“Predica de la miezul noptii” – despre repaus,somn si activitate

Exista o scriere exceptionala si care este cvasinecunoscuta (deocamdata)- “Marea Evanghelie a lui Ioan”(apocrifa) si care este, de fapt, o scriere inspirata sau un text scris sub dicteu divin de catre Jacob Lorber in secolul 19.
Aceasta evanghelie cuprinde un numar impresionant de volume si o serie de informatii exceptionale.

Autenticitate
Ceea ce este foarte deosebit si da o indicatie de autenticitate pentru cititor este faptul ca scrierile lui Lorber cuprind intr-o forma coerenta, riguroasa si plina de intelepciune si informatii pe care el nu avea cum sa le cunoasca la vremea sa, ele fiind cercetate si cunoscute multi ani mai tarziu. Acest fapt face sa ne fie evident ca scrierile lui pot contine o serie de elemente autentice, daca nu chiar intreaga scriere este autentica (asa cum , de altfel, multe persoane cu o pregatire spirituala deosebita au spus ca este).
De asemenea, pentru cei care totusi au o anumita rezerva in legatura cu aceasta evanghelie, le sugeram sa o studieze si sa aprecieze faptul ca era imposibil sa inventezi o asemenea cantitate de informatii ( “Marea evanghelie a lui Ioan” este, intr-adevar, mare – are cca 10 volume cu multe pagini) din care o parte este verificabila in prezent, dar nu era verificabila atunci cand a fost scrisa.
De altfel, bunul simt spiritual al fiecaruia va reactiona pozitiv, simtind ca ceea ce gaseste aici este adevarat si ca forma in care este spusa informatia este potrivita si merita citita.
Oricare ar fi originea acestui text, lectura sa este cu adevarat instructiva…
Lasam la inspiratia adevaratului cautator spiritual ce va crede despre aceasta mina de aur spiritual si prezentam acum doar un fragment foarte interesant care poarta numele indicat mai sus- “Predica de la miezul noptii” :
Iisus:
… nu fiţi doar nişte ascultători înfumuraţi ai cuvântului Meu, ci deveniţi muncitori plini de zel şi atunci veţi începe să simţiţi în voi binefacerile.
3. Viaţa înseamnă acţiune (activitate) şi nu stagnare. Ea trebuie menţinută prin manifestarea continuă a forţelor din care ea este făcută. Repausul nu conservă viaţa!
4. Acest fel de bine pe care vi-l oferă repausul nu este decât un fel de moarte a forţelor care impulsionează către viaţă. Cine înaintează din ce în ce mai mult în calmul inactiv, în special forţele vii ale spiritului său, găseşte aici o anumită stare de bine, dar se lasă astfel să alunece încet-încet în braţele morţii, din care Dumnezeu nu-l va elibera uşor.
5. Desigur, există şi un calm adevărat, plin de viaţă, dar acesta se află în Dumnezeu. În om, el se manifestă ca un sentiment ceresc inexprimabil de recunoştinţă copleşitoare faţă de Dumnezeu şi ca o bucurie beatifică de a face voia Lui cea sfântă.
6. Această beatitudine şi această cunoaştere foarte limpede de a fi împlinit voia lui Dumnezeu sunt adevărata pace conştientă întru Dumnezeu, plină de viaţă-pentru că este plină de forţele acţiunii(manifestării). Orice altă formă de calm reprezintă o oprire a forţelor vieţii, o adevărată moarte; şi, în măsura în care ele nu sunt reactivate, aceste forţe de viaţă se retrag! Înţelegi?"?
7. Iuda Iscarioteanul a spus: Doamne, dacă este aşa, înseamnă că omul ar trebui să alunge somnul ca pe ciumă, căci somnul este un repaus al anumitor forţe vitale care nu sunt decât cele mai exterioare!?
8. Eu am spus: “Desigur, dar se ştie că cei care dorm mult nu trăiesc mult! Cel care doarme cinci ore în perioada tinereţii şi şase ore la bătrâneţe, chiar şi atunci când va ajunge la o vârstă înaintată va avea un aer tineresc, în timp ce unul care doarme mult, îmbătrâneşte mai repede, faţa I se ridează, părul I se albeşte şi, cu mult înainte de vreme, el nu va mai fi altceva în afară de o umbră!
9. Aşa cum corpul care doarme mult moare puţin câte puţin, sufletul moare la rândul lui atunci când nu se mai preocupă de Cuvântul şi de Voinţa mea!
10. Când lenea începe să se cuibărească într-un suflet, atunci apare foarte repede şi viciul, căci lenea nu este altceva decât iubire egoistă de sine. Lenea alungă orice ocazie de a face ceva pentru ceilalţi; ea nu este în fond decât voinţa care îi face pe oameni să muncească pentru a-şi satisface propriile dorinţe şi nevoi egoiste.
11. Păziţi-vă, deci, în mod special de lene, ea este germenele pentru multe rele.
12. Luaţi ca exemplu animalele sălbatice; ele nu pornesc să vâneze decât dacă sunt împinse de o foame devorantă. Prada odată înhăţată şi foamea potolită, ele se întorc la vizuina lor, unde dorm apoi zile întregi, în special şerpii!
13. Priviţi hoţii, asasinii, aceşti oameni care detestă munca pentru că au un demon ascuns sub piele: ei vegetează toată Ziua în ascunzătorile lor. Când acoliţii lor le semnalează trecerea unei caravane, ei se trezesc repede şi împreună cu complicii lor, năvălesc peste caravană, asasinând pe toată lumea pentru a nu fi trădaţi. Iată fructul lenei!
14. Vă spun încă o dată: păziţi-vă de trândăvie. Ea este drumul şi poarta deschisă către o mulţime de vicii de neimaginat.
15. După ce însă omul a terminat ceea ce avea de lucru, o odihnă cu măsură este binevenită pentru trupul lui. Dar prea mult somn este mai rău chiar decât lipsa totală de somn!�?

