An electoral

”Spiritul tău este alături de noi”!

”Aşa cum dumneavoastră luptaţi pentru Anglia, tot aşa lupt şi eu pentru Patria mea, dar de suferinţele, lupta şi ameninţările sub care noi trăim, dumneavoastră nu vă puteţi da seama. Noi am fost atacaţi, deşi nu am atacat pe nimeni. Ceea ce a fost al nostru şi a fost al nostru de secole, ei ne-au luat.”

Ion Antonescu

Pe data de 1 Iunie s-au împlinit 66 de ani de la moartea celui care a fost Mareşalul Ion Antonescu, unul dintre cei mai valoroşi militari ai neamului românesc şi omul prin care Providenţa ne-a redat pământul strămoşesc al Basarabiei, fie chiar şi pentru o scurtă perioadă de timp. Acesta a fost ucis exact cu o zi înainte de data naşterii sale, 2 Iunie, comuniştii reuşind să demonstreze din nou faptul că n-au nimic sfânt, ci din contră, sunt doar o adunătură de oameni reduşi la stadiul de animale. De la uciderea acestuia până astăzi mulţi au încercat să-i şteargă numele din istorie, alţii au încercat să-l glorifice până la perfecţiune, în timp ce alţii au încercat să-l păstreze în istorie ca pe un demon însetat de sânge.

Oricum ar fi fost, persoana Mareşalului Ion Antonescu a rămas în sufletul multor români, chiar dinafara mediului naţionalist, care pe data de 1 Iunie şi-au adus aminte nu de ziua internaţională a copilului ci de executarea lui Ion Antonescu, o executare simbolică a tradiţiei în favoarea ”modernismului” şi a ”progresismului” comunist. Moartea sa nu a făcut altceva decât să-i întărească personalitatea, o personalitate care a ajuns să simbolizeze nu doar lupta anti-comunistă a poporului român ci şi valorile de demnitate şi disciplină care s-au întruchipat, pentru mulţi români, în personalitatea acestui militar de carieră. Prin faptul că el ”s-a stins netemător şi privind în ochii lor”, Mareşalul a rămas în altarele istoriei româneşti alături de marii conducători de stat şi atât pe 1 Iunie cât şi pe 2 Iunie o parte din români îşi aduc aminte cu tristeţe de moartea acestui Mareşal al Armatei Române.

Într-adevăr, de multe ori se exagerează din partea multor fani ai Mareşalului încercând o divinizare a acestuia, atribuindu-i mitul unui erou perfect şi fără de greşeli asemănător cu Parsifal din legenda Sfântului Graal. Nu sunt de acord nici cu această interpretate a personalităţii lui Ion Antonescu la fel cum nu sunt de acord nici cu demonizarea lui. De câte ori am avut ocazia am susţinut cu Antonescu a fost un adevărat patriot român, un militar excelent şi un erou al neamului românesc, dar un om care a greşit enorm faţă de Mişcarea Legionară, un om care poartă o parte din vina actului de la 23 August 1944 şi totodată un caracter extrem de orgolios, de arogant şi răzbunător. Toate aceste elemente vin în opoziţie una cu alta şi ne arată că Mareşalul Antonescu nu a fost nici înger, nici demon, a fost un om, un român, un patriot, fără prea multe calităţi politice ci mai degrabă militare, un conducător care a avut greşelile sale pentru care mai târziu a simţit o părere de rău.

Chiar Antonescu a spus odată că ”persoanele nu contează, contează doar ceea ce ele reprezintă”, ori persoana lui reprezintă astăzi o parte din lupta naţionalistă şi anti-comunistă a poporului român. În ciuda tuturor greşelilor sale Mareşalul Antonescu a ştiut să moară şi a făcut ce a crezut că era mai bine pentru ţară la momentul respectiv, chiar dacă de multe ori a fost umbrit de orgoliul său peste măsură. N-a fost un sfânt, n-a fost nici un zeu, dar a fost un erou şi un patriot cu rolul său atribuit de Providenţă. Chiar prin greşeala teribilă de a înlătura Mişcarea Legionară de la guvernare el a făcut şi un bine, fără să ştie ce-i drept, fiindcă după război mişcării nu i-au putut fi atribuite nici un fel de acuzaţii de colaboraţionism sau crime de război şi astăzi legionarismul ca şi doctrină, ca şi idee cât şi ca formă de organizare este perfect legal.

Nu cred că trebuie să organizăm marşuri în memoria Mareşalului, dar nici nu cred că memoria lui trebuie uitată sau demonizată. Măcar în zile ca 1 iunie, când se împlinesc 66 de ani de la moartea sa, noi, tineretul naţionalist român, să ne aducem aminte de personalitatea Mareşalului cu bune şi cu rele fără nici un fel de părtinire, să aprindem o lumânare la Sfânta Biserică pentru sufletul său şi pe 2 Iunie să ne aducem aminte că s-a născut un om providenţial pentru istoria României. Cu bune şi cu rele Antonescu a fost ultimul nostru conducător vrednic de pomenire şi tare aş prefera un Antonescu ( Ion, nu crin cu miros de petrol ) în conducerea României decât vânzătorii care i-au urmat.

Am încredere că în cele din urmă personalitatea Mareşalului va dobândi locul pe care-l merită în istoria românească. Nu acela de sfânt, nici acela de demon, ci acela de patriot şi erou. Când aceea zi va veni vom putea afirma cu certitudine că un regim naţionalist este tot mai aproape şi că întoarcerea Basarabiei la patria mamă este inevitabilă. Spiritul Mareşalului este alături de noi!

watch?v=qxK9MWeZpBU

”Prevăd un al treilea război mondial, care va pune omenirea pe adevăratele ei temelii sociale. Ca atare, dumneavoastră şi urmaşii dumneavoastră veţi face mâine ceea ce eu am încercat să fac astăzi, dar am fost înfrânt! Dacă aş fi fost învingător, aş fi avut statui în fiecare oraş al României. Cer să fiu condamnat la moarte şi refuz dinainte orice graţiere. În felul acesta, voi fi sigur că voi muri pe pământul Patriei, în schimb voi, ceilalţi, nu veţi fi siguri dacă veţi mai fi aici când veţi fi morţi.”

Ion Antonescu (14 mai 1946)

Liter Group - Basarabie nu plânge

Ordinul Dragonului. Societati secrete in România

Istoria tarii noastre cuprinde si o alta istorie, mai putin cunoscuta si cercetata, si anume cea ezoterica, initiatica. Se pare ca tara noastra a fost din plin receptiva la anumite ordine si societati initiatice cavaleresti. Pentru a dezvolta armonios acest subiect, l-am intervievat pe domnul dr. Vlad Sauciuc, presedintele Centrului Independent de Studii si Cercetari Ezoterice - CISCE, personalitate cunoscuta în Europa si nu numai în sfera studiilor ezoterice si a societatilor secrete. Am obtinut câteva raspunsuri referitoare la gnosticism, cât si la aparitia primelor societati secrete sau discrete si a ordinelor cavaleresti pe teritoriul României.
- Salut Vlad , bine te-am gasit.
- Bine te-am gasit si-ti multumesc de invitatie.
- Nu multa lume cunoaste istoria riturilor si ale gruparilor cu caracter initiatic de prin tara noastra. Hai sa-i spunem cultura “secreta” a tarii noastre. Cert este ca din perioada sacerdotilor geto-daci, sunt cele mai cunoscute dovezi istorice. - Teritoriul acesta carpato-danubiano-pontic, în care s-a nascut poporul roman, este populat înca din cele mai vechi timpuri. Se stie acest lucru, sunt dovezi istorice ale artefactelor gasite cu o vechime de peste sase mii de ani. Sunt cunoscute si teorii cum ca aici ar fi existat o civilizatie foarte avansata despre care nu sunt foarte multe dovezi.
- Se spune ca aici era tinutul hiperboreenilor, multi filosofi din antichitate descriau aceste meleaguri ca fiind Hiperboreea. - Da, asa este. La noi s-a gasit de pilda zvastica, simbol folosit dupa aceea si în Orientul Indepartat. Prima zvastica nu e din zona Indiei, de unde se stia ca e, ci din Transilvania. Asta o spune ultima descoperire arheologica în acest sens.
- Usor, usor se recompun multe lucruri. Pe tinuturile astea s-a descoperit cel mai vechi schelet uman, cu mult mai vechi fata de cel din Africa despre care se vorbea, cea mai veche scriere din lume se pare ca tot de prin tara noastra ar fi, mai veche decât prima scriere descoperita pe teritoriul Sumerului - scrierea cuneiforma cu circa 1.000 de ani… deci nu ar fi departe Hiperboreea. - Da. Dupa câte se stie, dacii îl venerau pe Zalmoxe, care era considerat un semizeu. Se spune despre el ca a fost un dicipol al scolii pitagoreice si chiar discipol apropiat lui Pitagora. Ca a mers împreuna cu el prin tinuturile Egiptului, Greciei, dupa care s-a întors pe teritoriul acesta, începând sa civilizeze oamenii de aici.
- A fost si vicerege al Daciei. - Da. El era sacerdotul, marele preot si era alaturi de rege la toate treburile care implicau poporul. Mergând mai departe, dupa perioada geto-dacica, a venit cea romana, în anul 101-102, 105-106, la un secol dupa Hristos si perioada crestina. Aici este o chestie foarte interesanta. Poporul roman este singurul care nu a avut un crestinator, un rege sau un print care sa-l fi crestinat. Cum rusii îl au pe sfântul Vladimir si ungurii pe Sfântul Stefan. Deci poporul roman s-a nascut crestin de la Sf. Andrei.
- Se spune ca a crestinat foarte usor acest popor pentru ca deja noi eram monoteisti. Probabil ca erau si rituri asemanatoare între cele crestine si cele de pe teritoriul Daciei, vorbesc de secolele 1, 2. - Nu stiu daca riturile crestine erau neaparat bine definite pe vremea respectiva, aici, e adevarat ca exista o anumita filosofie si probabil ca atunci când Sf. Andrei a venit sa predice învatatura lui Iisus, a avut foarte multa receptivitate în rândul populatiei locale. Se pare ca el nu a mers numai în zona Dobrogei, ci si în cea a Munteniei. Din câte stiu exista o manastire interesanta pe lânga Câmpulung din Arges, si anume manastirea Namaiesti. Sunt vreo trei manastiri sapate în stânca si una dintre acestea este manastirea Namaiesti. Se spune ca numele îi vine de la apostolul Andrei, care ar fi gasit aici un altar într-un sanctuar, dedicat probabil zeitatilor locale, în care nu era nimeni. A iesit si a spus “Nemo Est”, adica “nu e nimeni”. De aici numele de Namaiesti.
- Vlad, hai sa vorbim putin despre gnosticism si sa faci o paralela intre biserica ortodoxa si gnosticism. - Anumiti gnostici plecau de la premisa ca exista doi Dumnezei, unul bun si unul rau. Atunci bineînteles ca a aparut principiul Yin Yang, bine - rau, noapte - zi, adica dualismul. Ei nu puteau concepe ideea ca Dumnezeu este unul singur si ca raul vine tot de la Dumnezeu.

