Legile frumoase (Belagines) ale Geto-Dacilor

Un stat atît de avansat în multiple cunostinte (fizica, logica, astronomie, medicina, chirurgie, etc.), nu putea fi decît un stat bine organizat din punct de vedere juridic, legal. Faptul ca s-au pierdut cele mai multe carti care vorbeau despre civilizatia si cultura Dacilor, ne lipseste de posibilitatea de a preciza în ce constau legile statului regal al Dacilor. Ca ele erau, ne încredinteaza Iordanes, care (identifica pe Geti cu Gotii) spune ca Deceneu „i-a facut sa traiasca conform legilor naturii; transcriind aceste legi, ele se pastreaza pîna astazi, sub numele de belangines". Textul acesta în legatura cu normele de drept a fost diferit interpretat. Neigebaur, J.F. spune ca în anul 84, „sub regele geto-dacilor, Burebista, Deceneus introduce scrisul, precum si artele si stiintele; ambii dau legile, numite Bellagine" desi ele erau mai vechi. Comentînd acelasi text, Vladimir Hanga spune ca Deceneu a dat poporului geto-dac legi scrise (conscriptores). Hanga mai spune ca termenul belagines „este gotic (bilagineis din vechea radacina nordica lag; cf. engl. lau). Parerea ca Belagines ar fi un termen gotic porneste de la faptul ca Iordanes credea ca Getii si Gotii sint unul si acelasi popor. Ca în adevar Geto-Dacii aveau legi, acelasi Vladimir Hangu mentioneaza ca Ovidius, exilat la Tomis de Augustus, scrie ca „în dispretul legilor autohtonii îsi fac singuri dreptate, folosind razbunarea sîngelui ca si în orînduirea gentilica". Avînd în vedere ca în textul citat din Iordanes este vorba de legile transcrise, consideram ca belagines este un cuvînt compus traco-dac si se poate traduce legile frumoase (belle+leagines), dupa cum Beledina înseamna Cetatea frumoasa. Desigur ca legile Geto-Dacilor erau mult mai vechi decît vremea lui Deceneu si Burebista. Ceva mai mult. Belaginele fusesera scrise de regele Zamolxis, dupa cum ne încredinteaza Iamblichos. Dupa ce i-a învatat si chiar i-a convins ca „sufletul este nemuritor", „le-a scris legile". De „regulele lui Zamolxis" aminteste si Agathias Scolasticul. Deci Belaginele au fost destul de cunoscute în antichitate. Înainte de a încheia acest capitol, amintim cea mai de seama informatie cu privire la religia Geto-Dacilor si a Legilor Frumoase. Diodor din Sicilia spune ca „la asa numitii Geti, care se cred nemuritori, Zamolxis sustinea si el ca a întrat în legatura cu Zeita Hestia" de la care a primit Legile Frumoase. Belaginele trebuie puse în legatura cu constatarea lui Platon si Socrate ca „epodele sint vorbele frumoase care fac sa se nasca în sufletele oamenilor întelepciunea". Ele trebuie sa fie puse în legatura cu „legea ospitalitatii", cu „legea îndatoririlor fiecarui membru al comunitatii", „legea omeniei", totalizate în „obiceiul pamîntului" cunoscut de vecini ca "ius valachicum" sau „legea stramosilor" datatori de „legi si datini", dupa cum constata si Mihai Eminescu. Xenofon scrie ca Socrate „cerceta numai lucrurile care îi privesc pe oameni: ce e pios si ce nu, ce e frumos si ce e rusinos, ce-i drept si ce-i nedrept, ce-i curajul si ce e lasitatea, ce e statul si cine îl guverneaza si toate cîte socotea, ca stiindu-le, noi devenim buni si virtuosi, iar cei care le ignoreaza merita sa fie numiti sclavi". Este vorba de belagine. În ultimul timp aflu o lucrare foarte interesanta în care citim: „Colectia veche de legi a Daciei, numita Leges Belagines, scrisa în limba geta de care pomeneste Iordanes, se mai foloseste la jumatatea sec.VI d.H. Ulterior aceste legi au purtat si numele de Lex antiqua Valachorum – fiind amintite pîna tîrziu în diferite documente istorice din Transilvania, Ungaria, Polonia, tara Romaneasca si Moldova". Acest teritoriu este de fapt vechea Dacie nord-dunareana. Urmarind aceasta tema, cercetari viitoare vor gasi si alte temeiuri pentru precizarea legilor de comportare placuta în viata, a marelui popor al Traco-Dacilor. Sursa: www.enciclopedia-dacica.ro