miercuri, 4 mai 2011

Marsul Basarabiei


Azi noapte la Prut, razboiul a'nceput,
Românii trec dincolo iara,
Sa ia înapoi prin arme si scut,
Mosia pierduta asta vara.

Refren: Mergem în câmpia Basarabilor,
Plina de grâne, plina de dor.
Si'n Bucovina cu mânastiri si brazi,
Mergem la lupta dragi camarazi.

Azi Prutul uneste pe fratii Români,
Si Nistrul al nostru e iara,
Iar Bugu–i hotar, între noi si pagâni,
Din Tisa la Bug vrem hotare.

Refren: ......

Traiasca Românul si Patria sa
Ca'n vremuri de odinioara,
Nimic nu vom da, pe veci vom jura,
Credinta în Rege si Tara.

Refren: ......

Spin – Ploaia

marți, 3 mai 2011

Ingerii mortii


Mitologia tuturor popoarelor este plina de fiinte fabuloase care vestesc apropierea mortii sau care-si fac simtite prezenta in momentul mortii. Acestia sunt Ingeri ori Zei sau semizei, a caror sarcina este sa vegheze ca sufletul destrupat, sa ajunga la locul care i se cuvine, in “lumea mortilor”.
Egiptenii spre exemplu, credeau ca Zeita Isis sau Zeul Anubis ii conduce pe cei decedati in regatul mortilor.
In religia islamica, Azrial este numele Ingerului Mortii. El trage sufletul omului afara din trup, pe gura si apoi il da unor alti 2 ingeri de lumina care-l vor duce in primul cer, din cele 7 amintite in aceasta credinta.
In mitologia nordica, se vorbeste de walkirii care acompaniaza in Valhalla sufletele vitejilor cazuti in lupta. Zeita Hel ii duce pe cei morit de boli, in Hellheim iar Zeita Ran ii conduce pe cei inecati, in regatul Ei de pe fundul oceanului. Nordicii nu sunt singurii care atribuiau momentului mortii, zeitati diferite in functie de modul in care moartea survine. In toate mitologiile lumii apar entitati cu roluri variate legate de momentul destruparii, care ajuta intr-un fel sau altul ca sufletul decedatului sa se desprinda de aceasta lume si sa ajunga pe taramul Fericirii Vesnice. De altfel, este aproape o certitudine ca exista nu unul ci mai multi ingeri si entitati eterice care ghideaza sufletele proaspat decorporalizate.
La grecii vechi, lumea celor vii si lumea celor morti, era despatita de raul Styks. Charon, cu barca sa, este cel care-i trece dincolo pe cei decedati, in regatul stapanit de Hades.
Asadar ce fel de entitati eterice vegheaza asupra momentului mortii si pastreaza ordinea intre lumi lasand vii cu vii si mortii cu mortii?
Pentru crestini si musulmani vom vorbi despre ingeri. Cuvantul inger vine din latinescul « angelus » care la randul lui vine din greaca veche « aggelor », insemnand mesager.
Cultele politeiste ii vor numi Zei.
Indiferent cum i-am numi, atributele lor sunt aceleasi, rolul lor este acelasi, pana si infatisarea cuprinde elemente simbolice care denota aceeasi teama de moarte si asocierea pe care omenirea o face intre moarte si suferinta. Ingerii sunt spirite pure, fara corp si fara chip propriu-zis. Infatisarea lor, modul in care ei apar in ochii oamenilor este conforma simbolurilor pe care acestia le-au acceptat ca si caracteristici ale fiintelor angelice, in functie de rolul pe care-l indeplinesc. Ingerii sau Zeii mortii au adesea o infatisare inspaimantatoare, intunecata si poarta de multe ori faimoasa coasa cu care secera vietile.
Personajele care vegheaza pasajul dintre lumi, apar si ele imaginatiei umane, sub forma unor monstrii...dar toate aceste chipuri infioratoare sunt doar rezultatul personificari temerilor si arata prin infatisarea lor, care sunt formele pe care le ia aceste tipuri de teama. Aproape ca devin un barometru al fricii de moarte si al fricii de necunoscutul care urmeaza dupa destrupare.
Alaturi de Ingerul Mortii care apare sub forme variate in toate mitologiile lumii si in credintele populare, se gasesc “ajutoarele” sale, care conduc sufletul destrupat la locul cuvenit. Asa cum exista ingeri care ajuta la vindecare, muze care aduc inspiratia sau cunoasterea, tot astfel exista si ingeri “specializati” in destruparea sufletului si conducerea lui, dincolo de apele Styxului, in regatul lui Hades.
Asa cum orice Adevar din Univers are un “gardian” si cum orice eveniment este supravegheat de entitati care pastreaza ordinea multiversului, tot astfel si moartea este asistata din lumea astrala de catre Ingeri si entitati eterice care au mai fost sau nu, incarnate.
Stim ca de-a lungul vietii avem fiecare unul sau mai multi ingeri pazitori si ghizi spirituali. Desigur ca nici acestia nu vor sta de-o parte in acele momente cruciale, in unul din evenimentele cele mai insemnate din viata unui om: abandonul trupului. Acesti ingeri pazitori pot fi, dar nu e o regula, o persoana draga, disparuta cu ceva timp in urma. Nu putine sunt cazurile in care cei aflati in moarte clinica au relatat ca au fost intampinati de o ruda apropiata, decedata sau pur si simplu de o lumina si o voce care le-a cerut sa-si reia viata si sa-si duca la capat menirea.
In primele momente ale mortii, exista posibilitatea ca sufletul sa fie descumpanat, ba chiar sa nu realizeze nici moartea trupului. Acest lucru se poate intampla in cazul unor morti fulgeratoare. Rolul Ingerilor Mortii, a ghizilor si apropiatilor decedati, este tocmai sa il sustina in acele momente si sa ajute la eliberarea de trupul fizic si despartirea de viata pe care a avut-o pana-n acel moment.
Ceea ce noi numim fantome sunt suflete atasate acestei sfere prin legaturi prea puternice, pe care nu vor sa le rupa, un atasament prea puternic fata de anumite persoane, locuri sau obiceiuri de viata. In alte cazuri, fantomele nu sunt nici macar suflete in neliniste, ci proiectii de energie, amprente dinamice a unor fapte petrecute si care au avut loc cu o mare descarcare de energie. Acesta este insa un alt subiect..

