Speranța... fără speranţă

Autor: Ionel Grama
Conform multor prezicători, în anul viitor, 2012, pe Terra ar urma să se producă schimbări geoclimatice şi biologice de o anvergură nemaiîntîlnită pînă acum, poate chiar sfîrşitul lumii, după cum susţin unii.

In favoarea acestei idei au fost aduse argumente mai mult sau mai puţin credibile, dintre acestea nelipsind Nostradamus, Calendarul Maya, Edgar Cayce, Vanga sau cele ale altor vizionari de renume mondial. Există însă şi alte surse, mai puţin cunoscute, care vorbesc despre anumite schimbări importante care s-au produs în trecutul planetei şi care ar urma să aibă loc pe parcurs.
Legendele indienilor Hopi, vechi locuitori ai planetei, aşezaţi în nordul Arizonei, conţin extrem de multe date şi informaţii, multe dintre acestea inexplicabil de avansate. După anumite date, ei sînt descendenţii anasazilor, rude mai îndepărtate ale aztecilor. Numele lor înseamnă „paşnic”, „bun” sau „înţelept”. Din vremuri străvechi, Hopi ştiau, fără a deţine documente scrise, că Pămîntul are formă rotundă şi se roteşte în jurul Soarelui. Kachinas, nişte zei puternici veniţi din constelaţia Pleiadelor, i-au învăţat agricultura, medicina, astronomia şi multe alte lucruri, pe care alte popoare le-au descoperit mult mai tîrziu. Hopi spun că pe planeta noastră au existat mai multe „lumi” (civilizaţii), care au fost distruse, pe rînd, prima dată prin în­gheţ (erele glaciare), a doua oară prin înec (Potopul), urmînd ca a treia lume, a noastră, să fie arsă (probabil printr-un război nuclear sau prin ciocnirea cu un alt corp ceresc).
O veche legendă Hopi zice că, atunci cînd Femeia Păianjen s-a dus la Sotukknang, Stăpînul Universului, şi i-a spus că în cea de a doua lume de pe Pămînt s-a răspîndit trădarea, acesta a chemat Potopul Furnicilor, pentru a deschide lumea de sub pămînt, în care să fie salvaţi cei aleşi de năvala apelor cu care urma să distrugă toate fărădelegile, aşa cum făcuse şi cu „prima lume”, pe care o nimicise prin îngheţ. Cînd „cei care mai păstrau cîntecul în inimile lor” au fost puşi la adăpost, Sotukknang le-a poruncit celor doi gemeni, Poqanghoya şi Palongawhaya, care stăteau la cele două capete (de sus şi de jos, la nord şi la sud) şi ţineau Pămîntul în echilibru, să-şi părăsească locurile şi să lase planeta să se învîrtă la întîmplare. Atunci cînd gemenii nu s-au mai îngrijit ca Pămîntul să stea în echilibru, acesta a început să se rostogolească aiurea, rotindu-se nebuneşte. Munţii se prăvăleau în mare, iar apa sărea la mari distanţe, înghiţind uscatul. Incet-încet, Pămîntul a ajuns într-un loc rece şi fără de viaţă din Univers, el însuşi transformîndu-se într-un uriaş bulgăre de gheaţă. Nimeni nu poate explica de unde păstrează legenda Hopi o descriere atît de fidelă a momentului inversării polilor magnetici ai planetei şi a fenomenelor care se produc în acel timp. Şi mai curios este faptul că ştiinţa actuală confirmă ceea ce şamanii triburilor de indieni ştiu din vremuri ancestrale, de la zeii veniţi din constelaţia Pleiadelor. Legendele Hopi mai spun însă ceva: liderii mondiali vor eşua în încercările lor, teama va cuprinde întreaga planetă, iar speranţa de a trăi în pace va dispărea…