Blestem asupra nepăsării şi a lenei. Binecuvântarea activităţii. Despre suveranii puternici şi despre suveranii slabi. Predica din timpul nopţii referitoare la activitate.
1. Domnul a spus: “Cine a făcut drum lung pe jos şi ajunge în sfârşit la un han, nu trebuie să meargă imediat să se odihnească. Este mult mai bine să mai facă unele activităţi mărunte, iar a doua zi de dimineaţă, în zori, trebuie să se trezească şi să pornească din nou la drum si atunci, toată ziua, nu va simţi nici o oboseală. În acest fel, cu cât îşi va prelungi călătoria mai mult, cu atât mai puţin va simţi oboseala!
2. Dar dacă, abia ajuns la han, obosit după o zi de mers, el se aruncă pe un pat şi nu se mai trezeşte până a doua zi la prânz, el va porni după aceea la drum cu picioarele înţepenite şi îl va durea capul. Va trebui să abandoneze călătoria, obosit şi dornic de odihnă; s-ar putea chiar ca, văzând cu disperare că nimeni nu-l ajută, să se culce pe marginea drumului!
3. Dar a cui este greşeala? A dorinţei sale excesive de a se odihni şi a ideii prosteşti că repausul fortifică omul.
4. Cel care caută să ajungă la un înalt nivel de agilitate a mâinilor sau a degetelor pentru a atinge măiestria într-o anumită artă, nu va reuşi acest lucru dacă, sub pretextul că el vrea să atingă perfecţiunea, în loc să exerseze fără încetare, el îşi pune mâinile în buzunare, se plimbă toată ziua, pentru a nu-şi obosi mâinile şi degetele, fiindu-I teamă să nu le rănească; mâinile sale vor deveni astfel total inapte pentru arta la care el aspiră!
5. Într-adevăr, cu toată Înţelepciunea Mea nelimitată, nu aş putea să prezic momentul în care un asemenea artist va putea deveni un virtuoz! Pentru aceasta, dragii Mei prieteni şi fraţi, vă repet:
6. Nu există decât fructele activităţii neobosite a lui Dumnezeu. Viaţa nu poate fi conservată decât prin activitate şi astfel ea poate dura etern, în timp ce inactivitatea nu creează şi nu poate crea decât moarte.
7. Puneţi-vă mâinile pe piept şi veţi vedea cum inima bate fără încetare, zi şi noapte! De activitatea ei depinde viaţa corpului şi, dacă inima se opreşte, s-a sfârşit cu viaţa corpului fizic!
8. Dacă oprirea inimii fizice este în mod cert semnul morţii corpului fizic, oprirea inimii sufletului este moartea sufletului.
9. Inima sufletului se numeşte iubire şi pulsaţiile sale se exprimă prin manifestarea intensă şi adevărată a iubirii.
10. Neîncetata manifestare a iubirii corespunde acestei pulsaţii a inimii sufletului, care nu oboseşte niciodată. Cu cât inima sufletului bate mai cu fervoare, cu atât mai intensă este viaţa sufletului. Astfel, inima atinge un înalt grad de trezire spirituală şi se deschide către viaţa divină a spiritului.