- Vorbim de ce perioada? - De gnosticii din antichitate, de secolele 3, 5 d.H. S-a format o populatie, si anume bogumilii, care traiau în zona Bulgariei de azi, iar aceasta erezie bogumila nu a fost acceptata de catre biserica crestina. Bogumilii si-au extins influenta catre Croatia de azi, dupa care au ajuns în nordul Italiei, zona Milano si pâna în sudul Frantei, unde au fost catarii. Aceasta erezie, dupa cum o numeste biserica crestina, a prins radacini foarte bune în sudul Frantei si a rezistat pâna în secolele X-XI, dupa care a avut loc o cruciada împotriva catarilor ordonata de papalitate, si asta pentru ca deja ajunsese o religie oficiala în zona respectiva. Ca atare, Papa nu a acceptat asa ceva si a pornit o cruciada care a macelarit toata populatia din zona catarilor.
- A existat vreo urma de gnosticism si pe teritoriul tarii noastre? - Nu. Eu nu cred ca a existat la noi un gnosticism. Noi am avut o ortodoxie clara de la bun început, pe lânga asta si biserica ortodoxa este considerata de catre catolici ca fiind mai înspre domeniul gnozei fata de catolicismul pur. Pe de alta parte, gnosticii din ziua de azi sunt mai apropiati de ortodocsi si sa va spun de ce. Gnosticismul, dupa ce a fost oarecum desfiintat în sec X-XI din zona Frantei, a persistat în subconstientul colectiv, oamenii aducându-si aminte de cruciade si de masacrul care a avut loc acolo. În timp a persistat un substrat gnostic în credintele populare.
- Care a fost perioada de înflorire a gnosticismului? - Prin secolul al XIX-lea, atunci când a început perioada “epoca frumoasa”, în care au înflorit stiintele oculte, toate tipurile de ocultism, teozofia si asa mai departe. La un moment dat, a aparut un personaj, Jules Doinel, care sustinea ca, la o sedinta de spiritism, episcopii catari gnostici i-ar fi dat lui sarcina de a reînfiinta si retrezi biserica gnostica. Si ca atare, s-a apucat si a facut-o. Biserica lui Doinel exista si azi. Biserica gnostica a prins foarte bine la sfârsitul secolului XIX, astfel încât Papus a facut un pact cu biserica gnostica, iar acum biserica gnostica este biserica oficiala a martinistilor.
- Dupa câte stiam, bisericile gnostice au si o titulatura apostolica. - Da, asa este. Ei au cautat si au obtinut niste afiliatii apostolice. Au existat 12 apostoli, biserica occidentala este a lui Petru si Pavel. Dar au mai propovaduit si altii, nu? Sunt apostolii care au mers în zona Asiei mici, a Libanului, a Siriei, altii au mers pâna în India. Aceste biserici gnostice apostolice au niste filiatii clare apostolice, au patriarhi, au populatii care le urmeaza, chiar ca sunt zeci de mii, sute de mii.
- Vlad, ce putem spune despre primele societati secrete initiatice? Stiu ca prin partea Transilvaniei a aparut o grupare la un moment dat. - A existat o grupare cu o anumita traditie care tinea tot de zona Balcanilor, si anume Ordinul Dragonului. Acesta era un ordin cavaleresc al nobililor locali cu filiatii si implicatii în zona germanica, care purtau o mantie, pe fata rosie, pe spate verde, aveau anumite sigilii, anumite simboluri, iar simbolul principal era dragonul. Dragon tradus în limba germana înseamna drac în romana. Din punctul asta de vedere, “dracul” este acel balaur, iar diavolul cu totul altceva.
- În zilele de azi biserica asociaza dragonul cu diavolul. - Lui Vlad Dracu nu i s-a spus niciodata Vlad Diavolul, ci este Vlad Dragonul, pentru ca el facea parte din aceasta grupare. Deci asta era ordinul cu ramificatii în zona vestului, sa zicem. Cei din rasarit au pastrat un ordin pitagoreic care se numea Igiptia-Iclizia-Valahia-Ecli. Se pare ca exista pietre tombale, pietre de mormânt ale unor voievozi, sigilii pe care gasim aceste initiale IIVE, iar acestia semnau cu patru puncte dupa semnatura, ceilalti cu Dragonul, cu trei puncte dupa semnatura.
- Deci putem spune ca acestea doua sunt primele societati secrete, discrete, initiatice de pe teritoriul României? - Da, bineînteles. A fost un razboi foarte interesant intre Matei Basarab si Vasile Lupu, între munteni si moldoveni, se precizeaza asta în istorie. Cauza era ca unul apartinea Ordinului Dragonului, iar celalalt ordinului Igiptia-Iclizia-Valahia-Ecli. Se pare ca toata istoria principatelor romane poate fi citita în cheia asta, în functie de apartenenta principilor la un ordin sau altul.
- Acestea erau ordine cu substrat ezoteric? - Da, vorbim de ordine care erau ezoterice, cu anumite filiatii si aliante. Aceste ordine erau din familii nobiliare, care pastrau si faceau anumite ritualuri. Eu cunosc anumite ritualuri care se fac în familii nobiliare din Italia sau din Germania, iar “rolurile” sunt împartite între membrii familiei respective. Aceste ordine sunt foarte închise si în ziua de azi. Iar Ordinul Dragonului, ca tot vorbeam de el, s-a pastrat în zona Transilvaniei pana în al Doilea Razboi Mondial, când foarte multi au emigrat în zona Europei de Vest. Eu îl cunosc pe detinatorul traditiei respective, este un francez care traieste în Corsica si se numeste Jampiere Giudicelli de Cressac Pachelerie. Tot el mi-a spus ca Ordinul Dragonului avea doua ramuri: una pagâna si una crestina. Este si scriitor, a scris o carte foarte interesanta, “Pour la rose rouge et la croix dore”, “Pentru un trandafir rosu si crucea de aur”, despre rozicrucieni. El spune ca sunt familii din Transilvania care traiesc acum în Occident si care au prezervat aceasta traditie.
- Ce alte societati cavaleresti, secrete au mai luat fiinta pe teritoriul tarii noastre? - In Transilvania, masoneria templiera si cavalerismul au foarte raspândite. Sunt cunoscute loje masonice din secolele al XVIII-lea, al XIX-lea, cu gradul de cavaler binefacator, ceea ce este un specific clar, cavaleresc, al masoneriei din Transilvania. Masoneria a ajuns si în Muntenia prin anul 1774, pe timpul lui Moruzi, la curtea sa aflându-se un consilier italian care a facut în zona Galatiului prima loja masonica. Putina lume stie ca masoneria a existat si în Turcia undeva dupa anul 1800, fiind cunoscut faptul ca o delegatie a Tarii Romanesti a ajuns la Istambul, si acolo domnitorul Tarii Romanesti a fost initiat de Memphis Misraim. Cât ar parea de ciudat, masoneria a intrat în tara si din partea asta, din Turcia. Acest nucleu masonic s-a dezvoltat ulterior în secolul al XIX-lea, având reprezentanti ca Alecsandri, Kogalniceanu sau Balcescu. Cam toti pasoptistii au fost initiati mai mult sau mai putin în loji pariziene sau loji germanice. Mi-am adus aminte ca si celebrul revolutionar Horia era mason si este cunoscut faptul ca nu era un simplu taran, ci un soi de mic burghez, avea o fabrica de prelucrare a lemnului, un joagar. Se pare ca Horia era dintr-o loja masonica din Viena. Exista si un discurs în care se adreseaza împaratului cu termeni masonici.
- Dar în afara de masonerie a mai existat vreun alt tip de societate? - Am un prieten din Cluj, domnul Salagean, care este istoric si se ocupa cu studierea istoriei rozicrucienilor din Transilvania. Si iarasi, rozicrucienii sunt o societate foarte discreta, mult mai discreta decât masoneria si care se pare ca a existat în zona Ardealului prin secolele XVII-XVIII. Se spune despre Cantemir ca era rozicrucian, si asta era pe la 1710.
Autor: Doru Bem
Sursa: Gardianul.ro

