Viaţa şi faptele lui Avram Iancu

 Voi continua seria articolelor despre "Craisorul Muntilor" cu biografia furnizata de catre "Ţara Hălmagiului": 

 Incã nu se stinsese jalea rãmasa in urma acestor groaznice masacre, cand Halmagiu avea sa vada arestarea Craiului Muntilor, în ziua de 15 decembrie 1849, de cãtre o patrulã austriacã. Autoritãtiile locale au protestat cu energie împotriva acestor samavolnicii; iar Craiul Muntilor, împreunã cu prietenul sãu, Lasislau Vasile Fodor si Iosif Bologa, au fost eliberati sub presiunea puternicã a poporului, prezent în acea zi de targ. Imprejurãri favorabile au fãcut ca acest protest sã fie pãstrat pânã în ziua de azi. Iatã continutul lui:

“Mult Onorate Domnule Sub Comisariu Regesc!
Onorat Domnia ta vei fi audit si pote cu ochi vei fi vedut templarea ce sa templat eri în târgul de Tiarã a orasului nostru venitilor la târgul liber Advocatul Iancu si consoti lui, de cãtre oarecare ostasi împãrãtesci cum acestia din urmã numai de cât audirã de nuimele si venirea în Hãlmagiu a lui Iancu îndatã se si însotirã; si cãutarã de amãnuntut dupã el unde ar fi si aflândul lau dus ca arestat înaintea cãpitanului companiei de aici.”


“Ce vinã au fãcut acesti oameni noi nu scim si nici ne slobozim a hotãrî, lãsãm celor ce se i cuvine. Pre noi ne intereseazã cea ce vedem a se fi lucrat si tratat împotriva drepturilor si legilor tuturor popoarelor cã tot omul pote merge liber asi cãuta de lucru sau în orice locu ca nimeni sã nu pote merge liber fãrã inainte investigare si hotãrâre. Lumea togma prin aceia sã se intulbure pacea si linistea prin care ar, trebui sã le tinã sus si au vatãmat autoritatea dreptului orasului ce are a convoca târg de tiarã. Ei sã fie primi competenti în liniste tinuti, dar nu dimpotrivã sã dea singuri privilegiuri de rãscoalã. Noi chiaru nu scim nici, din acãrui poruncã nici acãrui vinã sau tâmplat asa. Destul cã de nu aveam bãrbati întelepti si de falã pe Domnul Sub Comisariu tratarea patrolei cãtãnesti au fost în stare a cãsuna în popor groaznicã turburare; neasteptate evenimente triste din iritarea duhurilor urmate, pote si de vãrsare de sânge în urmã.”

“In privinta acestora pentru incongiurarea a asemenea situatii pentru vãtãmarea fãcutã pe calea sa si pentru a se pãzi în acest Cercu si de aici încolo linistea publicului precum sau pãzit pânã acuma ne rugãm cu totã umilinta lucru acesta mai sus aratat al face cunoscut si a ne esopera pe partea noastrã în privinta acestor jãluiri, asigurarea drepturilor de la Înaltele locuri Gratioase emanate.“

“Cu reverentie semnând a mult onorat Domniei Tale, umili servi SIDA ARSENIE, judele orasului, MIHAILOVICI GEORGE, notar si membri Magistratului din Hãlmagiu. Hãlmagiu, 16 decembrie 1849.”

Nu putem sti dacã în urma acestei interventii, sau din proprie initiativã, comisarul sub Cercului Halmagiu, Wolfgang Hossu, întocmeste un raport cãtre comisariatul cercului Zãrand; din Baia de Cris, în care se plânge de samavolnicia arestãrii lui Avram Iancu si a însotitorilor lui, descriind conditiile arestãrii ancheta ce s-a desfãsurat în fata lui si starea de groaznicã iritare a poporului.