Arssura - O lume rece

Cuviosul Martirie


În îndepărtata Savorie trăia un călugăr numit Martirie. Deşi tânăr de ani, el era bătrân la minte, milostiv şi smerit. O dată pe săptămână, el mergea la o mânăstire vecină, unde se afla stareţul său întru rugăciune. Şi cum mergea el , numai ce dă peste un sărman, zăcând pe cale. Cu greu, căci era peste măsură de slăbit, îi spune lui Martirie că este bolnav, sărac şi foarte bătrân, că vrând să meargă la stareţul, la care mergea şi Martirie, pentru rugăciune, l-au lăsat puterile...De îndată fericitul Martirie şi-a scos mantia, a întins-o pe pământ, l-a pus pe sărmanul neputincios pe mantia sa, apoi l-a săltat în spate şi l-a dus până la mânăstire. Stareţul său, care văzuse totul cu ochii duhovniceşti, a început să strige la fraţi:
–Alergaţi şi deschideţi poarta mânăstirii, că vine fratele Martirie, aducând pe Dumnezeu!
La poarta mânăstirii, bătrânul s-a coborât din spatele lui Martirie, i s-a înfăţişat ca în icoane, în lumină şi i-a spus:
–O! Martirie, cum tu nu M-ai trecut cu vederea şi ai căutat cu milă la Mine, tot aşa te voi milui, când ajungi în Cer, şi miluit vei fi!
Apoi s-a ridicat la Cer.
Stareţul a alergat la poartă şi văzând pe Martirie singur l-a întrebat:
–Unde este Acela, pe care l-ai adus în spate?
–De aş fi ştiut cine este Acela, m-aş fi ţinut tare de piciorul lui!
Seara, fraţii l-au înconjurat pe Martirie şi l-au cercetat cu tot felul de întrebări:
–Era greu?
–N-am simţit nici-o greutate, dar atunci nu mi-am luat seama. De bună seama El m-a purtat pe mine, după cum poartă lumea întreagă, şi numai prin Cuvânt o ţine...

George Nicolescu - Oameni buni

George Nicolescu - Oameni bun

Asculta mai multe audio folk

luni, 2 mai 2011


Durere lânga durere, chin lânga chin, suferinta lânga suferinta, rana lânga rana, pe trupuri si în suflet, mormânt lânga mormânt, asa vom învinge...

Corneliu Zelea Codreanu - Insemnari de la Jilava