11. Acest spirit, care este viaţa cea mai pură, deoarece reprezintă suprema şi neobosita activitate, se revarsă în sufletul care, prin manifestarea plenară a iubirii, devine asemănător lui; astfel viaţa veşnică îşi găseşte începutul în acest suflet.
12. Şi, vedeţi voi, totul vine dintr-o continuă activitate, niciodată dintr-o stare de lene.
13. Alungaţi repausul şi inerţia, urmăriţi să fiţi mereu activi şi plini de iniţiativă şi răsplata voastră va fi viaţa eternă.
14. Să nu credeţi că Eu am venit pe acest pământ pentru a aduce omului pacea şi odihna! Oh, nu! Eu am venit să aduc spada şi războiul!
15. Căci oamenii trebuie să fie stimulaţi prin suferinţe cumplite şi necazuri de tot felul, altminteri ei devin ca nişte boi graşi, care se îndoapă, aşteptându-şi moartea veşnică.
16. Necazurile şi suferinţa acţionează în om la fel ca fermentaţia şi dau naştere, în final, la trezirea spirituală.
17. Se poate spune, desigur, că nevoile şi necazurile generează mânia, răzbunarea, asasinatul, gelozia, împietrirea inimii şi persecuţia. Este adevărat, dar deşi toate acestea sunt rele, ele sunt totuşi de preferat repausului, inerţiei şi lenei, care nu fac nici bine nici rău şi care sunt o stare de moarte.
18. De aceea, Eu vă spun: în ceea ce Mă priveşte, fiţi ori complet reci, ori fierbinţi! Căci Eu îi voi vomita pe cei călduţi din gura Mea!
19. Un duşman puternic îmi este mult mai drag decât un prieten călduţ, căci duşmanul puternic Mă obligă să acţionez energic, fie pentru a-l câştiga, fie pentru a-l face pentru totdeauna inofensiv, în timp ce alături de un prieten călduţ, voi deveni chiar şi Eu călduţ şi, dacă ar fi să Mă aflu în pericol, de ce folos Mi-ar fi acest prieten călduţ?
20. De aceea, un suveran călduţ înseamnă pierderea poporului său, căci el ucide spiritul poporului său, care se transformă într-o turmă de boi înfometaţi şi de vite de povară. În timp ce un suveran puternic, fie el chiar şi tiranic, îşi incită poporul să fie activ şi plin de viaţă, pentru ca să poată evita pedepsele tiranului şi suferinţa. Iar dacă tiranul exagerează, în cele din urmă poporul îl va înlătura, pentru a se elibera astfel de dureri şi suferinţe.�?(……)
24. S-a făcut apoi linişte şi nimeni nu a mai scos nici un cuvânt, căci toţi meditau, găsind din ce în ce mai luminos adevărul celor care fuseseră spuse.
25. În fine, Matei a sfârşit prin a spune cu voce tare: “Mâine, în zori, această învăţătură despre activitate şi despre odihnă va fi scrisă pe o placă separată În nici un caz, lumea nu trebuie să piardă o învăţătură atât de importantă.�? Iar când s-a făcut ziuă, Matei şi-a ţinut promisiunea. Această învăţătură a fost astfel mult timp păstrată şi transmisă în Samaria prin Jonael şi Jairuth. Dar, cu timpul, ea a fost deformată, încetul cu încetul şi în cele din urmă a dispărut complet. Atât timp cât a fost cunoscută în popor, ea a fost numită “Predica din timpul nopţii.”?

