă, cu toate facilităţile şi dotările necesare, aeroportul din Denver, Colorado, SUA, a dat naştere la o mulţime de întrebări şi comentarii ieşite din comun. Deşi oraşul avea un aeroport funcţional, autorităţile au hotărît, în 1995, construirea altuia nou, pe o suprafaţă iniţială de 85 km pătraţi. Nimeni nu ştie însă de ce noua construcţie are mai puţine piste decît vechiul aeroport şi o dotare tehnică mult inferioară celei de dinainte. Pasagerii aflaţi în tranzit au mai remarcat că noua bază aeriană are o formă de zvastică nazistă, fapt pentru care mulţi s-au gîndit că aceasta este opera Noii Ordini Mondiale, acea grupare de oameni, despre care se spune că urmăreşte instaurarea unui Guvern Mondial, plan care, pentru a fi pus în practică, necesită ca primă măsură reducerea populaţiei planetei cu peste două miliarde de oameni.

Chris Cheong şi Zahra Malik, autorii filmului Misterele aeroportului Denver, lansat pe YouTube, susţin că Denver Airport are foarte multe simboluri inspirate de Noua Ordine Mondială. Pe o plăcuţă comemorativă este menţionată „Noua Comisie Aeroportuară Mondială”, o structură care, oficial, nu există nicăieri în lume. La baza ei, pe podea, pe o altă placă este scris „AuAg”, ceea ce ar putea fi interpretat ca fiind simbolurile aurului şi argintului. Numai că, unul dintre sponsorii aeroportului este descoperitorul unei tulpini mortale de hapatită, cunoscută sub numele de „Australian Antigen” şi notată „AuAg”. La rîndul ei, această plăcuţă este plasată în dreptul picturii murale ce reprezintă… genocidul. De altfel, toate picturile din aeroport şochează prin mesajul lor. Autorul acestora, pictorul Chicano Leo Tanguma, de origine mayaşă, se pare că a vrut să transmită un anume mesaj celor care trec pe acolo. Trei femei moarte, un oraş şi o pădure distruse, grămezi de copii morţi, mame îndoliate cu prunci morţi în braţe.

