Jertfa lupului alb

de Pavel Coruţ

Sunt punte către celălalt tărâm,
Cu trupul meu vă voi deschide cale,
În urma voastră eu o să rămân
O seară-albastră dintr-o blândă vale.

Cu mâna-ntinsă am cerşit la Porţi
Un strop curat din sfânta nemurire.
Eu, cel urât şi cel hulit de toţi,
Voi înflori a voastră regăsire.

Veţi trece peste mine ca pe drum,
Cu ochii-n steaua cea de mine-adusă.
Veţi fi departe-n zările de fum,
Eu voi dormi sub ţarina supusă.

Mă veţi simţi alăturea de voi,
Un ram de timp, înveşmântat în soartă,
Veţi pomeni de vremea de apoi,
De Lupul Alb ce v-a trecut de Poartă,

În viitor, în seri târzii, cuminţi,
Trecuţi de vad şi mângâiaţi de stele,
Când pruncii-or fi deja bătrâni părinţi
Şi-or bea râzând, la nunţi, visele mele.