Presopunctură - Jos kilogramele în plus!

Autor: Ionel Grama
Mesele luate pe fugă, cu alimente şi produse inadecvate, completate cu băuturi bogate în zahăr, „asezonate“ cu stres şi angoase, au făcut ca obezitatea să fie astăzi una dintre cauzele bolilor de inimă sau cancer.
Vă invităm să încercaţi să scăpaţi singuri de kilogramele în plus, fără pastile miraculoase, care, în final, conduc la îngrăşare şi fără „saloane” de fiţe, unde o oră de tratament costă o groază de bani.
Aţi mîncat pe rupte, fără să vă gîndiţi la urmări şi aveţi acum cu cinci-şapte kilograme mai mult decît trebuie?
Efectuaţi presopunctură în punctul 1, situat la trei degete lăţime desupra buricului şi tot trei degete lăţime dreapta. Rotiţi degetul cu care apăsaţi în sens invers acelor de ceasornic. Timp: cinci-zece minute, de trei ori pe zi, la 40-60 de minute după mesele principale.
Vi s-au rotunjit binişor formele şi atîrnaţi la cîntar cu zece kilograme mai mult decît este normal?
Faceţi presopunctură în punctul 2, situat în partea de sus a şoldului (oricare), la jumătatea osului coxal. Timp: zece minute, de trei ori pe zi, la 30 de minute după ce aţi mîncat. Repetaţi zilnic, timp de o lună.
Aţi depăşit 15 kilograme în greutate, vă mişcaţi greu şi gîfîiţi la efort?
Efectuaţi presopunctură în punctul 3, situat în vîrful marelui trohanter (pe şold, în locul de îmbinare cu femurul). Timp: 10-15 minute, de trei ori pe zi, timp de 30 de zile. Reluaţi după o pauză de şapte zile.
Nu costă bani şi nu există urmări secundare. Veţi scăpa de toate necazurile şi veţi putea dormi liniştiţi. Dar, apropo de… dormit. Un proverb bengalez spune: „Bogatul, săracul, flămîndul şi bolnavul nu vor dormi liniştiţi niciodată”. Luaţi aminte la aceste vorbe şi gîndiţi-vă măcar o clipă la ele. Sănătate!

Învingeţi stresul!

Autor: Ionel Grama


Tot mai multă lume se plînge de afecţiuni ale sistemului nervos, generate de viaţa pe care o trăim. Tot mai mulţi oameni cad victime dereglărilor psihice, cauzate de mecanismul intim al proceselor nervoase. Motive?

Mult mai multe decît numărul celor… 101 dalmaţieni! Vă propunem să vedem cum se poate scăpa de ele. Sînteţi de acord?
1. Vă treziţi noaptea din somn şi vi se pare că nu mai sînteţi singuri în cameră sau în pat? Obiectele din jur „prind viaţă” şi o iau razna prin casă?
Treaba asta se cheamă „iluzie” şi, ca să scăpaţi de ea, efectuaţi presopunctură, simultan, în punctul 1, puncte-perechi, situate la un deget lăţime deasupra mijlocului sprîncenelor. Trei-cinci minute, de trei ori pe zi, timp de 15 zile.
2. Vedeţi lumini ciudate, auziţi voci care nu există, simţiţi înţepături sau arsuri în diferite locuri pe corp?
Aceste simptome se încadrează în „halucinaţii” şi puteţi scăpa de ele efectuînd presopunctură în punctul 2, situat pe tîmplă (oricare), la un deget lăţime de vîrful urechii spre sprînceană. Cinci minute, de două ori pe zi, timp de zece zile.
3. Vi se pare că toată lumea are ceva cu dvs., vă bate gîndul să-i chemaţi pe toţi la tribunal sau - Doamne fereşte! - să le aplicaţi niscaiva pedepse dure?
E posibil să aveţi o formă de „delir”, dar puteţi scăpa de el executînd presopunctură în punctul 3, situat la două degete lăţime deasupra pavilionului urechii (oricare). Trei-cinci minute, de trei ori pe zi, timp de 15 zile.
Desigur, indicaţiile unui medic sînt absolut necesare, dar, pînă faceţi rost de bani şi timp, încercaţi sfaturile noastre, deoarece nu pierdeţi nimic. Aveţi şi alte afecţiuni? Doriţi să vă ajutaţi singuri? Citiţi permanent revista Lumea misterelor şi scrieţi-ne pe adresa redacţiei. Noi sîntem mereu prezenţi la datorie şi încercăm să vă fim de folos. Şi… nu vă mai aruncaţi imediat să înghiţiţi pilule cu pumnul, luînd aminte la ce zicea Martin H. Fischer: „Jumătate dintre drogurile moderne ar putea fi aruncate în stradă, dar există riscul să le mănînce păsările”.