Tot o fericitã întâmplare a fãcut ca si acest document sã se pãstreze pânã în ziua de azi permitandu-ne a-l publica în întregime pentru marea lui valoare documentarã.

“Dela Comisariu R. a subcercului Hãlmagiu
Cãtre
Comisariatu a Cercului Zãrand, Hãlmagiu 15/12-849.
“Cu durere trebue sã facu cunoscutu cumcã la începutu oficiului meu în sub cerculu acesta nu aratatu un casu mare si întristãtoriu care fu urmãtoriu.”

“Ieri în 15/12/849, tinândusã în Hãlmagiu târgu de tiarã de numeru acelora giganticu cari venire la acelasu a vienitu si N.D. Procu: Abraham Iancu, Ladislau Fodoru ai Iosivu Bologa- inspectoru din Sub cercului Ciuciului dinpreunã cu mai multi Domni demni si contetãteni dimprejiururi pentru propria necesitate. Întru aceste sa întâmplatu cãtre 9 ore dimineata cînd Domnu Iancu cu mai sus numiti Tovarãsi sãi umbla în târgu deintre soldati aici stationati 6 înarmati, sub comanda unui Lemnariu Cãtãnescu (Zimserman) între cele mai grabnice vereri între populu venitu la Tergu de Tiara întrebau pe unde e Iancu si oricine ãl cunoscu?, care numai de câtu fu arãtatu de unu membru a Târgului. Atunci soldati memorati pe Domni prinzândui intru nimicire de caracteru si amenintãri furã povãruiti la centurionu aici stationautu Fogelman. Decurionu carei pe Ladislau Fodoru vezîndul naltu în lungime târgului lau lovit soldati cu paturile puscilor cugetându cã e Iancu. Asemeni si pe Iosivu Bologa care întâmplare numai câtu fãcândumise cunoscintã în pasuri grabnice mã dusei la centurionu aflândul în odaia sa în persoana cu captivi si soldati dimpreunã pusi avand si afara 2 gilatori”.

“La intrarea me înlãuntru Domnu Iancu ca unui oficilu rãspunzãtoriu începu a conjiuera siluire si-vãtãmãri, la care eu înainte de toate înstiintândul de D.Centurionu despre puterile si instiuctiunile mie date pentru sustinere pãci lam rugatu ca sãmi spue cã are cevasu ordinatiune deschilinte spre captivare Domnilor acelora, la care urmãtoriu rãspunsu mie-au datu cumcã nu are nici na datu ceva ordinatiune spre captivare Domnilor acestora, nesciind nimica despre fapta aceasta. De altmintrlea precum, sunt însciintatu dela captivi mergând ei înainte centurionului a întrebat ce au passu.

Intru aceste casa numai decâtu fu împregiuratã de vreo 6-7 mii români care pierzându patentia strigau si postulau eliberare Iancului si a celorlalti tovarãsi. În adevãru de mirare fu aceastã patentie a natiunii române preste sute de ani care multu temperatului spiritu celu avu Iancu putemu mai su seamna multiemi. Când desperatiuni poporului sincer cum audia afirma: cumcã numa un cuvintu aru fi fost de lipsã si tote stradele Hãlmagiului erau singerate si pote ce mai mare parte a Transylvaniei este gãtitã spre o tristã ­resculare. Prin urmare vezind Centurionu senzatiunea ce mare a poporului demandã ca soldatii înarmati numadecâtu sã iasã afarã.

Iancu ceru carelu adusese pentru asiguratiunea sa de bunã voie al manua soldatiloru cum fu captivu care iarãsu âl avu în descriere despuire si casare potentione inquisitiune pentru casu întâmplatu pe captivi ai face liberi.