Iubesc ROMANIA MARE!!!

Experimentele lui Masaro Emoto - Apa si beneficiile ei

Organismul uman este construit din apa in proportie de peste 70 la suta per total, dar multe dintre organele noastre, precum este creierul, au o componenta numita “apa” in proportie de 90 la suta.Cind nu bem suficienta apa, neurotransmitatorii (compusi din apa in proportie de 90 la suta) nu mai pot transmite corect mesajul “mi-e sete”. Organele corpului nostru se deshidrateaza, apar durerile localizate la diferite organe, luam medicamente si nu stim ca primul tratament de care avem nevoie este chiar… APA. “Majoritatea bolilor sunt cauzate de deshidratare”, au concluzionat studiile efectuate de catre un doctor german, care a si scris cartea “Nu esti bolnav, ti-e doar sete”.

Experimentele lui Masaro Emoto si apa purificata prin rugaciuneDar, sa vedem ce este apa, ce legatura are apa cu rugaciunea, ce legatura are ea cu trupul, constiinta sau cu mediul inconjurator, asa cum au fost prezentate de Ralph Vornehm.In 1996, japonezul Masaro Emoto a facut un experiment extraordinar pe un lac foarte poluat, intr-o zona puternic industrializata din Japonia. Citeva mii de oameni s-au rugat, sa vada ce efect are rugaciunea asupra apei, ce se intimpla cu apa in timpul rugaciunii? Oamenii s-au adunat in grupuri; unii s-au rugat intr-un templu, altii pe lac, in barci si altii pe malul lacului. S-a facut si o ceremonie cu luminari, exact ca in ritualurile crestine.

Masaro Emoto a prelevat apa din lac inainte de rugaciune si dupa doua ore de rugaciune a vazut la miscroscop care era structura apei in ambele situatii. Apa poluata era formata din particule haotice si stranii, pe cind apa prelevata dupa doua ore de rugaciune avea structura unor cristale minunate, pure, in forma de flori. Frumusetea si perfectiunea acestor cristale de apa purificata prin rugaciune este absolut extraordinara in imaginile care au fost prezentate de Ralph Vornehm.
Testele au mers mai departe si Masaro Emoto s-a intrebat ce durata de viata are apa purificata prin rugaciune. Constatarea extraordinara a fost aceea ca structura cristalina a apei se pastreaza si timp de o luna dupa rugaciune.Un alt experiment a fost facut pe un lac poluat din Brazilia. A fost luata o mostra de apa din lac si pusa intr-o sticla. Mai multi oameni s-au concentrat asupra sticlei si s-au rugat in jurul ei.
Dupa rugaciune, s-a constatat ca se purificase si apa din lac, nu doar aceea din sticla, cu toate ca oamenii se concentrasera doar asupra sticlei. Structura cristalelor de apa din lac era chiar mai pura decit aceea din sticla, asa incit constatarea a fost aceea ca apa aflata in conditii naturale se purifica mai bine.Cum trebuie sa ne rugam pentru a fi sanatosiJaponezul Emoto s-a intrebat apoi: Cum trebuie sa ne rugam pentru ca apa sa aiba un efect maxim asupra corpului omenesc? Testele facute de el arata ca miinile trebuie tinute impreunate in dreptul pieptului, cum tin preotii miinile in ritualul de rugaciune, iar rugaciunea care a creat cea mai inalta puritate a apei a fost aceasta: “Te rog sa fii buna”.
Testele arata ca miinile tinute in alt mod decit impreunat creeaza alta structura a apei, la fel si alte tipuri de rugaciune.Ce observam in aceste extraordinare testari? Apa raspunde rugaciunii noastre, deci constiinta umana poate schimba structura materiei. Faptul ca peste 70 la suta din organismul omenesc este compus din apa este relevant si extraordinar, in acelasi timp. Pentru ca devine limpede faptul ca, atita vreme cit se purifica apa dintr-un lac, iar structura ei devine cristalina si vindecatoare, si rugaciunea noastra poate avea efecte purificatoare asupra noastra sau asupra persoanelor pentru care ne rugam.Iata de ce este foarte important felul in care ne gindim la alti oameni si felul in care ne gindim la noi insine. Caci si gindirea noastra este o forma de rugaciune, iar aceasta poate crea forme vindecatoare pentru noi si pentru cei din jurul nostru.Sa nu lasam de izbeliste mintea si sentimentele noastre, sa incercam si sa facem tot posibilul pentru a ne schimba modul de gindire, “modul de rugaciune” si de simtire atunci cind stim ca ele sunt insotite de frica, de suferinta, de ura.
Sa ne asumam responsabilitatea de fiinte creatoare si sa intelegem ca putem fi cintecul si bucuria noastra si a celor din jur atunci cind intelegem ca simtim, gindim si faptuim - nu doar pe noi insine, ci si pe cei din jurul nostru.Mai departe, experimentele lui Emoto au aratat ca clorul impiedica apa sa formeze cristale. Totusi, prin rugaciune, vibratia negativa a clorului a fost indepartata, iar cristalele s-au format in mod obisnuit. Aceasta nu inseamna ca rugaciunea indeparteaza clorul ori il distruge… Este indepartata doar informatia distructiva pe care clorul o are asupra corpului.Ralph Vornehm atrage atentia asupra faptului ca “nu doar compozitia chimica a hranei sau a apei conteaza, cit vibratia, adica informatia pe care o cunsumam prin ele. Pare limpede faptul ca o mincare preparata cu dragoste, cu placere, cu bucurie nu produce dureri abdominale, ori alte forme de tulburari la nivelul corpului fizic, pe cind cea preparata cu toate gindurile negre are nevoie - daca nu de schimbarea sentimentelor si a gindurilor gospodinei - de rugaciunea de purificare a apei si a hranei.
Apa deseneaza structura motionala a unui cuvintMai mult, s-a constatat experimental ca “apa memoreaza mesajele scrise pe sticla” si le tranforma in cristale care imita in mod extraordinar structura emotioala a cuvintului. Pe citeva pahare cu apa au fost lipite etichete, pe care au fost scrise cuvintele: “crestinism, islamism, hinduism si budism”. Apa a format in toate cazurile cristale de o frumusete indescriptibila, dar diferite. Nici unul nu semana cu celalalt, insa frumusetea si puritatea lor erau deosebite. Mesajul apei a fost acesta: “Totul este frumusete, dar cu aspecte diferite. Frumusetea se afla, de fapt, in ochii celui care o priveste”.In mod asemanator, au fost scrise cuvintele “Craciun fericit” in limba engleza si in italiana.