Agorafobia are leac

Autor: Liliana Alexandru

Agorafobia, adică teama de spaţiile largi, aglomerate (magazine, pieţe, cinematografe, mijloace de transport în comun etc.), este considerată cea mai răspîndită şi mai invalidantă dintre fobii. Se apreciază că aproximativ 5% din
populaţie suferă, în grade diferite, de această tulburare. Psihoterapeutul Simona Salamat a avut amabilitatea să ne ofere mai multe informaţii în această privinţă.

Cum se manifestă agorafobia şi care sînt cauzele apariţiei ei?
Persoanele cu agorafobie prezintă teama de a se afla în locuri sau situaţii din care ar fi dificil sau jenant de ieşit sau în care nu dispun de ajutor, în cazul producerii unui atac de panică ori a unor manifestări similare acestuia (de exemplu, frica de a avea un atac subit de ameţeală sau o diaree). Simptomele care apar în aceste circumstanţe sînt cele ale oricărei tulburări anxioase: nelinişte, palpitaţii, ameţeli, transpiraţii, uscăciunea gurii, nod în gît etc. şi sînt determinate de hormonii de stres, în principal de adrenalină. Există o strînsă interrelaţie între agorafobie şi panică, mulţi autori considerînd că atacurile de panică sînt principala cauză a agorafobiei. In mod caracteristic, primul episod apare în timp ce persoana aşteaptă un mijloc de transport în comun, face cumpărături într-un magazin aglomerat sau stă la coadă. Ea devine anxioasă brusc, i se pare că o părăsesc puterile, transpiră, simte palpitaţii şi fuge din locul respectiv, ceea ce o linişteşte. Anxietatea duce, de regulă, la evitarea unei diversităţi de situaţii, precum a ieşi singur în afara casei, a rămîne singur acasă, a se afla într-o mulţime, a călători cu automobilul, autobuzul sau avionul, a sta pe un pod etc., ceea ce poate afecta capacitatea persoanei de a se deplasa la serviciu sau de a îndeplini responsabilităţile domestice (mers la cumpărături, ducerea copiilor la medic etc.). Stilul de viaţă restrictiv, dependenţa de ceilalţi, neajutorarea şi nesiguranţa conduc la pierderea stimei faţă de sine, agorafobia fiind însoţită adesea şi de depresie.

Ce trebuie să facă persoanele care suferă de agorafobie?
Preocuparea exagerată de a nu păţi ceva rău, atenţia continuă şi interpretarea eronată a senzaţiilor corporale, precum şi evitarea deplasărilor formează un cerc vicios, care menţine şi agravează tulburarea. Este important ca persoanele care suferă de agorafobie să reţină următoarele:
- senzaţiile de teamă şi simptomele fizice care le însoţesc sînt reacţii de stres normale, trăite exagerat de intens;
- reacţiile de stres sînt neplăcute, dar nu pot dăuna sănătăţii;
- să realizeze că îşi întăresc singuri teama prin fantezii nerealiste;
- să înveţe să aştepte şi teama va dispărea de la sine;
- să-şi acorde şansa de-a face progrese şi să nu evite situaţiile fobogene;
- să fie mîndri pentru străduinţele şi realizările lor (chiar şi pentru cele mici);
- milioane de oameni s-au confruntat cu aceeaşi problemă şi au reuşit.
Cu ajutorul terapeutului, printr-o muncă progresivă de schimbare a gîndurilor generatoare de anxietate şi prin reeducarea comportamentului se poate scăpa de temerile iraţionale şi de accesele de panică.

