Dupa ce boli misterioase i-au dezintegrat pe regii Isabela Catolica si Carol Quintul, Spania s-a hotarat sa-si trimita exploratorii in lumea larga pentru a gasi leacuri si remedii necunoscute in Europa medievala.Astfel Filip al II-lea l-a trimis pe Francisco Hernandez sa cerceteze si sa aduca pe continent farmacopeea indigena din America Latina. Calatoria avea sa fie plina de peripetii si primejdii, iar singura sansa pentru explorator sa afle tainele plantelor noi a fost sa le testeze pe pielea lui. Necunoscand dozajul, Harnandez s-a aflat in pericol de moarte, nu odata! Insa rezultatele muncii si studiului sau aveau sa rodeasca si aduca Europei un medicament miraculos impotriva celei mai devastatoare boli ale vremii: paludismul. Acesta se numeste chinina si era un leac des utilizat de samanii si vracii aborigeni, inca de la inceputul vremurilor. Ce nu a putut aduce pe continent, Hernandez au fost plantele sacre, halucinogene, intrucat, doar initiatii locurilor stiau dozajul perfect, ori ce abuz soldandu-se cu moarte, adeseori foarte chinuitoare a temerarului profan. Insa ecoul existentei unor plante miraculoase, care au capacitatea de a deschide portaluri catre alte lumi, de a face posibila comunicarea intre vii si morti s-a facut auzit pana in esenta artei baroce, nu putine fiind desenele care ilustrau o ayahuasca, o peyota sau un mezcal. Cele mai fidele reproduceri se gasesc in tablourile lui Boch. Ceea ce, mai tarziu s-au numit droguri in lumea civilizata, aveau cu totul alta intrebuintare pentru samanii Americii Latine. Ei legau cunoasterea absoluta de ajutorul acestor palnte care mutau puterea spiritului pe frecventa lumilor nevazute. O alta dovada ca aceste substante erau folosite in scop sacru, chiar religios o regasim in „Don Quijote”, unde Cervantes il descrie pe Clavileno, in clipa in care aiuritul cavaler trebuie sa plece in aventura calare pe un cal de lemn, alaturi de dolofanul Sancho Panza, caruia ii spune: „...in felul acesta vom fi dimineata la Paris si seara la Potosi”. Asadar, aceasta capacitate de teleportare intre mai multe lumi, fie ele mentale sau fizice era cunoscuta in Europa, datorita scrierilor diversilor exploratori care se intorceau din sudul si centrul Americilor.Ei au descoperit acolo o farmacopee naturala, superioara celei clasice, iar populatiile triburilor din Amazon sau din munti cunoasteau elemente profunde de astronomie, matematica sau teurgie. De exemplu, samanii locului cunosteau cifra zero, iar in ritualurile religioase foloseau cele mai puternice substante halucionogene care „ le deschideau ochii mintii si le permiteau sa calatoreasca in timp, in spatiu sau in alte dimensiuni de unde isi extrageau toate cele de folosinta pentru vindecare si intelegere a adevarului nerostit de Dumnezeu dar aratat in fiecare moment de semnele naturii: lumea cerului si a pamantului sunt guvernate de aceleasi legi!” ( Miguel de la Quadra Salcedo).Sa vorbim putin despre ayahuasca, care se traduce prin „funia mortului”, ceea ce defineste capacitatile acestei plante. Pentru samanii de pe intreg pamantul, ayahuasca le poate inlesni contactul cu lumea celor fara trup fizic. Astfel ei afla chestiuni din universul invizibil, iau legatura cu strabunii, cu spiritele plantelor, cu guvernatorii speciilor de animale sau cu geniile elemntelor primordiale: gnomi, elfi, salamndre sau ondine, cum le numesc samanii spatiilor anglosaxone, cunoscuti si sub denumire de wiccani. In peisajul Americii Latine sunt intalniti trei categorii de operatori magici: vracii, cei care lucreaza doar cu partea Binelui, vrajitorii, care se descurcau lucrand cu informatiile nevazute si ale Binelui si ale Raului si samanii care stapaneau fortele oculte. Subieactul legat de ayahuasca a generat polemici contondente in reviste, pe internet sau prin documentare de televiziune. Realitatea este ca nici azi, un profan nu poate stii mai nimic depre istoria ei, si tocmai de accea o gramada de impostori elucubreaza bazaconii si pacalesc naivii, in cel mai bun caz, dar s-au intamplat si cazuri letale de intoxicare. Un ghid fascinant despre tainele samanismului este cartea lui Juan Jose Revenga: „Lumi oculte”. Autorul calatoreste in inima Amazonului cunoscand diversi samani autentici, dar si escroci, asista la taierea lianei si la ingurgiatrea ei, povestind apoi experientele cognitive prin care a trecut. O alta lucrare exceptionala este cartea lui Ioan Petru Culianu: „Calatorii in lumea de dincolo", o adevarata istorie oculta a samanismului de la stepele inghetate ale Siberiei pana la nispipurile arzatoare ale Nigeriei. In esenta medicina samanica se bazeaza pe extinderea constiintei prin alterarea ei cu substante halucinogene. Insasi ayauasca este o entitate vie, iar spiritul ei patrunde pentru totdeauna in trupul celui care o foloseste. Samanul plonjeaza in inconstient fiind calauzit de spirite binevoitoare, chemate de ritmul sacru al tobelor, si calatoreste acolo unde este nevoie pentru a primi raspunsurile si retetele folositoare. In aceasta transa, el intalneste realitatile lumiilor invizibile. Interesanta este metoda prin care samanii nostrii, solomonari, vraci sau vrajitori ai comunitatilor rurale reusesc sa aduca vindecare pe o cale asemanatoare, insa in locul ayahuascai se afla de aceasta data, canepa. Preparata sub forma unui lapte gros si amarui, canepa isi lasa thc-ul in licoarea grasa, iar aceasta comuta frecventa cerebrala beta pe alfa, adica constientul este estompat de subconstient, de unde terapeutul isi extrage informatia necesara, accesand cronica naturii.
Articol scris de catre Oreste Teodorescu si publicat in revista Medic4 All.