Cristalele de apa ale Craciunului englezesc aratau o frumusete distinsa, dar rece, pe cind cristalele italienesti erau ca intr-un dans, ca intr-o zvapaiata neliniste si bucurie. Apa a desenat in sine temperamentul vulcanic al italienilor si temperamentul racoros al englezilor.Extraordinarele experimente ale lui Masaro Emoto i-au adus o recunoastere mondiala, care va ramine, probabil, inscrisa pentru totdeauna in memoria umanitatii. El a demonstrat ca rugaciunea nu este doar un efect placebo, cit faptul ca ea, plecata din constiinta noastra, schimba structura materiei si, in consecinta, nu doar apa singura este un medicament extraordinar pentru corpul nostru, cit mesajul pe care i-l transmitem apei prin rugaciune.
Apa nepurificata transmite corpului mesajul pe care il contine, deja. Iar structura apei poluate sau a apei de la robinet, asa cum a fost prezentata in imagini, poate transmite corpului mesajele haotice si - probabil - neprofitabile pentru sanatatea corpului nostru.Cum si cit timp facem tratamentul cu apa?Este - asadar - important sa schimbam mesajul apei, sa ne rugam si sa intelegem ca apa poate fi un medicament puternic pentru corpul nostru fizic. Avem nevoie sa bem cel putin doi litri de apa plata pe zi (inca o data; putem sa bem ceai, sa consumam legume sau fructe bogate in apa, dar cei doi litri de apa trebuie bauti in mod constant).
Ralph Vornehm a sugerat ca putem sa facem investigatii medicale inainte de a incepe tratamentul cu apa si sa le repetam dupa 21 de zile de tratament.“Va veni o vreme in care vom cumpara de la farmacie muzica vindecatoare”, afirma Masaru Emoto.Intr-o conferinta exceptionala pe care Masaru Emoto insusi a sustinut-o in Romania, ilustrind prin imagini rezultatele experimentelor sale, a spus: “Apa are puterea magica de a da nastere tuturor lucrurilor si de a pastra informatia. In stadiul de fat, suntem aproape in totalitate apa, dupa nastere suntem peste 80 la suta apa, apoi sintem 70 la suta apa, pentru ca, dupa virsta de 60 de ani, sa devenim apa tot mai putin. Ce se intimpla cind sintem doar 50 la suta apa? Ne ridicam la… ceruri. De ce nu putem trai fara apa? Pentru ca ea transforma energia si informatia”.
Experimentele lui Emoto demonstreaza faptul ca apa asculta rugaciunile noastre, modificindu-si structura.“Eu sint budhist, nu am crezut niciodata in rugaciune, pina cind am facut aceste experimente care mi-au schimbat viata”, a mai spus Masaru Emoto la conferinta sustinuta in Romania. Dar, aceleasi experimente demonstreaza ca apa asculta si muzica, asa cum reproduce structura emotionala a cuvintelor, precum si forma si structura emotionala a imaginilor.Emoto a prezentat un esantion de apa care a ascultat simfonia a IX-a a lui Beethoven, precum si Lacul Lebedelor a lui Ceaikovschi.
“Cind apa din corpul nostru asculta o muzica frumoasa, se schimba corpul nostru. Muzica este o forma de vindecare, este medicamentul cel mai bun pe care l-a inventat specia umana.Va veni o vreme in care vom cumpara de la farmacie muzica vindecatoare”, a mai spus Emoto.
Asadar, trebuie sa bem mai multa apa, trebuie sa vedem imagini cit mai placute in jurul nostru, sa ascultam muzica vindecatoare si sa auzim - atit de la propria noastra constiinta, cit si de la cei din jur - cit mai multe cuvinte vindecatoare.Trebuie sa retinem ca aceleasi extraordinare experimente au aratat ca apa reproduce formele emotionale ale alimentelor pe care le mincam. Va prezentam continuarea conferintei lui Ralph Vornehm si studiile de caz pe care acesta le-a prezentat privind rolul apei in corpul omenesc.Ce se intimpla in corp cind bem sau nu bem apa?Independent de Masaru Emoto, un medic arestat in trecut intr-un context politic in India, F. Batmanghelidj, autorul cartii “Nu esti bolnav, ti-e doar sete”, a observat in inchisoare ca, atunci cind arestatii beau apa, multe dintre durerile corpului fizic dispareau.
Multi dintre ei aveau spasme ale stomacului despre care medicul credea ca sint cauzate de stresul din inchisoare. A inceput sa-i trateze pe acestia cu diferite feluri de apa: apa sarata, apa dulce, apa amara si surpriza colosala era ca, in 90 la suta din cazuri, spasmele stomacului dispareau. Medicul a constatat ca nu toate simptomele erau cauzate de stresul din inchisoare, dimpotriva; 90 la suta din ele erau cauzate de deshidratare.Observind faptul ca apa avea aceste efecte, el si-a spus ca nu putea fi la mijloc doar un efect Placebo. Cind a fost eliberat, el a infiintat o clinica si a efectuat nenumarate studii, vindecind si multi bolnavi.
“Ce se intimpla in corp cind bem apa?”.Ralph Vornehm a prezentat componenta de apa a fiecarui organ din corpul omenesc, incepind cu celulele, singele, neurotransmitatorii si terminind cu organele mai mari.Creierul are in componenta sa 90 la suta apa, ceea ce explica intr-un fel capacitatea acestuia de a transmite mesajele catre toate organele cu viteze uluitoare (daca ne gindim si la teoria lui Emoto). De asemenea, neurotransmitatorii - responsabili de transmiterea acestor mesaje - contin tot 90 la suta apa. Este de inteles de ce, cind nu bem apa, nu mai simtim cu timpul senzatia de sete.Neurotransmitatorii deshidratati nu mai transmit corect mesajul “mi-e sete”, asa incit setea incepe sa mistuie corpul, incep durerile (si ele semnale de deshidratare) si patologia multor organe.
Ralph Vornehm a spus ca “celulele corpului nostru nu se ating intre ele, pentru ca inoata in apa, la fel ca si nervii”. Cind apa din corp este murdara, ce se intimpla? Celulele comunica printr-un sistem de tip bio-laser. Exista un tip de apa in interiorul celulei si alt tip de apa in afara ei. Schimbul intre acestea purifica celula si o ajuta sa functioneze corect. Daca nu bem apa regulat, celulele se intoxica. Cind membrana unei celule nu este bine hidratata, corpul declanseaza un mecanism de urgenta, ca forma de aparare si de hidratare.Corpul se protejeaza de deshidratare cu ajutorul colesteroluluiMembrana se imbraca intr-o pelicula protectoare, ca o crema, care impiedica uscarea.
Ce este aceasta pelicula? Surpriza. Este colesterol. Corpul nostru se protejeaza de deshidratare cu ajutorul colesterolului. Studiile efectuate au aratat ca, in 90 la suta din cazuri, colesterolul scade in 21 de zile de baut apa corect, ceea ce inseamna ca in 90 la suta din cazuri colesterolul este crescut din cauza deshidratarii.Studiile facute pe celulele canceroase au aratat ca acestea nu mai comunica intre eleImaginile prezentate de Ralph Vornehm arata ca celulele deshidratate se afla intr-un fel de sfera intunecata, dupa care devin mutante si se ajunge la cancer. Sarea este foarte importanta pentru organism, pentru ca aceasta efectueaza schimbul la nivel celular; apa merge in celula si in afara ei cu ajutorul sarii.
Aceasta inseamna ca a bea apa si a avea saruri naturale in organism este vital pentru sanatatea celulara.Pentru a se hidrata, singele trage apa din organele vitaleCe se intimpla la nivelul sistemului digestiv daca nu bem apa inainte de masa (o cana, cu o jumatate de ora inainte de masa)? Nu trebuie sa bem apa in timpul mesei. Corpul nostru are nevoie de singe pentru a efectua procesul digestiv, iar singele este compus 80 la suta din apa. Singele trebuie sa absoarba tot soiul de componente vitale pentru sanatatea sa.Pentru a efectua corect procesul de digestie, singele trebuie sa fie hidratat corect inainte de masa.
Altfel, singele se ingroasa si de aceea, pentru a se hidrata trage apa din organele vitale. Remarcam, asadar, ca in organismul nostru fiecare celula, fiecare componenta “lupta” pentru a-si intretine viata proprie, ceea ce face ca, in ultima instanta, sa conduca spre viata intregului organism.Singele nu face exceptie de la acest principiu, asa incit - iata - vedem de ce este atit de important sa bem apa cu o jumatate de ora inainte de masa. Singele nu va mai extrage apa din organele vitale pentru a realiza procesul de digestie, iar corpul va ramine sanatos.“Sint oameni care tusesc, ii apasa inima sau au colici dupa masa.
Acele organe care ne dor dupa ce mincam sesizeaza ca nu au destula apa”, spune Ralph Vornehm.Cercetarile efectuate arata ca 90 la suta din durerile de stomac sint cauzate de deshidratare. Oamenii care au miscari greoaie sau cei “cu fata impietrita” au o proasta functionare a nervilor, cauzata de lipsa apei in corp. La nivelul cartilagiilor, componenta apei este de 90 la suta. Cind cartilagiul este deshidratat, incepe sa pocneasca. Oasele au nevoie de apa in aceeasi masura si multe dintre durerile de oase, precum si sindromul de alunecare al discului lombar sint cauzate de deshidratare.Ce se intimpla cind luam un calmant pentru dureri sau cind avem un soc? Luam calmantul cu apa si ni se da apa cind sintem in stare de soc.
De fapt, cind iei un calmant pentru durere, ceea ce calmeaza durerea este apa, nu calmantul. 90 la suta din durerile din corpul nostru sint semnale prin care corpul spune: “Te rog, am nevoie de apa!”. Studiile arata ca tensiunea arteriala mare, problemele legate de vasele de singe sint cauzate de lipsa apei din corp.Presupunem, insa, ca durerile sint mai mult decit o rugaminte pe care corpul ne-o trimite. Durerea trebuie sa fie un mare strigat de ajutor, care s-ar putea traduce: “Ajutor, mi-e sete de nu mai pot!”.
Multumim Asociatiei Nationale pentru Terapii Complementare, lui Ralph Vornehm si - nu in ultimul rind - Monicai Visan (de la care asteptam cit mai curind traducerea cartii “Nu esti bolnav, ti-e doar sete”), pentru aceasta extraordinara conferinta.
Sursa: http://www.esoterism.ro/