Ce tratamente recomandaţi în acest caz?
Tratamentul de elecţie în agorafobie este terapia cognitiv-comportamentală, ce combină expunerea la situaţii fobogene, cu restructurarea cognitivă şi tehnici de control ale anxietăţii. Rolul medicamentelor este secundar, deoarece există o rată mare de recădere la întreruperea tratamentului, dacă sînt folosite ca unică terapie. In cazurile mai severe, se apelează la terapia combinată psiho şi farmacoterapie.
Puteţi să ne prezentaţi cîteva cazuri de agorafobie şi cum au fost ele tratate?
P. S., în vîrstă de 59 de ani, pensionară, suferea de patru ani de agorafobie, fără istoric de panică. A urmat un tratament medicamentos cu rezultate modeste, ceea ce a demobilizat-o. De trei ani nu se mai deplasa mai mult de două staţii, chiar şi însoţită. Psihoterapia s-a desfăşurat pe parcursul a 12 şedinţe, timp de trei luni, cu rezultate foarte bune, iar doamna este acum o persoană activă, tonică, îşi ajută nepoţii şi călătoreşte singură în străinatate.
C. T., în vîrstă de 22 de ani, student, diagnosticat cu panică cu agorafobie. In ultimul an a avut zece atacuri de panică şi a dezvoltat agorafobie. Mersul cu autobuzul, avionul, precum şi conducerea automobilului personal au devenit o reală problemă. Pacientul s-a prezentat la terapie, deoarece se afla în situaţia de a refuza o bursă în străinătate. La un an de la terminarea terapiei, tînărul studiază acum în străinătate şi călătoreşte frecvent cu avionul.

Presopunctură - Cînd vă doare spatele...

Autor: Ionel Grama


Tot mai mulţi se plîng de dureri de spate, coloana vertebrală fiind una dintre cauzele acestor necazuri. Precizăm că, pentru o diagnosticare corectă, este nevoie să vă vadă un medic de specialitate, dar, pînă ajungeţi la acesta, vă recomandăm următoarele.

Pe timpul nopţii aveţi dureri în zona lombară sau dorsală, însoţite deseori de nevralgii intercostale şi ale nervului sciatic?
Efectuaţi presopunctură în punctul 1, situat la două degete lăţime de vîrful urechii către frunte, pe partea dureroasă a corpului. Timp: zece minute, dimineaţa, la prînz şi seara, în decurs de două săptămîni.
Aveţi dureri care iradiază pe traseul nervilor radiculari (cei care ies din măduva spinării)? Puseurile dureroase se succed la diferite intervale de timp, iar calmantele nu mai au niciun efect?
Apăsaţi în punctul 2, situat între sprîncene, la rădăcina nasului. Timp: cinci-zece minute, ori de cîte ori este nevoie.
Dureri atroce v-au cuprins unul sau chiar ambele picioare şi coboară pînă la gambe sau chiar pînă în tălpi?
Efectuaţi presopunctură în punctul 3 (puncte-perechi, deci se apasă simultan), situate sub sprîncene, la jumătatea acestora.
Şi pentru că, de multe ori, apelaţi, cu siguranţă, şi la diverse procedee aşa-zise băbeşti, vă rugăm să reţineţi:
- Nu puneţi niciodată cărămizi, pungi cu sare, capace sau orice altceva încălzit pe zona dureroasă de pe coloană. Iniţial, durerea va scădea, dar inflamaţia se va extinde şi apoi va fi vai şi amar!
- Dormiţi pe un pat tare, pe care coloana să vă stea dreaptă, întinsă.
- Nu puneţi pernă şi ţineţi genunchii strînşi. Durerea se va ameliora în scurt timp.
- Nu ridicaţi greutăţi şi feriţi-vă de frig şi umezeală. Cînd vă veţi simţi mai bine, începeţi să faceţi exerciţii de gimnastică uşoare şi nu vă socotiţi nişte handicapaţi, pentru că nu sînteţi!

