Transnistria pamant ROMANESC

Politica de deznationalizare a romanilor din Transnistria

Grigore Lese - Nistrule, apa vioara

Scurt istoric

Între 19 august 1941 şi 29 ianuarie 1944, România a avut sub administraţie temporară regiunea de la (Est) Nistru până la (Vest) Bug şi de la râul (N) Niomjîi până la (S) Marea Neagră, care a purtat de asemenea numele de “Transnistria”

La începutul evului mediu, slavii de răsărit îi numeau pe români (inclusiv moldoveni) volohi. Pe la 1150 este atestat în analele ruseşti oraşul Bolohov. Istoricul rus N.P. Karamzin scria în 1892 în volumul IV al Istoriei Imperiului Rus, că oraşul Bolohov se află în guvernământul Podoliei, pe drumul de la Kiev la Halici. În secolul al XVIII-lea (1681-1683), Transnistria s-a aflat sub jurisdicţia administrativă a domnului Moldovei, Gheorghe Duca. Târgurile de aici erau organizate ca şi oraşele moldoveneşti, fiind conduse de şoltuzi şi pârgari. Stăpânirea domnilor Moldovei era dovedită şi de condicile de socoteli şi biruri ale acestora. Centrele mai importante erau Movilăul – ridicat de voievodul româno-moldovean Ieremia Movilă pe moşia Cantacuzineştilor -, Dubăsari – ridicat în apropierea podului de dubase (luntre) construit de moldoveni – , Silimbria, Iampol, Jaruga, Raşcov, Vasilcău. Trebuie de asemenea menţionat Oceacovul, situat la extremitatea nordică a estuaruluiNiprului (în a cărui bifurcaţie se varsă Bugul), cetate pentru construirea căreia Petru Şchiopul a trimis în 1587 15.000 de salahori şi 3.000 de care.

Mihai Viteazul cerea în tratativele purtate cu regele Sigismund al III-lea al Poloniei, în martie 1600 la Braşov, să i se recunoască stăpânirea Oceacovului de peste Nistru. (sursa: Istoria Românilor din Transnistria, Ioan Silviu Nistor)

Perioada sovietica

După constituirea Uniunii Sovietice (30 decembrie 1922), la 12 octombrie 1924 guvernul sovietic a creat, pe teritoriile situate la est de râul Nistru, Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (RASSM), în cadrul Republicii Sovietice Socialiste Ucrainiene (RSS Ucraineană). Capitala se afla la Balta, un oraş în Ucraina de astăzi. Graniţele RSSA Moldovenească au fost trasate astfel ca doar 30% din populaţie să fie etnici români. În 1929 capitala a fost mutată laTiraspol.
Parte a României, Moldova a fost ocupată de Uniunea Sovietică (având consimţământul Germaniei) în 1940, consecinţă a unui protocol expansionist secret ataşat pactului de neagresiune germano-sovietic din 1939, pactul Molotov-Ribbentrop.
Această consecinţă va “evolua” ulterior, fiind parte determinantă a formării aşa-zisei “cortine de fier.” La 2 august 1940, guvernul sovietic a proclamat Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, având capitala la Chişinău (Kishinëv, în limba rusă), prin contopirea unei mari părţi din Basarabia cu 6 din cele 14 raioane ale RSSA Moldovenească, iar restul a revenit RSS Ucrainiene.
În iunie 1941, trupele germane şi române au atacat Uniunea Sovietică.
În înţelegere cu Germania (vezi Tratatul de la Tighina), România a preluat administrarea teritoriului dintre Nistru şi Bug (Pivdennyy Buh în ucraineană), de la Bar (Ucraina), în nord, până la Marea Neagră, în sud, pe care l-a administrat sub numele de Transnistria cu intenţia să adune aici pe toţi evrei din Bucovina şi din Basarabia (vezi Transnistria sub administraţie românească (1941-1944)).
Acest aranjament a rămas în vigoare până în august 1944, când trupele sovietice au reocupat Basarabia (Est-Moldova) şi Transnistria. Un tratat din1947 a returnat Basarabia, nordul Bucovinei şi Transnistria Uniunii Sovietice, iar vechile diviziuni administrative sovietice şi denumirile ruseşti ale teritoriilor au fost reimpuse.
Majoritatea teritoriului dintre Nistru şi Bug care fusese numit Transnistria de autorităţile române în al II-lea război mondial aparţine Ucrainei. Doar o mică fîşie de-a lungul rîului Nistru a fost inclusă de autorităţile sovietice în RSS Moldovenească(Est-Moldova), iar după destrămarea URSS a devenit de drept, parte a Republicii Moldova, provenită din RSSM.

Republica separatistă

În 1989, românii, majoritari în Moldova, au declarat ca limbă oficială limba română. Într-o parte a Transnistriei, mai ales în oraşul Tiraspol în care procentajul populaţiei româneşti este mai scăzut, s-a dezvoltat o mişcare separatistă, care la 2 septembrie 1990 a proclamat Republica Moldovenească Nistreană şi, cu sprijinul trupelor ruseşti, a izbutit în urma confruntării armate din 1992 să preia controlul asupra celei mai mari părţi a zonei transnistrene a Republicii Moldova, cît şi a unei zone din Basarabia în jurul oraşului Tighina.
În războiul civil din 1992 au murit aproximativ 1.500 de persoane.
După semnarea unui acord, ruşii au decis să lase câteva mii de militari în zonă pentru a menţine pacea, însă aceştia au ajutat în final la consolidarea autorităţilor separatiste. De atunci, guvernul moldovean nu mai are nici o autoritate asupra regiunii transnistrene, în afară de 6 sate din raionul Dubăsari.
Deşi în 1994 a fost semnat un acord cu Moldova ce prevedea retragerea trupelor ruseşti din Transnistria, acesta nu a fost ratificat de Duma rusă.
La 17 septembrie 2006, autorităţile separatiste transnistrene au organizat un referendum privind soarta viitoare a Transnistriei, care a arătat că o majoritate largă sprijină independenţa faţă de Moldova şi aderarea la Federaţia Rusă. Rezultatele acestui referendum nu au fost însă recunoscute de comunitatea internaţională.

Populaţie

Populaţia regiunii la recensământul din 1989 era de 546.000 de locuitori (fără oraşul Tighina şi celelalte localităţi basarabene controlate de separatiştii transnistreni). Ca urmare a situaţiei economice şi politice din zonă, recensămîntul din 2004 făcut de autorităţile separatiste din Tiraspol a arătat o scădere a populaţiei cu aproximativ 150000 de persoane (pe întreg teritoriul separatist, inclusiv zona Tighina).

Etnii

Moldoveni (Români): 39.9%
Ucrainieni: 28.3%
Ruşi: 25.5%
Bulgari: 1.8%
Găgăuzi: 0.8%
Alţii: 3.7%

Grigore Leşe - Mamă, inima mi-i arsă

Sursa: Cer si pamant romanesc