R.A.S.A. – Libertate

Ultima profetie

de Pavel Coruţ

În lupte este spartã
Oştirea cea viteazã,
Romanii sunt la poartã,
Doar Deceneu vegheazã…

Sfânt, lepãdat de lume,
De spaime şi vedenii,
În astre fãrã nume,
Citeşte mersul vremii.

Oştenii îşi iau viaţa
În legea cea strabunã,
Romanii umplu piaţa,
Un glas din munţi rãsunã:

Voi, ce loviţi în prinşii
Rãniţi, slãbiţi şi goi,
Veţi fi şi voi ca dânşii,
Iar noi vom fi ca voi!

Vom împãrţi în douã
Ulciorul cu venin.
Ne-om adãpa cu rouã
Şi vom mânca pelin!

Vom creşte-n legi strãine
Sub stãpâniri barbare,
Cãci timpul care vine
Nu mângâie, ci doare.

Ne-om bãlãci în mlaştini
Şi-n mişelii mãrunte
Pân`va urca în datini
El, Lupul Alb din Munte.

Atuncea se va naşte
Fecior din douã stele,
Dintr-ale noastre moaşte
Şi dintr-a voastrã jele.

Va fi, atuncea pace,
Sub braţul sãu de fier,
Din apa care zace,
Ne-om ridica la Cer.

Uriaşii din Ţara Haţegului

Cine nu a auzit de uriaşii Strâmbă-Lemne şi Sfarmă-Piatră? Multe poveşti ne vorbesc despre ei. Erau atât de mari şi de puternici, încât unul lua un copac gros şi îl îndoia în mâini de parcă ar fi fost de cauciuc, iar celălalt strângea piatra în pumni şi o făcea pulbere. Mulţi dintre bunicii noştri au aflat din bătrâni că uriaşii ar fi trăit pe pământ înaintea oamenilor.


Uriaşii erau mari de tot, cu ochii cât dovlecii şi dinţii cât fiarele plugului. Păşeau de pe un munte pe altul, făcând să se cutremure pământul. Pe lângă ei, oamenii erau ca muştele. O fetiţă de uriaş a găsit un ţăran care îşi ara pământul cu boii lui şi l-a luat în palmă, cu boi cu tot, şi l-a dus la părinţii ei. Aceştia au sfătuit-o să nu îl rănească şi să îl ducă la locul lui, căci este om şi va trăi mult timp după ce ei nu vor mai fi.


În Ţara Haţegului, o frumoasă depresiune montană situată între Petroşani şi Deva, oamenii şi acum vorbesc despre uriaşi. Cică o fată de uriaş a făcut cetatea de la Deva; sora ei ridica alta pe vârful muntelui Retezat. Pentru că cea de pe Retezat era mai frumoasă, fata de la Deva a aruncat cu un fier de plug, stricând şi cetatea, retezând şi vârful muntelui. De aceea, muntele s-ar numi Retezat. Şi mai spun oamenii că, primăvara, apele au tot dezgolit, din când în când, oase mari, de uriaşi.

Mulţi cred că legendele şi poveştile au un sâmbure de adevăr. Acum o sută de ani, un baron ungur din Ţara Haţegului, Franz Nopcsa, a avut curiozitatea să cerceteze oasele de uriaşi pe care le găsiseră ţăranii. El studiase ştiinţele naturale la Viena şi şi-a dat seama imediat că oasele aparţinuseră unor dinozauri. Aşa s-a descoperit că „uriaşii“ erau, de fapt, dinozauri.
Cercetătorii de la Facultatea de Geologie din Bucureşti au studiat mai mulţi ani locurile în care apăreau oasele şi au găsit cuiburi cu ouă de dinozauri. Peste ele căzuse, în timpul unei ploi mari, un mal de pământ. Puii s-au sufocat şi nu au mai putut să iasă din ou şi au murit. Dar mâlul care i-a acoperit i-a ferit de descompunere şi ouăle cu pui s-au transformat în fosile. Apoi, oamenii de ştiinţă au descoperit că aceşti dinozauri erau pitici, foarte mici în comparaţie cu alţi dinozauri. Asta pentru că, pe vremea lor, Ţara Haţegului nu era o depresiune înconjurată de munţi, ca acum, ci o insulă înconjurată de ape calde, tropicale, şi apărată de bariere de corali. Dinozaurii de aici aveau mai puţină hrană decât alţii şi de aceea au rămas mici.


"Ganditorul" de la Hamangia si Piramida lui Keops


Una dintre capodoperele culturilor neolitice si eneolitice (epoca pietrei slefuite) de pe teritorul tarii noaste este celebra staueta "Ganditorul", apartinand Culturii Hamangia (mileniul IV i.e.n.) - descoperita, impreuna cu perechea sa feminina, langa Cernavoda.

Ca vechime, "Ganditorul" precede Piramida lui Keops (a carei constructie a inceput, se pare, in prima jumatate a mileniului III i.e.n.). Poate ca pe multi ii surprinde aceasta alaturare dintre o sculptura si un monument arhitectonic al altei civilizatii. Dar primul lucru care a atras atentia la "Ganditor" a fost lungimea anormal de mare a gatului acelui barbat meditativ. Raspunsul la intrebarea care ar fi putut fi talcul (daca exista unul) al acestui gat mai lung, se leaga de forma geometrica pe care o formeaza bratele, umerii si capul. Este vorba de un echilibru spatial de tip piramida cu baza patrata (unul din cele mai "stabile" si mai regulate poliedre, dupa forma cubica). Astfel, forma superioara a corpului barbatului pare conceputa dupa aceeasi "regula" (conceptie, viziune) dupa care a fost proeictata si Piramida lui Keops - pentru care egiptologii folosesc sintagma "geometrie sacra". Practic, elementele superioare ale trupului "Ganditorului" reprezinta o mini-piramida, sau, mergand pana la capat pe firul acestei idei, o "mini-piramida a lui Keops". Pentru a face o comparatie care tine mai mult de spiritualitatea celor doua opere, putem aminti ca Piramida lui Keops nu are "cap" (varf). De ce?

Poliedrul conceput de vechii egipteni trebuia sa respecte religia politeista a acelor vremuri, care punea in fruntea panteonului zeul Soare (Ra). Razele luminoase, considerate a fi sapientale si fertilizatoare, trebuiau sa patrunda prin varf spre interior, pe directia unei anume camere secrete a Piramidei. Pe de alta parte, in sens opus, tot cu ajutorul razelor solare, sufletul faraonului urma sa urce pana la zeul Ra si sa revina pentru o probabila reincarnare. La "Ganditor", varful piramidal este, in deplina normalitate morfologica, capul. Numai ca acesta are o dimensiune mai mica, pentru a se incadra perfect in forma piramidala si pentru ca mainile sa cuprinda tamplele si nu sa sprijine barbia (o alta varianta a echilibrului acelei pozitii).

Coincidenta? S-ar putea ca unii dintre cei ce citesc aceste randuri sa considere aceasta comparatie drept pura speculatie. Dar sa nu ne desconsideram stramosii si sa acceptam ca viziunea sculpturala a "artistului de la Hamangia" de acum sase milenii a fost similara celei a proiectantilor Piramidei lui Keops. Inca un argument in acest sens: numeroase statuete datand in mileniile IV-V-VI i.e.n., descoperite in Romania, au trasate pe tot corpul meridiane (linii) intrerupte de puncte bizare.

Specialistii au facut imediat o comparatie cu meridianele energiilor vitale omenesti si acupuntura - ambele conceptii despre metabolism apartinand vechilor chinezi. Este uluitor, dar se pare ca si in civiliaztiile stramosilor nostri existau aceste preocupari (cunostinte) medical-filosofice.

