joi, 31 martie 2011

Sora lui Decebal


de Cicerone Theodorescu

Tu stejar,
Prea mãritul meu rege,
Drag îmi eşti,
Prea iubitul meu frate.
Ştiu cã inima ta înţelege
Suferinţele toate.

Strigă-n mine-o lupoaicã flãmândã
Prinsã-n laţ,
Într-un codru,
Departe.
De victorie cornul lor cântã.
Mie-mi cântã
De moarte!

Sunt în tabãra lor o captivã.
Îi privesc: nu mã biruie teama.
Viaţa,
Moartea,
Îmi sunt deopotrivã.
Dar pe cât îmi dau seama,

Focul luptelor înverşunându-i,
Arme noi
Aruncând peste ţarã,
Ţarã,
Oameni,
Copii,
Cum sã-i mântui
Sã-i ascunzi, sã nu piarã?

La Zamolxis
Vã ştiţi adãpostul
Tu şi-ai tãi, luptatorii din munte,
Şi Diegis,
Drag fratele nostru
Sasii de frunte,

Dar femeile-n captivitate,
Pângãrite,
Plãpânde,
Strãine,
Cãtre moarte-n zadar se vor zbate
Şi-or trãi în ruşine,

Sau uitând umilinţa,
Prin vreme,
Vor uita şi-ale noastre dojane,
Şi copiii
La ele-or sã-şi cheme
-Daci – cu nume romane!

Chibzuieşte,
Mãritul meu rege,
Cere pace,
Iubitul meu frate,
Ştiu cã inima ta înţelege
Suferinţele toate.

5 comentarii:

  1. Mulțumesc pentru această poezie,Aurelian! O voi citi de multe ori, în multe zile, o voi spune și familiei, o voi copia cu caractere mari și o voi înrăma!

    RăspundețiȘtergere
  2. mi-a placut !!!!ghizela

    RăspundețiȘtergere
  3. Ca de obicei, ma bucur ca va place :d

    RăspundețiȘtergere