Dupã o orã la officiu centurionulu strânsã cãtanie în presentatia mea lu Iancu si a ma multora intrebându soldati cã dintru a cui ordinatiune a prinsu pe Domni, numai acum se fãcu lãmuritu cumcã spre captivarea memoratilor mai sus numitu Lemnariu iaru fu îndemnatu si povetuitu daru acesta na vrutu a învinovãti pre nimene cumcã in ordinatiune a prinsu pe Domn acestia. Atunci pe Lemnariu lau trimisu în arestu nemaivãzând noi altã satisfactiunedecâtu slobozire Iancu.

Împotriva soldatilor aici stationati si pânã acum nea venitu si mai multe jialbe cumcã mergu pe sate a cãuta arme si apoi pe locuitori pasnici si vãtãma si sili spre mai multor obiecte a da de multe ori fura si jefuiesc. Hospiturile lor date lãsândule mai multi nãpãstuiescu pe un omu de unde familie împãciuitã mai nu vârãscu din casã. Noi am primitu asa felu de conquerele inaintemi cumcã de la multi oameni au luat pân si bani cu sila cere aceste lemu fãcutu cunoscutu înainte V. Centurionu la care pe toti dojenindui cumcã in asa feliu de fapte sã nu sã amestece apromitindu pedepse strejnice neascultatorilor pentru astfelui de abuzuri.

Cu ace umilitã rugare am poftitu tote aceste ale instiinta R. Comisariatu ca sa binevoiasca înstiintarea aceasta Mãritei Comande Districtuale a o trimite, chiar instructiune a midloci acum pentru Comisariu Sub cercurilor câtu si pentru modru astfeliu stationati soldati ca nici unul sã nu pãsiascã din sfera sa sus, ca abusurile sã încete si în obiectul captivãri pentru alinarea populului nenergioase ordinatiuni a midloci sum.

Umilitu servu sa Wolfgang Hossu Comisariu V. Sub cercu Hãlmagiu”(vezi NOTA 24)

La rândul sãu cãpitanul Fogelman, în calitate de comandant al companiei de soldati aflata in stationare în Hãlmagiu, raporteazã comandantului Districtului militar Alba Iulia urmãtoarele:

“E.H.Wilhelm Inftn. Regiment Nr.12 Nr.126 Stations Comando zu Nagy Halmagiu,
Cãtre
Onoratul Comandament militar districtual cezaro regesc din Alba Iulia,”
In ziua târgului la 16 a curentei (luni) s-a întâmplat cazul cã dulgherul din companie Iosef Huszanowaki l-a arestat pe Avram Iancu cu ajutorul unui om luat din incartiruirea cea mai apropiatã, împreunã cu Iosif Balog si cu Ladislau Fodor care erau la un loc cu Iancu, dintre care ultimul este practicant de mine, si numai dupã aceastã faptã mi-au raportat cazul subsemnatului.

Deoarece subsemnatul n-am primit niciun ordin pentru oprirea sau arestarea vreuneia din aceste persoane, iar comisarul local Hosu, care a venit aici, deasemenea n-a primit instructiuni pentru arestarea acestor persoane mentionate, si dupã ce locuitorii din munti care erau prezenti în târg se adunau în numãr mare, subsemnatul l-am pus iar în libertate pe Iancu si pe sotii sãi, dupã care primul a mai adãugat cã la fiecare chemare se va prezenta de bunã voie.

Deoarece dulgherul amintit la început, fãrã a fi primit vreun ordin, a pricinuit aceastã catastrofã susnumitul pentru aceastã faptã samavolnicã, la care a declarat cã a fost îndemnat de cãtre unii locuitori de aici, a fost pedepsit deja cu 25 lovituri de bâtã.

Cu aceastã ocazie s-a putut constata în mod evident de ce trecere mare se bucura în fata locuitorilor din munti numitul Avram Iancu deoarece deabia a avut loc arestarea sa de cãtre lemnar si s-au format imediat grupuri mai mari de locuitori din munti care cerea eliberarea lui. Dupã ce însã aceasta s-a întâmplat numai din eroare, la care atât Iancu cât si locuitorii din munti atasati lui s-au declarat cu totul multumiti si fãrã nicio altã urmare chestiunea s-a aranjat.