Declan Galbraith

Legende cavaleresti - Sabiile de Toledo

A fost o data, ca nici o data, un timp in care oamenii se imparteau in muritori de rand si cavaleri.

Acesti cavaleri aveau posesiuni intinse, pamanturi, paduri, orase si castele. Ei erau de vita nobila, iar unicul lor scop in viata era de a mentine si spori gloria si onoarea familiei din care faceau parte si de a apara credinta crestina in care fusesera botezati. Erau adevarati razboinici, iar indemanarea lor in manuirea spadei sau lancei era admirata si temuta. Aceasta abilitate era dovedita fie in turniruri cavaleresti, fie pe campul de lupta - in fata dusmanului. Orice cavaler era echipat cu o armura corespunzatoare rangului, un scut, o spada, o lance, un cal si era insotit de cel putin un scutier. Pe armura sa, pe scut si pe flamura sa era reprezentat blazonul familiei sale, ce simboliza faptele sau insusirile deosebite detinute de stramosii sai.

Din pacate acele timpuri s-au dus... Insa nu de tot!

Din fericire, exista inca oameni care continua traditia cavalereasca, facand-o sa traiasca prin reproducerea celor mai puternice simbolurilor ale sale: armele si armurile . Iar cei mai renumiti mesteri pentru arta lor sunt armurierii din Toledo.

Toledo este faimos in toata lumea pentru spadele produse din acel otel special, al carui secret numai mesterii locali il mai poseda inca. Nu se stie cand anume s-a inceput fabricarea renumitelor spade de Toledo, dar se pare ca aceasta traditie este la fel de veche ca si orasul in sine.
De-a lungul secolelor XV, XVI si XVII atat productia de spade cat si faima orasului au atins un maxim, si asta datorita calitatii produselor sale, precum si a maiestriei deosebite a armurierilor locali, grupati intr-o ghilda menita sa apere secretul fabricatiei. Acesti artizani reuseau, fara instrumente speciale de masura, sa aprecieze corect temperatura la care metalul trebuia prelucrat si calit in apa nu mai putin faimosului rau Tangus. Cavaleri din intreaga Europa, si chiar din Orientul indepartat au venit la Toledo, in incercarea lor de a descifra secretul armelor de Toledo.

Scurt istoric
Se stie cu siguranta faptul ca Toledo exista din cele mai vechi timpuri. In anul 193 i.e.n. a fost cucerit de catre romani, care i-au pus denumirea de Toletum. Din anul 534 e.n. si pana in 712 e.n Toledo a fost capitala regatului vizigot din Spania. In 712, odata cu venirea arabilor, devine un important centru maur, pentru ca in perioada 1035-1085 sa devina capitala regatului maur. In 1085, dupa un asediu memorabil, orasul intra in stapanirea spaniolilor, devenind capitala Castiliei (1087-1560).
http://www.sabii-de-toledo.ro/

Pacha Man - Noi vrem o schimbare

Rostul

Bradut Florescu

Romaniei i-a disparut rostul. E o tara fara rost, în orice sens vreti voi. O tara cu oameni fara rost, cu orase fara rost, cu drumuri fara rost, cu bani, muzica, masini si toale fara rost, cu relatii si discutii fara rost, cu minciuni si înselatorii care nu duc nicaieri.
Exista trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia (batranii), pamantul si credinta.
Batranii. Romania îi batjocoreste cu sadism de 20 de ani. Îi tine în foame si în frig. Sunt umiliti, bruscati de functionari, uitati de copii, calcati de masini pe trecerea de pietoni. Sunt scosi la vot, ca vitele, momiti cu un kil de ulei sau de malai de care, dinadins, au fost privati prin pensii de rahat. Vite slabe, flamande si batute, asta au ajuns batranii nostri. Caini tinuti afara iarna, fara macar o mana de paie sub ciolane.
Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolositi. O fonoteca vie de experienta si întelepciune a unei generatii care a trait atatea grozavii e stearsa de pe banda, ca sa tragem manele peste. Fara batrani nu exista familie. Fara batrani nu exista viitor.
Pamantul. Care pamant? Cine mai e legat de pamant în tara aia? Cine-l mai are si cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei sustine un program care se intituleaza "Sufficiency Economy", prin care oamenii sunt încurajati sa creasca pe langa case tot ce le trebuie: un fruct, o leguma, o gaina, un purcel. Foarte inteligent. Daca se întampla vreo criza globala de alimente, thailandezii vor supravietui fara ajutoare de la tarile "prietene".
La noi chestia asta se numeste "agricultura de subzistenta" si lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea ca taranii sa-si cumpere rosiile si soriciul de la hypermarketuri frantuzesti si germane, ca de-aia avem UE.
Cantatul cocosilor dimineata, latratul vesel al lui Grivei, grohaitul lui Ghita pana de Ignat, corcodusele furate de la vecini si iazul cu salcii si broaste sunt imagini pe care castratii de la Bruxelles nu le-au trait, nu le pot întelege si, prin urmare, le califica drept niste arhaisme barbare. Sa dispara!

Din betivii, lenesii si nebunii satului se trag astia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pamant, ca nu erau în stare sa-l munceasca. Nu stiu ce înseamna pamantul, cata liniste si cata putere îti da, ce povesti îti spune si cat sens aduce fiecarei dimineti si fiecarei seri. I-au urat întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineata si plecau la camp cu ciorba în sufertas. Pe toti gangavii si pe toti puturosii astia i-au facut comunistii primari, secretari de partid, sefi de puscarii sau de camine culturale. Pe toti astia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de mila, de sila, crestineste.

Credinta. O mai poarta doar batranii si taranii, cati mai sunt, cat mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbracat, greu de dat jos, care trebuie împaturit într-un fel anume si pus la loc în lada de zestre împreuna cu busuioc, smirna si flori de camp. Pus bine, ca poate îl va mai purta cineva. Cand or sa moara oamenii astia, o sa-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.

Avem, în schimb, o varianta moderna de credinta, cu fermoar si arici, prin care ti se vad si tatele si portofelul burdusit. Se poarta la nunti, botezuri si înmormantari, la alegeri, la inundatii, la sfintiri de sedii si aghesmuiri de masini luxoase, la pomenirea eroilor Revolutiei. Se accesorizeaza cu cruci facute în graba si cu un "Tatal nostru" spus pe jumatate, ca trebuie sa raspunzi la mobil. Scuze, domnu parinte, e urgent.

Fugim de ceva ca sa ajungem nicaieri. Ne vindem pamantul sa faca astia depozite si vile de neam prost pe el. Ne sunam bunicii doar de ziua lor, daca au mai prins-o. Bisericile se înmultesc, credinciosii se împutineaza, sfintii de pe pereti se gandesc serios sa aplice pentru viza de Canada .

Fetele noastre se prostitueaza pana gasesc un italian batran si cu bani, cu care se marita. Baietii nostri fura bancomate, joaca la pokere si beau de sting pentru ca stiu de la televizor ca fetele noastre vor bani, altfel se prostitueaza.
Parintii nostri pleaca sa culeaga capsuni si sa-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct si cancer pentru multinationalele lor, conduse de securistii nostri.

Suna-ti familia, pune o samanta într-un ghiveci si aprinde o lumanare pentru vii si pentru morti.

Haarp Cord - Un singur gand

Sunet de corn dacic, din Scandinavia...

Împinşi de marea năvălire a hunilor, getii din Europa de răsărit au ajuns până în Scandinavia. În Evul Mediu se spunea că strămoşii danezilor s-au numit iniţial daci şi că au venit în zona Mării Baltice de la Marea Neagră.
Carolus Lundus (Karl Lund) de la universitatea din Upsala remarca, în secolul al XVII-lea (1687), asemănări între credinţele religioase vikinge şi cele geto-dacice; ambele popoare adorau ca zeu principal pe Zalmoxis, în lucrarea de referinţă „Zamolxis primus Getarum legislator“.
Regii danezi, până doar acum câteva sute de ani, se auto-intitulau „reges daciae”, păstrând astfel memoria ancestrală a originii lor. La 1275, este menţionat un rege danez numit Petrus de Dacia, aflat în fruntea unui... „Colegiu al Daciei”!
O baladă normandă afirmă ca normanzii (danezii, stabiliţi în nord-vestul Franţei) îşi au originea la "mult marele fluviu Dunăre…numiţi Dani, care erau anticii Daci…"

Ou de Danube un flum mult grant,
K'Ester claiment, cler e luisant,
Ki le regnes vait devisant,
A cele part torne en corant
Furent cil apele Dani,
Ki esteient ancieis Daci…