Din motive necunoscute, o parte dintre aceste imagini au fost acoperite. O fetiţă mayaşă, care ţine în mînă o tăbliţă, te trimite cu gîndul la mult-discutata dată din calendarul maya, 21.12.2012. Impresionează puternic un soldat uriaş, care poartă o mască de gaze pe figură, care are în mînă un pistol-mitralieră şi o sabie ce străpunge corpul unui porumbel, pictură care, evident, reprezintă moartea şi distrugerea păcii. Unii interpreţi vorbesc despre o „purificare” ce va duce la moartea celor două miliarde de oameni, aşa cum doreşte Noua Ordine Mondială. In final, copiii lumii adună toate armele şi le dau unui alt copil, care le transformă, soldatul cu masca pe figură şi cu mitraliera apare mort, se iveşte şi un Mesia, oamenii se îndreaptă spre el, pacea se reinstaurează şi începe o nouă viaţă. O nouă ordine planetară. Dar dacă acestea sînt lucruri ce pot fi văzute la suprafaţă, sub aeroport există altele şi mai bizare. Iniţial, cînd a început construcţia, s-au ridicat cinci clădiri mari, bine împărţite, cu subsoluri amenajate. Brusc, muncitorii au primit ordin să… le îngroape, pe motiv că au fost ridicate greşit. Logic, într-o astfel de situaţie, clădirile trebuiau demolate şi terenul refolosit. Şi mai ciudat este faptul că sînt trimise în continuare echipe de specialişti care trebuie să lucreze sub pămînt, în clădirile „greşite” şi îngropate, muncitorii avînd interdicţie totală de a discuta cu alte persoane. S-a aflat totuşi că între cele cinci clădiri s-au construit tuneluri din beton armat, în interiorul cărora s-au montat, în tavane, un fel de stropitori, ca nişte duşuri.
Promotorii ideii unei conspiraţii mondiale susţin că aceste amenajări sînt destinate uciderii celor două miliarde de oameni, de care Noua Ordine Mondială vrea să scape. Prin duşurile respective va fi difuzat virusul „AuAg”, Australian Antigen, desenele de la suprafaţă reprezentînd ceea ce urmează să se întîmple. Intrebate care este scopul unor astfel de construcţii, aflate la 50 de metri sub pămînt, autorităţile au declarat că acestea sînt doar nişte depozite. In lume nu există însă niciun aeroport care să aibă 150 de kilometri pătraţi de depozite subterane! La suprafaţă, zona respectivă este împrejmuită cu un gard de sîrmă ghimpată, amenajat astfel încît să nu permită ieşirea din perimetrul respectiv afară, şi nu invers, aşa cum ar trebui, în cazul în care ar fi destinat să protejeze zona de infractori. In fine, s-a mai aflat că mari personalităţi ale lumii, dintre care nu lipsesc capete încoronate, au cumpărat la preţuri exorbitante mari suprafeţe de teren în apropierea enigmaticului aeroport, deşi în lume toţi se feresc de o asemenea vecinătate, ştiute fiind riscurile la decolarea şi aterizarea aeronavelor, dar şi zgomotul infernal pe care îl fac acestea. Deocamdată, toate întrebările avansate de curioşi au rămas fără un răspuns oficial, presupunerile fiind îndreptate, evident, spre conspiraţiile Noii Ordini Mondiale. Analizînd însă lucrurile, noi îndrăznim să formulăm alte ipoteze. 1) Există o grupare care acţionează pentru o nouă ordine mondială. Aceasta nu are însă iniţiative proprii, ci doar pune în practică ordinele primite din afara Terrei, de la entităţi extraterestre, care au anumite planuri cu planeta noastră. 2) Aeroportul Denver nu este un viitor loc în care vor fi exterminate două miliarde de oameni, ci o bază mascată, în care vin şi lucrează fiinţe extraterestre implicate de foarte mult timp în viaţa Pămîntului. 3) Cele două simulacre de „comunicări” de interes mondial făcute de NASA au fost teste prin care s-a urmărit modul în care comunitatea umană recepţionează informaţiile legate de existenţa unor fenomene extraterestre ce vor influenţa în mod direct viaţa planetei şi au legătură cu asemenea construcţii bizare, dar şi cu evenimente care pînă acum au părut de domeniul SF.

Grupul de Rezistenta - Ultima secunda

Anotimpurile vietii

A fost odata un om ce avea patru fii. Acesta dorea ca fii lui sa invete sa nu mai judece pripit lucrurile. De aceea, i-a trimis pe fiecare pe rand, cate un anotimp sa priveasca un par.
Pe primul l-a trimis iarna, pe al doilea primavara, al treilea vara, iar pe mezin, toamna.
Cand au revenit, i-a adunat si i-a pus pe toti sa descrie ce au vazut.
Primul a zis ca era urat, cu crengi golase, intoarse si rasucite.
Al doilea ca era acoperit de muguri verzi si promitea mult..
Al treilea fu de acord si spuse ca era plin de flori ce raspandeau un dulce parfum, cum nu mai vazuse pana atunci.
Al patrulea a fost de acord cu toate acestea si a adaugat ca era incarcat de fructe coapte, implinit si plin de viata.
Omul le-a explicat atunci ca toti au dreptate, pentru ca fiecare a vazut doar un anotimp din viata copacului.
Le-a mai spus ca nu poti judeca pe nimeni cunoscandu-l doar o anumita perioada. Asta este esenta firii, a placerii, bucuriei si dragostei pe care ti-o da viata si n-o poti masura decat la sfarsitul tuturor anotimpurilor.
Daca renunti iarna, vei pierde promisiunea primaverii, frumusetea verii si bogatia toamnei.
Nu lasa ca vicisitudinile unui sezon sa-ti umbreasca bucuria celorlalte.
Nu judeca viata doar dupa o perioada grea.
Depaseste greutatile si sigur vor veni apoi vremuri bune.
Aspira cand inspiri….Inainte de a expira.
Traieste simplu. Iubeste cu generozitate.
Sa-ti pese de tot si toate. Vorbeste cu bunavointa.
Si lasa restul in grija lui Dumnezeu.
Fericirea iti mentine dulceata,
Incercarile te fac puternic,
Durerile te fac uman.
Esecurile te fac umil,
Succesele te fac increzator!

Părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa - Despre neamul romanesc

- Ce este neamul?

- Neamul este o entitate mistică. El este ceea ce numim în plan politic naţiunea, dar este o noţiune mistică. Adică neamul are o misiune. El trebuie să împlinească misiunea sau piere. Dumnezeu a făcut multe experienţe. A făcut experienţe cu asiro-caldeenii, care au eşuat în trufie. Au crezut că pot face un turn până la Dumnezeu, iar Dumnezeu i-a împrăştiat. A lucrat cu egiptenii, şi ei au eşuat în magie. A lucrat cu evreii, şi ei au eşuat în fanatism. A lucrat cu grecii, şi au eşuat în raţionalism. Şi apoi a chemat neamurile. Deci prin toate aceste experienţe Dumnezeu ne arată că fiecare neam este chemat la mântuire. O faci, împlineşti porunca lui Dumnezeu, trăieşti. Nu o faci, pieri. Deocamdată neamul românesc, slavă Domnului, a trăit destul şi sper că prin cei care sunt buni să îşi împlinească misiunea.

- Ce importanţă are neamul în mântuirea noastră?

- Pentru mântuirea noastră (Dumnezeu – n.r.) lucrează în două feluri: prin atitudinea personală şi prin atitudinea colectivă. Adică fiecare dintre noi e responsabil cu îndeplinirea sau neîndeplinirea misiunii neamului românesc. Vom fi judecaţi ca neamuri, nu vom fi judecaţi numai ca persoane. Vom fi judecaţi de Dumnezeu şi pentru ce am făcut, dar şi cu ce am contribuit la pieirea sau la resuscitarea neamului. Am să vă dau un exemplu. În închisoare am fost mutat, după anchetă, la Aiud şi am fost în vagonul de tren cu doi deţinuţi de drept comun. Unul era un criminal, în vârstă, şi celălalt era un copil de 15 sau 16 ani, un ţigănuş, care furase şi, parcă îmi aduc aminte, parcă şi omorâse pe cineva. Şi l-am întrebat, am stat de vorbă cu el: „De ce ai făcut lucrul acesta?” „Eu nu am fost hoţ şi tâlhar, eu am fost haiduc. Eu i-am atacat pe cei bogaţi şi pe aceia îi furam, pe cei săraci nu îi furam.” „Bine, dar unde ai învăţat chestia că ai dreptul să omori?” „De la Arghezi.” „Cum aşa?” „Noi învăţam poezia «dă-l pe burghez pe răzătoare» şi aşa mai departe.” Şi mă gândeam la ce spunea părintele Stăniloae, că, în faţa lui Dumnezeu, când vom fi judecaţi ca persoane, vom răspunde nu numai pentru faptele noastre, ci şi pentru influenţa acestor fapte peste 10 ani, peste 100 de ani. Mă întrebam ce face Arghezi acolo, că o generaţie întreagă a fost otrăvită cu poeziile lui. Oameni care au făcut crime, oameni care s-au socotit îndreptăţiţi să omoare sau să jefuiască sau să facă alte rele celor care erau bogaţi. Nu ştiu, poate erau drepţi, poate erau nedrepţi, dar toată chestiunea aceasta cade pe seama lui Arghezi şi peste 100 de ani.

- Ce soartă credeţi că va avea neamul românesc?

- Cred că avem un neam în perioadă de martiraj, care va deveni un martiraj general. Nu ştiu cum, nu am o imagine exactă, dar martirajul va fi probabil şi de ordin material, şi de ordin moral. Adică, încet, încet, familia va fi distrusă, încet, încet Biserica va fi compromisă – prin compromisurile proprii – dar va fi o parte a neamului românesc care va rămâne pe poziţii creştin-ortodoxe adevărate şi, aşa cum am spus, munţii, mănăstirile, oraşul… poate că vom intra în catacombe din nou… Dar Dumnezeu va salva neamul românesc până la urmă.

Interviu realizat de Raluca Tănăseanu in volumul Mărturisitorii din închisorile comuniste. Minuni. Mărturii. Repere.

Corneliu Zelea Codreanu un sfant al zilelor noastre