Deoarece în aceastã zi era însã târg, Iancu si-a cumpãrat numai o gãleatã de vin.
Ceea ce se raporteazã cu supunere prin aceasta, Onoratului comandament militar districtual.
Hãlmagiu Mare, 17 decembrie 1849. ss Fogelman, cãpitan.” (vezi NOTA 25)

Dar acest raport în loc sã închidã discutiile în legãturã cu arestarea lui Avram Iancu a produs neliniste si teamã în rândurile guvernantilor, acestia temându-se de o nouã rãscoalã. Deoarece n-au întârziat, ca imediat dupã primirea raportului, sã ia mãsuri grabnice pentru cunoasterea stãrii de spirit din Hãlmagiu, ordonându-se o anchetã.

Fiindcã s-a aflat în arhivele statului din orasul Deva si ordinul dat de districtul militar Alba Iulia prin care se dãdeau instructiuni judecãtorului suprem al regimentului Wilhelm I sã stabileascã eventualele legãturi pe care le-a avut Avram Iancu cu masele populare care l-au eliberat, voi reproduce, în extendo, continutul acestui ordin, în traducere, din limba germanã.

“Cãtre,­
Domnul colonel- judecãtor cesaro regesc von Kreiss era din onoratul regiment de infanterie Arhiducele- Wilhelm Zlatna.
Cãtre
Domnul comisar cercual cesaro regesc Nicolae Nemes Bãita. Blaj, la 24 decembrie 849/ss/ Eduard Eisler colonel.
Conform raportului comisariatului cercual din Baia de Cris din 18 a acestei luni si a rapoartelor anexate ale Comisariatului sub cercual Wolfgang Hoszu, apoi a Primãriei din Hãlmagiu din ziua de 15 a acestei luni, a fost arestat si maltratat avocatul Avram Iancu cu însotitorii sãi Ladislau Fodor si Iosef Balog, si au fost dusi la cãpitanul Fogelman, comandantul companiei de acolo Regimentului Arhiducele Wilhelm. Îndatã dupã aceastã arestare s-au adunat 6-7 mii de români care tocmai în târg, în jurul casei mele, unde era arestat Avram Iancu cu însotitorii sãi si au cerut impetuos eliberarea, mai ales lui Iancu. Militarii care stationau acolo au iesit afarã, comisarul de subcerc Wolfgang Hoszu, tocmai din cauza acestei arestãri a mers la cãpitanul Folgelmann, si dupã ce acesta s-a convins cã toatã arestarea s-a fãcut pe nedrept, au fost eliberati toti arestatii, iar un dulgaer care a comis acest abuz a fost dus în închisoare.

“La aceastã întâmplare, tulburarea în masa adunâtã a poporului a fost asa de mare, incât numai o vorba a lui Iancu ar fi fost deajuns, pentru a se vãrsa sânge din plin, însã Iancu a linistit poporul, iar cãpitanul Fogelmann a ordonat retragerea trupei sale înarmate.”

“Acest caz întâmplat aici, pe baza rapoartelor primite, cere o anchetã minutioasã si colectivã, deoarece nu este vorba numai despre anchetarea ordinului de arestare si a vinovatilor care au comis abuzul arestãrii, ci în primul rând de a cerceta în ce legãturã a fost Iancu si însotitorii sãi, cu poporul agitat, apoi care persoane s-au remarcat în mod special la aceastã împotrivire publicã si violentã împotriva mãsurilor militare. Cauza pentru care Iancu si însotitorii sãi au venit la târgul de la Hãlmagiu, dacã vreunul din ei a fãcut caz de influenta lui în acest târg numeros, dacã în adevãr numai chestiuni de târg au adunat la un loc, acolo asemenea mase de oameni, apoi trebuie cercetat dacã Iancu si ceilalti pe timpul cât au fost acolo n-au avut legãturi suspecte cu aceastã masã, dacã n-au exercitat vreo influentã, la toate acestea vor da lãmuririle necesare si despre cele care se referã la persoanele care s-au dovedit asa de active impotriva pozitiei autoritãtilor la îndemnul si în lipsa lui.”