Unde Dunărea, un fluviu mult grandios
Care este ?, clar şi luminos,
Care domina ?…?….
La acea parte întoarce alergând
Fură deci numiţi Danezi,
Care erau anticii Daci…

Danezii se mândreau în cronicile lor că se trag din daci. Ba, în Evul Mediu, se numeau chiar daci, care erau cunoscuţi cu numele de dacianini de către ruşi. H.C. Andersen povestitorul , trecând în anul 1841 prin ţara noastră, notează că totul pe aici are un caracter danez.
Ce-l făcea pe Bolliac să asemene "Pescer'a cu olele pre muntele Lespedei cu dolmenulu danesu şi cerculu de pietre sepulchrale?" Nu ne-am mira la o legătură strânsă reluată astăzi: Mircea Eliade în "De la Zalmoxis la Gengis-Han," Editura ştiinţifică şi enciclopedică, 1980, pag. 83-84 afirmă că: "La începutul Evului Mediu, termenii de Gothia şi Geţia se aplicau Danemarcei şi peninsulei Iuthlanda şi pe hărţile medievale, Danemarca era numită Dacia sau Gothia, căci în Evul Mediu daci era sinonim cu dani." Adam de Bremen amestecă goţi, geţi, danezi şi-i numeşte pe toţi hiperboreeni.
Apoi citează pe Guillaume de Jumieges (sec.XI), care spunea că Dacia (adică Danemarca) era locuită de goţi, care aveau mulţi regi înzestraţi din abundenţă cu ştiinţa admirabilelor filosofii, mai ales Zeuta şi Dichineus, şi la fel Zalmoxis. E vorba de vreo tradiţie, intuiţie a unui trecut de o valoare care a depăşit timpurile? Dar, nesuferind de o amnezie a spiritului strămoşesc, noi ne situăm pe poziţia vechimii arhaice.

Haarp Cord - Flori de mucigai (cu Rashid)

Despre culori

Se spune ca, de fapt, nu exista culori, asa cum le percepem noi; exista numai unde de lumina. Atunci cand privim un obiect vedem lumina care reflectata de acesta pentru ca ochiul uman poate distinge intre sute de unde, iar astfel avem posibilitatea de a vedea lumea in culori. De exemplu, un trandafir rosu, cata frumusete...., pentru persoanele importante, se desfasoara covoare rosii desi in alt context simbolizeaza iubirea, pasiunea, iar culoarea regilor era purpuriu.
In unele culturi se credea ca anumite culori aveau puteri energizante sau vindecatoare. Astfel, se spune ca o sufragerie vopsita in negru va face masa mai placuta, iar rosul nu este indicat pentru bucatarie, deoarece acolo va induce nervozitate precum si vopsirea camerei intr-un galben puternic va excita prea mult creierul copilului sau adultului. In schimb verdele induce relaxarea, calmeaza, vitalitate ajutandu-i mai ales pe copii. Verdele simboliza fertilitatea in cultura celta, iar pentru egipteni era o culoare sacra reprezentand speranta, revenirea la viata, primavara, iar in practicile oculte simbolizeaza banii astfel doar prin aprinderea unei lumanari verzi si spunand rugaciuni la miezul noptii vei atrage banii in casa ta. Albastru va face o persoana mai atenta la trecerea timpului, si astfel, de exemplu , vor petrece mai putin timp mancand. Spitalele folosesc verde si albastru, chiar si purpuriu pentru a ajuta la calmarea pacientilor. Pentru persoanele care adorm mai greu, se recomanda culori ca roz pal, verde , albastru si rosu pal.
Culoarea este reprezentata altfel, in societatea de azi variind in functie de loc, timp si conditii politice religioase.
Încă din antichitate, oamenii au sesizat efectele culorilor şi au încercat să vindece bolile cu ajutorul lor. Culoarea era folosită nu numai în scopul de a vindeca, ci şi de a stimula mentalul şi de a creşte forţa vitală. Pe lângă culori, medicina egipteană, de exemplu, avea ca procedee de refacere şi utilizarea muzicii şi a aromelor. Mai târziu s-a constatat că şi eficacitatea unor medicamente poate fi sporită dacă se proiectează asupra corpului uman o lumină colorată - cromoterapie. Chiar dacă afecţiunile cronice sau cele grave nu pot fi vindecate prin intermediul unei culori, cromoterapia reprezintă un ajutor preţios. Ea temperează aspectele agresive ale bolii şi ajută pacientul să o tolereze mai uşor.În Feng Shui toate culorile sunt Yin sau Yang. Astfel, roşu, portocaliu, galben, negru sunt culori Yang, iar verde, albastru şi alb sunt Yin. În cazul violetului, dacă predomină roşul este Yang, iar dacă predomină albastrul este Yin. De asemenea, fiecare culoare corespunde unuia dintre cele cinci elemente, folosirea unei anumite culori întărind elementul personal. De aceea, pentru a trăi într-un mediu echilibrat, ideal este să folosim culorile ţinând cont de aceste aspecte în proporţii egale. În amenajarea unei case sau în alegerea vestimentaţiei, este bine ca fiacare să cunoască semnificaţiile generale ale culorilor, pentru a le putea alege pe cele mai potrivite. O utilizare echilibrată a acestora, în concordanţă cu activitatea ce se desfăşoară într-un anumit spaţiu îmbunătăţeşte Feng Shui-ul prin crearea armoniei. Arta Feng Shui cunoaşte valoarea energiei înmagazinate în culori şi senzaţiile pe care le creează şi foloseşte acest lucru în folosul oamenilor. Cercetătorii sunt de părere că oamenii resimt efectele vibraţiilor culorilor asupra mecanismului lor biologic. Culoarea echilibrează energia Qi dintr-un anumit spaţiu, poate crea intimitate sau poate „schimba“ dimensiunea unui spaţiu. Într-o casă, se poate crea un Feng Shui adecvat şi utilizând doar culorile. Persoanelor caracterizate de elementul pământ li se potriveşte roşu, deoarece focul se asociază bine cu pământul. Pentru că lemnul distruge pământul, trebuie să evitaţi culoarea acestuia, adică verde. Şi metalul epuizează pământul, deci trebuie să evitaţi pe cât posibil albul şi auriul. Pentru persoanele caracterizate de elementul metal, cele mai potrivite culori sunt bejul, portocaliul şi maronul, culorile pământului care se asociază bine cu metalul. Culorile de evitat sunt roşul, pentru că focul distruge metalul, albastrul şi negrul, deoarece apa epuizează metalul. Persoanele caracterizate de elementul apă trebuie să folosească negrul şi albastrul şi să evite portocaliul şi verdele (pământul distruge apa, iar lemnul o epuizează). Persoanelor caracterizate de elementul lemn li se potrivesc negrul şi nuan- ţele de albastru. Trebuie să evite roşul, albul şi auriul. Pentru cei caracterizaţi de elementul foc, verdele este culoarea potrivită, deoarece cu focul este asociat lemnul. Aceştia trebuie să folosească cât mai puţin culori precum galben, negru sau albastru.
Rosul este culoarea pe care ochiul nostru o percepe cel mai repede. Este foarte yang, puternica, stimuleaza fluxul chi-ului, creste ritmul cardiac. Reprezinta pasiunea, focul, energia vibranta, sangele, sexualitatea, afectivitatea, forta creativa, furia, mania, razboiul, pericolul, desfraul, curajul, sacrificiul. Trebuie folosita cu atentie, mai mult ca accente de culoare. In cantitate mare poate da nastere unor stari de nervozitate, anxietate. Trebuie folosita cu precautie acolo unde locuiesc persoane labile emotional sau colerice sau in spatiile destinate linistei si odihnei. Este culoarea prosperitatii, dar si a dragostei.
Portocaliul este mai bland ca rosul, dar tot stimulant, revigorant. Simbolizeaza sanatatea, entuziasmul, optimismul, vitalitatea. Se coreleaza cu increderea, creativitatea, curajul. Este un bun antidepresiv si stimuleaza pofta de mancare. Este potrivit pentru salon, living, hol sau pentru zona sudica a locuintei. La birou trebuie folosit in cantitati foarte mici, deoarece incita la distractie.
Rozul este culoarea romantismului, a tandretii, a dragostei. Este legat de sensibilitate, de calm, intelegere, armonie, buna dispozitie, relaxare. Poate sa vindece anumite boli daca e intr-o nuanta calda, dar nu se recomanda persoanelor foarte temperamentale. Este foarte potrivit pentru dormitoare, mai ales cand se urmareste crearea unei atmosfere romantice, sau pentru anumite zone din living, dar nu si pentru birouri deoarece reduce dinamismul.
Albastrul simbolizeaza energia apei. Se asociaza cu adevarul, sinceritatea, intelepciunea, inspiratia si creativitatea. Se coreleaza cu linistea, avand un efect aproape sedativ, cu introspectia, serenitatea, contemplarea, singuratatea, raceala si seriozitatea. Se poate folosi in salile de asteptare, la birou, in camerele de studiu, in baie, in zonele cu climat calduros intr-un loc unde vrem sa meditam sau sa ne odihnim. Este usor prea yin pentru un cuplu care vrea sa pastreze pasiunea.
Purpuriul sau violetul tin de spiritualitate si demnitate, autoritate si maiestuozitate, de lux si prosperitate. Favorizeaza introspectia si starile meditative si nu e indicat sa-l folositi ca si culoare generala.
Maroul si bejul sunt culori ale pamantului. Reprezinta stabilitatea, siguranta, fidelitatea. Maroul poate fi folosit de cei care au atentia prea imprastiata sau volatila, dar in exces poate deveni restrictiv si constrangator. Bejul in nuantele sale calde sau reci induce o stare de relaxare, dar si de plictiseala.
Albul este culoarea vietii, dar si a mortii, a totalitatii, dar si a puritatii. Este speciala si spirituala. Este o culoare foarte activa si se recomanda a se folosi impreuna cu alte tonuri pentru a nu deveni excesiv de stimulativa, aduce senzatia de curatenie si racoare.
Galbenul este culoarea veseliei, a bucuriei, a fericirii si creativitatii. Este energizant, stimulativ, aducand cu sine optimism, claritate in idei, inteligenta. Alunga depresia si anxietatea. Este recomandat persoanelor mai lenese, mai lipsite de energie precum si varstnicilor.
Verdele corespunde energiei lemnului. Simbolizeaza cresterea, vindecarea, expansiunea, reintinerirea, abundenta, prosperitatea, pacea, veselia, intelegerea, armonia. Se foloseste pentru calmarea stresului si a problemelor emotionale. Pentru persoanele care au nevoie de stimulare, prea mult verde devine enervant, apasator.
Griul este asociat sobrietatii, seriozitatii, respectului.
Negrul simbolizeaza, ca si albastrul, apa. Reprezinta, de fapt, absenta culorii. Este legat de profunzime, mister, negativism, tristete adanca, ura profunda, independenta, stare proasta de spirit, magie, dar si de putere, stabilitate si chiar protectie. In cantitati mici faciliteaza introspectia, dar in exces devine deprimant.

