Scrisoare din temnita

de Pavel Coruţ

Când, dupã vechi ştiute legi,
Ţi-am dat din poamele curate
Ca neştiinţa sã-ţi dezlegi,
Iar tu mi-ai spus cã sunt furate,

Când mama turtă mi-a trimis
Din mult sãraca noastrã casã,
Am rupt-o-n douã şi ţi-am zis:
Şezi, frate, gustã de pe masã!

Tu mi-ai rãspuns cã sunt ţãran,
Mi-ai zis strãin la mine-acasã,
Cã nu port nume de roman
Şi nu-s din casta cea, “aleasã”,

Când braţul drept ţi l-am întins
Şi ţi-am zâmbit cu-n strop de soare,
Tu în cãtuşe mi l-ai prins
Şi m-ai târât la închisoare.

Din noaptea temniţii îţi scriu
Şi te privesc cu nepãsare.
Eşti mort strãin, iar eu sunt viu,
Sunt fiul Getului din Soare.