Usturoiul - un străvechi şi miraculos remediu

Autor: Iuri Floroiu

Dacă grenadierii lui Napoleon Bonaparte purtau în raniţă bastonul de mareşal, pentru a avea energie, forţă şi curaj în luptă, redutabilele legiuni romane nu plecau în campanie fără… usturoi.

Cu mii de ani mai înainte, în Egipt, constructorii piramidelor îşi menţineau sănătatea şi vigoarea trupului folosind în alimentaţie tot foarte mult... usturoi. Părintele medicinei moderne, Hipocrat, folosea pentru tratarea infecţiilor, a rănilor şi a bolilor intestinale... usturoiul. In Evul Mediu, în lupta contra duhurilor malefice şi a vampirilor, „arma” supremă era, de asemenea, usturoiul! Acum însă, în zilele noastre, „proprietăţile magice” ale acestuia au fost explicate de ştiinţa modernă, care a demonstrat că aburii sulfuroşi emanaţi de acesta ucid bacteriile şi virusurile, dezinfectînd şi aerul, şi trupul. Studiile efectuate asupra usturoiului au descoperit că el conţine 200 de substanţe active (vitamine, minerale, aminoacizi, enzime), dar două componente principale au o puternică acţiune terapeutică: allicina şi compuşii bioactivi, care conţin sulf. De asemenea, în usturoi se găseşte şi o cantitate apreciabilă de seleniu. Allicina, antibiotic şi antifungic, cu cele mai benefice efecte pentru sănătate, se produce în momentul în care căţeii de usturoi sînt tăiaţi sau zdrobiţi. Cu cît sînt pisaţi (tăiaţi) mai bine, cu atît se produce mai mult allicină, iar influenţa terapeutică va fi mai puternică şi, întrucît aceasta dispare rapid după producere, este indicată consumarea usturoiului în stare proaspătă sau adăugarea lui la mîncare abia atunci cînd aceasta este gata, fără a-l mai fierbe. Compuşii bioactivi bogaţi în sulf nu se distrug atît de repede ca allicina (proprietăţile lor terapeutice păstrîndu-se şi în timpul gătitului), dar nu au aceeaşi valoare terapeutică, ei fiind totuşi eficienţi pentru sistemul circulator. Conform studiilor, aceştia ajută şi la scăderea colesterolului nociv, susţinînd astfel sistemul cardiovascular.
In concluzie, usturoiul este un puternic antioxidant, ajută la metabolizarea grăsimilor, la prevenirea cancerului (inclusiv cel de stomac, de piele, la sîn, esofagian, bucal şi de colon), stimulează sistemul imunitar, previne atacurile cardiace, diminuează presiunea sangvină, luptă împotriva unor afecţiuni precum artrita, astmul, răceala, gripa, insomnia, sinuzita, ulcerul, reîntinereşte ficatul etc. Efectele secundare ale usturoiului sînt puţine, astfel încît persoanele alergice la usturoi pot manifesta prurit, febră şi/sau dureri de cap. Usturoiul poate interacţiona cu medicamente anticoagulante şi din această cauză nu se recomandă consumarea lui înainte de intervenţii chirurgicale. De asemenea, este bine ca mamele care alăptează să-l elimine din alimentaţia lor, deoarece alterează laptele şi îi provoacă sugarului colici.
După mai multe studii, s-a constatat că un căţel de usturoi (5 g) consumat zilnic ţine cancerul la distanţă. Astfel, la micul dejun, felia de salam sau de brînză de pe tartina cu unt poate fi înlocuită cu un căţel de usturoi „mai dezvoltat”, dar tăiat foarte mărunt.
Reţete pentru folosirea usturoiului în scopuri terapeutice sînt extraordinar de multe şi sînt consemnate încă din Antichitate. Cert este însă faptul că această plantă-miracol se poate folosi ca infuzie, decoct, prişniţă, frecţie, tinctură, tonic general, iar rezultatele apar în majoritatea cazurilor. Este foarte important să consumaţi usturoiul de cîte ori aveţi ocazia, iar dacă mirosul specific este o problemă, zdrobiţi între dinţi o boabă de cafea sau mestecaţi cîteva frunze de pătrunjel. Ca alternativă la planta crudă există, chiar dacă nu sînt la fel de eficiente, praful şi capsulele de usturoi.
Iată cum o plantă, precum Allium sativum – usturoiul, a traversat graniţele dintre medicină, magie şi alimentaţie, impunîndu-se ca un remediu miraculos, ieftin şi la îndemîna oricui. Poate din această cauză („subminarea intereselor marilor concerne farmaceutice”) minţile bolnave care au „inventat” diabolicul Codex Alimentarius vizează interzicerea acestei plante-medicament.