Fenomenul Tungus

Pe 30 iunie 1908, in jurul orelor 5 dimineata, calatorii dintr-un tren transsiberian au observat consternati o uriasa sfera de foc care traversa cerul deasupra lor, lasand în urma o dara de fum negru. Sfera a disparut in departare si dupa cateva minute, o explozie foarte puternica s-a auzit iar o lumina orbitoare a inghitit orizontul. Trenul cu calatori, din cauza suflului exploziei, s-a clatinat periculos de mult pe sine, ca si cum “ar fi fost lovit de ciocane gigantice“, dupa cum au declarat sute de martori din tren.

Calculele efectuate dupa 1960 au aratat ca explozia din apropierea raului Tungus a avut o forta aproximativ echivalenta cu a unei bombe atomice de 28 de megatone (cam 28 milioane tone de TNT) si ca obiectul avea o viteza la impact de aproape 40 km/s. In zilele noastre, cele mai puternice rachete americane de lansare pe orbita au o viteza de maxim 35 km/s, iar prima bomba cu hidrogen a fost testata in 1952 de americani si avea 10 megatone (a pulverizat pur si simplu o insula din Oceanul Pacific).

Din calcule s-a stabilit ca obiectul a explodat la o altitudine de 7000-8000 de metri, explozia producand o lumina albastra intensa, vizibila la sute de kilometri si a calcinat instantaneu arborii pe o raza de 18 kilometri, iar pe o raza de 200 de kilometri copacii au ramas fara ramuri. Detonatia terifianta a fost perceputa in orasele Krasnoiarsk, Irkutsk si Novosibirsk, situate la distante cuprinse intre 300 si 800 de kilometri. Cladirile situate in Irkutsk, la 800 de kilometri de centrul exploziei s-au fisurat, a urmat un cutremur violent, care a fost inregistrat de seismografe din toata lumea (chiar si in Australia).

In taigaua siberiana, unde avusese loc explozia, oamenii de stiinta rusi au ajuns sa studieze acest fenomen abia dupa … 20 de ani (in 1927-poza alaturata). Atunci s-a observat ca explozia din 1908 retezase arborii pe un cerc cu raza de 60 de kilometri. In centrul acestui cerc arborii fusesera atat de puternic iradiati luminos incat coaja lor avea straluciri de metal. Solul din regiune prezenta denivelari curioase, ca valurile unui lac inghetat. Presa din 1908 arata ca pana in Europa s-au putut observa in noptile urmatoare exploziei de pe raul Tungus, lumini albastre, stralucitoare la orizont. Aceste lumini apar descrise si in presa vremii la Bucuresti.

Daca vom folosi programul Google Earth se poate vedea si astazi, la aproape 100 de ani de la impactul nimicitor din taigaua siberiana, ca in regiune nu creste nimic. Rusii au fost marcati zeci de ani de explozia din 1908, dovada o constituie aceasta marca (timbru foto dreapta) din 1942.

De-a lungul anilor s-a incercat analizarea faptelor dupa declaratiile martorilor si dupa efectele observate la sol fiind stabilite mai multe explicatii posibile:

Prima explicatie se referea la un enorm meteorit, care ar fi putut penetrat atmosfera terestra si ar fi explodat deasupra solului datorita supraincalzirii datorate frecarii cu aerul. Aceasta explicatie, folosita si astazi, nu rezista unei analize serioase. Daca un meteorit mare ar fi atins solul, ar fi facut un crater enorm, lucru care nu exista la fata locului. Un meteorit mai mic in schimb s-ar fi pulverizat inainte sa coboare suficient pentru a putea fi observat. Pe de alta parte, nu exista urme de roca non-terestra la locul incidentului. Este greu de crezut ca meteoritul ar fi avut exact masa necesara sa ajunga deasupra solului si apoi sa explodeze. Si de asemenea, in 1908 era asteptata vizita unei importante comete, toate observatoarele astronomice din lume priveau cu atentie cerul si este greu de crezut ca nici un observator nu a vazut venind un gigantic meteorit.

O alta explicatie ar fi ca in taigaua siberiana s-ar fi putut prabusi o cometa. Asta ar explica efectele luminoase vizibile noaptea timp de mai multe saptamani, dar nu explica de ce nimeni nu a vazut cometa apropiindu-se. La masa pe care au relata-o martorii din tren, o cometa ar fi facut o lumina puternica pe calea pe care o urma, datorita fortelor care insotesc nucleul cometelor, nucleu inghetat. Nu se poate explica astfel nici explozia, caci mii de martori au auzit o explozie. Cometa este un corp inghetat care nu are motive sa explodeze in atmosfera.

O a treia explicatie a fost avansata referitor la un urias corp de apa inghetat care ar fi venit din cosmos si ar fi lovit pamantul. Ipoteza aceasta explica bubuitura puternica prin prisma bangului sonic, bariera vitezei sunetului cu care se deplasa acel corp. Dar apa inghetata nu poate rupe copacii sau arde scoarta arborilor pe o raza de zeci de kilometri. Iar martorii au afirmat clar ca au vazut un corp “in flacari” care a trecut pe desupra trenului.

A patra explicatie a fost lansata de un grup de cercetatori englezi si francezi au afirmat ca efectele de la sol se pot datora impactului in atmosfera a unei uriase mase de antimaterie. Lasand la o parte ideea ca antimateria inca nu a fost descoperita practic, ci doar in urma unor calculele teoretice putem afirma ca ar exista, legile fizicii spun ca la contactul intre materie si antimaterie se produce o uriasa descatusare de energie care duce la anihilarea ambelor. In acest caz, explozia ar fi trebuit sa aiba loc in stratosfera, unde densitatea aerului ar permite contactul intre materie si antimaterie.

Un ultim grup de ipoteze speculative se refera la prabusirea in zona a unei nave spatiale extraterestre aflata in dificultate. Sau la un mesaj de raspuns al unei eventuale civilizatii extraterestre la un fenomen neobisnuit petrecut in urma cu 20 de ani inainte. In 1888 a avut loc una din cele mai cumplite explozii a unui vulcan din era moderna, si anume, eruptia vulcanului Krakatau. Adeptii acestei teorii afirma ca eruptia violenta a trimis un semnal luminos, radio, sau de alta natura in spatiu, semnal care a provocat un raspuns din partea unei civilizatii avansate.

Oare ce s-a intamplat atunci? Iata ca au trecut mai mult de 100 de ani si inca nu putem descifra misterul enigmei din dimineata zilei de 30 iunie 1908 in apropierea raului Tungus.