Deceneu

Sacerdot dac, mare preot ,sfetnic si colaborator apropiat a lui Burebista. Cel mai important personaj dupa rege in statul dac. Deceneu l-a ajutat considerabil pe marele rege in opera sa de unificare si organizare a triburilor geto-dace. Dupa moartea lui Burebista si destramarea stapinirii acestuia (44 ien) Deceneu isi asuma si puterea regala in statul dac intracarpatic. O informatie din Iordanes (Getica:XI,67) indica venirea lui Deceneu la putere ca vicerege, Burebista acordindu-i o putere aproape regala. Strabonspune: “Burebista…si-a luat ca ajutor pe Deceneu ,un barbat vrajitor, care umblase multa vreme prin Egipt, invatind acolo unele semne profetice, datorita carora sustinea ca talmaceste vointa zeilor. Ba inca, de la un timp era socotit si zeu, asa cum am aratat cind am vorbit de Zamolxe. Ca o dovada de ascultarea ce i-o dadeau getii, este si faptul ca ei s-au lasat induplecati sa-si stirpeasca viile si sa traiasca fara vin” (Geografia:VII,3,11)
Dupa Iordanes, Deceneu era un om de o vasta eruditie. Relatarea istoricului got contine date deosebite privind rolul cultural si religios indeplinit de catre Deceneu in instruirea spirituala a stratului ierarhic superior de sacerdoti si tarabostesi daci:
“Observind inclinatia lor de al asculta in toate si inteligeta lor nativa,el i-a initiat in aproape toata filozofia,caci era maestru priceput in aceasta.El i-a invatat etica, dezvatindu-i de obiceiurile lor barbare, i-a instruit in fizica, facindu-i sa traiasca potrivit cu legile naturii, pe care gotii [getii] transcriindu-le le pastreaza pina azi [sec VI en] cu numele de belagines; i-a invatat logica, facindui-i superiori celorlalte popoare in ce priveste mintea; aratindu-le practica i-a indemnat sa-si traiasca viata in fapte bune; demonstrindu-le teoria, i-a invatat sa contemple cele 12 semne ale zodiacului iar prin ele mersul planetelor si toata astronomia,lamurindu-i cum creste si scade discul lunii si cu cit globul de foc al soarelui intrece masura rotunjimii pamintului si le-a expus sub ce nume si sub ce semne cele 345 de stele trec de la rasarit la apus ,ca sa se apropie sau sa se departeze de polul ceresc. Vezi ce placere (este) ca niste oameni prea viteji sa se indeletnceasca cu doctrinele filosofice,cind mai aveau putin ragaz de razboaie. Putea sa-l vezi pe unul cercetind pozitia cerului,pe altul proprietatile ierburilor si ale arbustilor,pe acesta studiind cresterea si scaderea Lunii pe celalalt observind eclipsele soarelui si cum, prin rotatia cerului, Soarele vrind sa atinga regiunea orientala,este adus inapoi in regiunea occidentala Getul se linisteste de indata ce primeste explicatia acestor lucruri. Aceasta si multe altele, invatind Deceneu pe geti, prin stiinta sa, a stralucit in mijlocul lor ca o adevarata minune.”
(Getica;XI;69-70)
Pprin felul acesta Iordanes ne infatiseaza seriozitatea si priceperea cu care ,cel putin clasa sacerdotala, privea preocuparile stiintifice iar mai departe “pe barbatii cei mai de seama si mai intelepti pe care i-a invatat teologia, i-a sfatuit sa cinsteasca anumite divinitati si sanctuare, facindu-i preoti si dindu-le numele de pileati”
(Getica;XI,71)
Deceneu a revigorat spiritualitatea geto-dacilor, inlaturind cultul bahic sau dyonisiac asociat cu cultura vitei de vie si cu orgii. El este cel dintii care s-a opus viguros patrunderii in Dacia a cultelor straine, vatamatoare pentru sanatatea spirituala si corporala a geto-dacilor. De aceea nu este intimplator si fara rezonante religioase profunde ca el a determinat autoritatea regala sa dispuna distrugerea vitei de vie-planta sacra a lui Dyonisos-si ca toata preotimea dacica l-a sprijinit in acest act extraordinar.
Ca mare preot si vicerege , apoi el insusi rege Deceneu, a dispus de dubla autoritate, morala (stirpind viciul betiei)si politica (organizeaza triburile si casta sacerdotala ), facind dintre nobili o clasa de pilleati, ca si din categoria privilegiata mai larga , capillati (saucomatti), din aceasta facind pentru clerul de rind o clasa asimilabila cu clasa cavalerilor romani-equites.
Deceneu considera ca viitorul si stralucirea poporului sau depind numai de inalta tinuta morala si plecind de la aceasta premisa se poate cladi un edificiu statal si social trainic, motiv pentru care, sprijinit de BUREBISTA, a infaptuit o profunda reforma sociala si religioasa a poporului geto-dac. Aceasta reforma , celebra in lumea antica , a fost pusa in practica nu prin legi oficiale si seci ci prin rabdare si educatie. Deceneu a impus sobrietatea si cumpatarea , acea modestie a sufletului ale carei valente razbat din textul lui Platon. Deceneu a cerut poporului “ascultarea de porunci” ca efect al educatiei prin dreptate. Getii fiind recunoscuti in antichitate ca fiind “cei mai drepti”dintre cei cu care se inrudeau, caracteristica desigur foarte veche .
Deceneu a fost una din acele impresionante personalitati care si-au creat un loc de frunte in istoria lumii. Un factor care l-a ajutat sa se realizeze pe sine insusi si prin asta sa fie de folos neamului sau , a fost prietenia si sprijinul pe care Burebista i le-a acordat, lucru rar in istorie. Ei s-au inteles si au claborat , armonios si eficient incit, in putini ani, au izbutit sa dureze un stat puternic atit social cit si moral.