“Dupa ce s-au indicat aici diferitele directii dupã care se va face ancheta:
1. Domnul maior primeste sarcina de a întreprinde ancheta împreunã eu comisarul cercual din Baia de Cris, Nicolae Nemes, iar pentru acest scop se va deplasa la Hãlmagiu astfel încât sã ajungã acolo cu sigurantã în seara zilei de 30 a acestei luni. Comisarul cercual din Hãlmagiu, domnul Nicolae Nemes, care obisnuit se aflã la Bãita, va fi deasemenea chemat aici, aducând cu el raportul întocmit cu ocazia acestui incident. Rapoartele întocmite în aceastã privintã de subcomisarul cercului Hãlmagiu, Wolfgang Hoszu sã fie depuse acolo de cãtre ei.

“Trebuie sã vã mai atrag aici atentia cã nu numai comportarea lui Avram Iancu si a celorlalti multi, la Halmagiu în timpul târgului, poate servi la clarificarea acestui incident, ci si atitudinea lui de mai înainte în locurile obisnuite de sedere, relatiile sale verbale si scrise pe care le-a avut cu altii, pot arunca luminã asupra acestui incident, prin urmare va fi necesar, a lua asupra lor informatiile necesare.”
“Întrucât încã comisarul subcercului din Hãlmagiu Wolfgang Hoszu se plânge cã trupa stationatã acolo, sub pretextul dezarmãrii, exercitã în localitãti asupra locuitorilor extorcãri si cã în general detasamentele militare fãrã niciun consimtãmânt intervin în administratia civilã, domnul maior va îndruma fãrã întârziere toate detasamentele sale sã opreascã în modul cel mai sever toate extorcãrile si alte violente din partea militarilor si cã o interventie în administratia civilã sã se faca oricând numai în întelegere cu autotoritãtile civile.”

“Armata trebuie sã actioneze în prezent Cu toatã energia si vrednicia la mentinerea linistei si a odinei in sânul populatiei, la asigurarea proprietãtii si a persoanei, la executarea inaltelor ordine care s-au dat si se vor da.”

2. Domnului comisar cercual îi revine sarcina de a efectua împreunã cu domnul maior Kreissera de la regimentul de infanterie Arhiducele Wilhelm si pentru acest scop se va prezenta în mod sigur în ziua de 28 a acestei luni la Hãlmagiu. Domnul maior Kreissera este stationat la Zlatna si primeste referitor la aceastã anchetã ordinul corespunzãtor, în cazul cã, armata va actiona împreunã cu autoritãtile civile pentru înlãturarea tuturor exceselor si a altor cazuri de violentã, acestia vor lua prevederile necesare si vor prezenta_impreunã cu raportul lor, dupã care existã acolo copie.

Despre executarea acestui ordin astept cât mai repede raportului cuvenit, în care se vã arãta ce efect a avut asupra populatiei acest incident, atât în cercul Bãii de Cris cât si în localitãtile miniere, în care sta deobicei Avram Iancu.”

expediat 28.12.1849 Nr. 1484/1849
Nr. 1522/1849 (vezi NOTA 26)

Din lipsa documentelor nu cunoastem mersul anchetei, concluziile trase si nici mersul anchetatorilor dar este sigur cã asupra localnicilor s-au abãtut alte necazuri si s-a creat o stare de tensiune, dupã cum este sigur cã timp de peste douã decenii Craiul Muntilor a poposit mereu pe plaiurile Hãlmagiului si ale locuitorilor de glorie de altã datã, cântându si din fluer jalea si suferintele.