marți, 29 martie 2011

Mi-s ochii trişti


de Valeriu Gafencu

Mi-s ochii trişti şi fruntea obosită
De-atâta priveghere şi-aşteptare,
Mi-e inima bolnavă, istovită,
De grea şi îndelungă alergare
Şi plânge ca o pasăre rănită.
Când ochii mi-i închid şi cat în mine
Puteri să sui Golgota până sus,
O voce, un ecou din adâncime
Îmi spune blând: Viaţa e Iisus,
Mărgăritarul preţios e-n tine.
Privesc la dimineaţa minunată
A Învierii Tale din mormânt,
Ca Magdalena, ca şi altădată,
Îngenunchez ’naintea Ta plângând
Şi-s fericit şi plâng cu Tine-n gând.

5 comentarii:

  1. Ce frumusețe, câtă trăire!
    Sper să vină vremea când va fi introdus în manualele școlare!

    RăspundețiȘtergere
  2. ...din pacate ochii nostrii sunt bolnavi de tristete...ghizela

    RăspundețiȘtergere
  3. Asa este:tristetea e a noastra,a devenit parte din noi.Alina

    RăspundețiȘtergere
  4. Dar fiecare purtăm în noi scânteia renașterii ...

    RăspundețiȘtergere
  5. "Pe pamant avem de toate
    Si mai bune si mai rele..." :d

    RăspundețiȘtergere