Marturii scrise despre viata si realizarile Marelui Preot si rege al dacilor
Strabonne vorbeste despre Deceneu in Geografia:
“Burebista, getul, luand conducerea poporului, primi in stapanire oameni nevoiasi din cauza necontenitelor razboaie. El insa ii ridica astfel prin educatie, prin cumpatare si prin ascultarea poruncilor lui, incat in putini ani fauri o mare imparatie si supuse getilor pe cei mai multi dintre vecini. El ajunse de temut chiar si pentru romani, intrucat trecea fara frica Dunarea si prada Tracia pana in Macedonia si in Iliria. Ii nimici pe celti, care erau amestecati cu tracii si ilirii; extermina definitiv pe boii de sub conducerea lui Kritasiros si pe taurisci. Pentru a castiga adeziunea poporului get la aceasta opera , Burebista a avut ajutorul colaboratorului sa Deceneu, mag care a calatorit in Egipt, unde a invatat anumite semne prevestitoare, gratie carora el deslusea planurile divine. In scurt timp el fu divinizat, asa cum am aratat cand am povestit istoria lui Zalmoxis. In ceea ce priveste adeziunea poporului get, exista o dovada: ei fura induplecati sa scoata vita-de-vie si sa traiasca fara vin.”
“Pentru disciplina poporului, si-a luat ca ajutor pe Deceneu, barbat cu puteri de vraci, care ratacise multa vremem prin Egipt si deprinsese acolo unele semne ale cerului, prin care pretindea ca anunta cele divine. Si dupa putin a fost socotit zeu, in acelasi fel cum am aratat cand am vorbit despre Zamolxis. Ca semn al ascultari: s-au lasat convinsi sa taie vita de vie si sa traiasca fara vin.”
“Dacii luptau impotriva Boiilor si a tauriscilor, popoate celtice sub conducerea lui Kritasiros, pentru ca pretindeau ca tinutul respectiv era al lor”Iordanesscrie despre Deceneu in “Despre originea si faptele getilor si gotilor”
“Pe timpul domniei lui Burebista peste geti, Deceneu a venit in Getia, pe vremea cand Sylla ajunsese stapanitorul romanilor. Burebista il lua pe langa sine pe acest Deceneu si-i acorda o autoritate aproape regala. Urmand sfatul lui Deceneu, getii au pradat tinuturile germanilor, pe care acum le stapanesc francii. Cezar insusi, care, cel dintai dintre toti, a revendicat pentru sine domnia asupra romanilor, care a supus puterii sale aproape toata lumea, care i-a facut pe toti regii sa se plece, ba a luat in stapanire si insule asezate dincolo de lumea noastra, in sanul Oceanului, si care i-a facut tributari romanilor chiar si pe aceia care nu cunosteau numele roman nici din auzite, n-a putut totusi sa ii supuna pe geti, in ciuda numeroaselor sale incercari. Gaius Tiberius este al treilea imparat al romanilor; sub domnia lui, getii se mentin nesupusi. Pentru geti aceasta era salvarea, acesta era binele, acesta era fagaduinta: sa puna in practica, nazuind in orice chip si socotind folositor ceea ce ii invatase Deceneu, sfetnicul lor.”
“Deceneu a ales dintre acestia pe barbatii cei mai nobili si cei mai intelepti, pe care i-a invatat teologia, i-a sfatuit sa adore anumite puteri divine si anumite capele sacre si i-a facut preoti. Le-a dat numele de pileati, cred eu, fiindca in timpul rugaciunii aveau capetele acoperite de tiare, pe care noi, cu alt nume, le numin caciuli de pasla; pentru restul poporului a poruncit sa fie numiti pletosii, nume pe care getii il pretuiesc si il pomenesc pana astazi in cantecele lor” (Getica;XI,71)“Acesta (Deceneu), vazand ca spiritele getilor i se supun in toate si ca sunt inzestrati, din fire, i-a invatat aproape toata filosofia; Deceneu era maestru neintrecut in aceasta privinta. Prin morala, a infranat temperamentul lor barbar, prin fizica i-a determinat sa traiasca potrivit legilor lor firesti, legi pe care le au scrise pana azi si pe care le numesc Belagines. Prin logica i-a inzestrat cu o putere de judecata superioara celorlalte neamuri. Prin practica i-a indemnat sa se dedea la fapte bune. Prin teorie i-a invatat sa priveasca mersul celor douasprezece semne ale zodiacului si prin acestea cursul planetelor si toata astronomia, le-a aratat cum creste si descreste fata lunii, le-a explicat cu cat globul de foc al soarelui depaseste in masura suprafata pamantului, le-a spus, in fine, sub ce nume si sub ce infatisare se invartesc intr-un sens si in celalalt in jurul polului ceresc cele trei sute patruzeci si sase de stele in drumul lor de la rasarit la apus. Ce placere-va intreb-ca, atunci cand cariera armelor le ingaduia putin timp, barbatii viteji sa se patrunda de invataturi filosofice!? Vedeti pe unul cercetand asezarile cerului, pe altul particularitatile ierburilor si ale arbustilor, pe acesta asteptand fazele de crestere si descrestere a lunii, pe acela eclipsele de soare si chipul in care marelui astru, dus de revolutia cereasca, dupa ce s-a grabit sa ajunga in zona orientala, e adus din nou la apus. Getul se linisteste de indata ce primeste explicatia acestor lucruri. Acestea si multe altele invatand Deceneu pe geti prin stiinta sa, a stralucit mult in mijlocul lor ca o adevarata minune, incat el poruncea nu numai celor de jos, dar chiar si regilor.”