„Cine n-are singur judecată şi nici nu face cum îl învaţă prietenii, acela piere”.

Fluorul din apa potabila, pasta de dinti ori din alimentele conservate

Adevarul este ca fluorul este o otrava si ca tratarea apei potabile cu fluor este un experiment social inceput acum patruzeci de ani. Unul dintre cei mai cunoscuti experti in fluoruri ne transmite un nou avertisment in legatura cu efectele fluorului asupra sanatatii noastre si asupra copiilor nenascuti. Reporterul nostru a primit doua povesti diferite, una de la medicii dentisti si o alta de la birocratii din Sanatate.
„Este considerata o otrava. De ce am pune o otrava in apa pe care o bem?”
Otrava despre care vorbim este fluorura adaugata in apa potabila pentru ca birocratii de la Sanatate si dentistii ne spun ca e pentru sanatatea noastra, pentru a reduce cariile dentare si pentru a le limita la nivele care nu dauneaza. Afirmatie cu care nu este de acord Prof. Sheshila.
”Ar trebui sa realizeze ca este o substanta otravitoare, nu ne mentine sanatatea, este un agent cauzator de boli iar fluoridarea apei ar trebui oprita cat mai curand. Prof.Sheshila este unul dintre cei mai cunoscuti experti in fluoruri si vastele sale cercetari impreuna cu 70 de ani de diverse cautari din India ii sustin afirmatiile, care sunt foarte ingrijoratoare.
”Consider ca o femeie insarcinata care consuma produse contaminate cu fluor, si folosesc cuvantul produse incluzand aici apa, pasta de dinti, ceaiul negru, produse alimentare a caror procesare implica fluorul, orice lichid, orice produs in care continutul de fluor e mare, va provoca embrionului, fetusului, copilului ce urmeaza sa se nasca o multime de daune.”
Asociatia Dentistilor din America avertizeaza mamele impotriva folosirii apei fluoridate la prepararea laptelui praf asa cum se poate vedea aici.
”Dar ele nu citesc, nu sunt constiente, nu sunt la curent cu aceasta, nu se informeaza, deci ne aflam intr-o situatie extrem de grava.”
Prof. Sheshila sustine ca acest consum de fluor poate fi cauza mai multor boli, cum sunt durerile de gat, de spate si cele articulare, care pot fi gresit diagnosticate de doctori. Foarte frecvent ea face teste de urina pentru a verifica nivelul de fluor din organismul pacientilor sai.
” Inlatura ingestia de fluor, incepand cu pasta de dinti, ceaiul negru, apa fluoridata si toate celelalte, si vei aduce nivelul fluorului la limite acceptabile, iar pacientul va incepe sa se insanatoseasca.”

Fluorul este folosit deasemenea ca si conservant, si este deci inclus in multe produse pe care le consumam si pe a caror eticheta nu este mentionat ca in cazul pastei de dinti.
”Este deci introdus in corpul nostru prin intermediul a multe surse iar noi nu suntem constienti de aceast lucru. ”
Fluorura care se introduce in apa noastra potabila este un reziduu toxic rezultat la producerea ingrasamintelor chimice.
”Timp de aproape o suta de ani, industria de ingrasaminte a emanat in atmosfera doua gaze foarte toxice: fluorura de hidrogen si tetrafluorura de siliciu. In cele din urma li s-a solicitat captarea acestor gaze, si au realizat-o cu ajutorul apei pulverizate; apa transforma aceste doua gaze extrem de toxice in acid hexafluorosilicic, iar acest lichid rezultat in urma procesului de spalare, ce are o concentratie de aproximativ 25%, este distribuit pe tot teritoriul tarii cu ajutorul cisternelor si introdus in apa noastra potabila.”
Iata ce contine amestecul produs in Australia, un cocteil dezgustator de metale grele: arsenic, bariu, beriliu, cadniu, cupru, plumb, mercur si multe altele, si intr-o concentratie mult mai mare decat cea a ingasamintelor chimice de laborator pe baza de arsenic.
”De ce sa obligam lumea sa consume o apa otravitoare?”
Ei bine este vorba de un tratament fortat, aplicat in masa si exista mai mult de o mie de medici si oameni de stiinta din intreaga lume care, ca si prof. Sheshila, condamna aceasta situatie.
”Problema introducerii unui medicament in apa este evident o problema asupra careia cetatenii, informati fiind, sa aiba posibilitatea sa-si dea sau nu consimtamantul. Asa spune etica medicala elementara.”
Fluorul urmeaza a fi introdus in apa Lacului Albastru din Mt. Gambier. Alexianis a facut o petitie impotriva acestei hotarari, pe care au semnat-o peste 6000 de locuitori, adica mai mult de un sfert din locuitorii orasului dar care a fost ignorata de Guvern.

