Comorile Daciei

Am subliniat cîndva faptul ca Daco-Românii sint de mii de ani pe aceste meleaguri si ca tarîna strabunilor lor este cimentata în vatra monolitului carpatic. Nu cunoastem ca ei sa fi avut alta patrie decît Dacia care s-a divizat în Dacia libera si Dacia Felix, cum au numit-o mai tîrziu romanii, care au ajuns pîna la Sarmizegetusa, unde nu ajunsese nici Darius, nici Alexandru Macedon si nimeni altul dintre cotropitori. În adevar, armatele romane au gasit aici ceea ce nu vazusera în nici o parte a lumii: paturi de aur, scaune de aur, obiecte casnice de aur si argint, obiecte de podoaba în forme neîntrecute, arme, scuturi, toate din aur si din argint, lucrate cu tehnica si arta neegalata de nici unul dintre popoarele lumii vechi(de subliniat faptul ca dacii nu dadeau 2 bani pe aceste nepretuite obiecte). Pamîntul dacic a pastrat numai o infima parte din vechile tezaure „particulare", pentru a arata lumii de astazi maiestria si nivelul feroneriei dacice. În 1956, Octavian Floca a publicat doua tezaure de argint dacice, „Tezaurul de la Sarascau si seica Mica" (contributii la cunoasterea tezaurelor de argint dacice).
Cercetatorul Liviu Marghitan a publicat si el de curînd cîteva tezaure descoperite „în vatra carpato-danubiano-pontica", si anume: Moigrad (judetul Salaj), Sacosul Mare (judetul Timis), Hinova (judetul Mehedinti), Baiceni (judetul Iasi), Agighiol (judetul Tulcea), Sîncraieni (judetul Harghita), Bucuresti-Hierastrau, simleul Silvaniei, Pietroasele (judetul Buzau), Sînicolaul Mare (judetul Timis). Acestea si multe altele sint tezaure „particulare", asa cum am spus. Marele tezaur dacic apartinînd dinastiei regale, fabuloasele comori dacice, aurul si argintul, turnate si împletite în saplendide forme, au fost rapite, asezate în carele dacice si transportate la Roma, în siruri lungi, aproape nesfîrsite, sub paza celor mai de seama ostasi ai lumii vechi. Transportul lor în sclipiri de soare, precum si cea mai mare sarbatoare cunoscuta în istoria omenirii, de 123 (o suta douazeci si trei) de zile, cum n-a mai fost si nu va mai fi pe lume, a creat mirajul fabuloaselor comori dacice. Mirajul acesta, la rîndul lui, a declansat cel mai mare exod cunoscut în istorie, exodul popoarelor nomade, care dupa Romani, au strivit secole de-a rîndul civilizatia, stiinta si cultura dacica.

Nu putem trece cu vederea marea sarbatoare romana, prinsa în versuri de marele nostru poet si tracolog, Eminescu:
„Mai lunga veselie nu s-a sarbat în veci
Ca la concuista daca: „O suta douazeci
si trei de zile, Roma, în jocuri sarbatori,
Zecimi de mii de morti, alesi gladiatori
si fiare diferite la unsprezece mii
Atît erau de groaznici ai lui Zamolxe fii"

Mentionam aici ca întregul tezaur, adus la Roma, a fost topit si transformat în monede imperiale. În felul acesta a disparut toata stralucirea artei dacice. Cercetatorul Gavrila Copil mentioneaza ca distrugerea tezaurului dacic, a sanctuarelor, a frescelor, a inscriptiilor, a constituit „cel mai mare jaf al antichitatii". Din arta daca au ramas numai desenele de pe Columna si cîteva tezaure particulare descoperite pe teritoriul Daciei. Ele ilustreaza, în parte, maiestria autohtonilor daci în ceea ce priveste metalurgia. Prin distrugerea comorilor de arta dacica, precum si a sanctuarelor, în special cel de la Sarmizegetusa Regia, ca si a scolilor dacice, Traian a adus cea mai mare paguba culturii si civilizatiei universale.
Arhitecta Silvia Paun scrie: „Asa cum se arata în Marturii Geodezice, „distrugînd sanctuarele de la Sarmizegetusa Regia si exterminînd pe preotii astronomi daci, Romanii au facut sa se piarda si traditia dacica în masurarea timpului, care ar fi putut fi de real folos dezvoltarii astronomiei si matematicii universale. Se poate spune ca, prin demersul lor violent, Romanii au întrerupt progresele cronometriei (latura practica a astronomiei), pentru 13-14 secole, deoarece adoptarea de catre ei a sistemului dacic ar fi facut inutile ulterioarele sisteme si corectii calendaristice".

Distrugînd observatoarele astronomice si Calendarele dacice din tot teritoriul cotropit de Romani, Traian si urmasii sai au facut imposibile pentru posteritate calculele astronomice superioare la care ajunsesera Dacii. Populatia dacica a transmis pîna astazi unele mijloace de cunoastere si de orientare, dupa Steaua Polara, Carul Mare, Carul Mic, Luceafarul etc. Cultul Soarelui (focul este o miniatura) apare în „Calendarul solar (dacic)", contestat de dusmanii continuitatii, „asezarea coloanelor marelui templu, atesta calcule matematice superioare ce depasesc pe cele ale lui Sosigenez din Alexandria, care a conceput calendarul italian. Sapaturile arheologice releva tot mai mult existenta unei culturi dacice dirijate de marii pontifi, începînd cu secolul VI i.H." Daca mai adaugam cele trei „celebre tablite de lut", descoperite în anul 1961 la Tartaria pe Mures, concluziile lui Ronald Schiller si anume ca „stramosii Romanilor au inventat probabil o scriere cu sute de ani înaintea Sumerienilor", ca si concluziile sumerologului sovietic A. Kifisim, care „demonstreaza ca stramosii românilor de azi au exercitat o influenta puternica asupra întregii lumi antice, respectiv a vechii Elade, a vechiului Egipt, a Sumerului si chiar a Chinei", vom întelege mai bine de ce tot în Dacia s-au dezvoltat astronomia, matematicile, filosofia, medicina cea mai avansata din lumea antica, precum si stiintele practice.