”Problema fluoridarii apei a fost extrem de ignorata de Guvern; nu sub aspectul ca incearca sa o impuna, ci in privinta dreptul comunitatii de a-si exprima optiunea; iar ei pur si simplu ne-au ignorat. Atat eu cat si majoritatea celorlalti suntem de-a dreptul furiosi pe gradul de ignoranta cu care a fost tratata aceasta chestiune.”
Am vrut sa vorbim cu cineva din departamentul de Sanatate despre aceasta problema, dar am primit doar o adresa scrisa, care nu raspundea explicit la intrebarea noastra, ci specifica doar ca in Mt. Gambier copiii au cu 78% mai multe carii decat cei din Adelaide care beau apa fluoridata, si ca aceasta este considerata nepericuloasa si folosita in multe state dezvoltate, cum ar fi Statele Unite, Marea Britanie si Canada.
Dar ar mai fi de adaugat si alte state pe aceasta lista, asa cum subliniaza prof. Paul Cannon in campania sa impotriva fluoridarii apei.
”Cele mai multe state vest europene nu fluorideaza apa: Austria, Belgia, Olanda, Franta, Germania, Suedia, Norvegia, Danemarca, Islanda, Italia, Grecia, Portugalia, un numar coplesitor de state din intreaga lume nu fluorideaza apa. Si ce credeti? Dintii lor sunt la fel de buni, daca nu chiar mai buni, decat ai nostri.”
”Agraveaza cariile dentare. Dintii devin porosi, se perforeaza, se faramiteaza, se sparg si deasemenea oamenii isi pierd dintii mult mai devreme, adica devin stirbi.”

Desi miscarea impotriva fluoridarii apei afirma ca exista suficiente evidente care le sustin afirmatiile, Guvernul inca refuza sa-i asculte sau sa infiinteaze studii de cercetare a impactului fluorului asupra sanatatii.
”Adevaratii vinovati sunt acesti birocrati care denatureaza informatia inainte de a ajunge la cei care iau decizii, si cu ei ne luptam noi. Vreau sa spun ca, ne asteptam ca politicienii sa denatureze lucrurile, dar n-ar trebui sa admitem ca simplii functionari de stat sa faca asta.”
Este deci o greseala?
”Bineinteles.”

Aluminiul, dusmanul din viata noastra

• Prezent in alimente, aer si apa, aluminiul este un element chimic neurotoxic, responsabil de aparitia dementei Alzheimer.
• Prima masura: aruncati vasele din aluminiu!
La nivel european, s-a dat alarma cu privire la prezenta in exces a aluminiului in alimentatie. Acest element e peste tot, in aer, apa, sol, si, in anumite cantitati, nu este daunator organismului. Dar, in ultima vreme, produsele pe care le consumam, de la alimente, la medicamente, apa si chiar obiectele inconjuratoare, ne pun in contact cu o supradoza din acest metal toxic. Efectele sint dintre cele mai devastatoare: boli ale sistemului nervos, printre care si Alzheimer.
Avertisment ignorat
Aluminiul este un metal omniprezent pe Terra, e folosit si in industria alimentara, ca aditiv, in medicamente (antiacizii, acidul acetilsalicilic tamponat), in produsele de larg consum, exista in aer si in apa. Este inevitabil. Dar, in ultima vreme, specialistii au constatat o concentratie crescuta de aluminiu in organismul oamenilor, mai ales al copiilor, intoxicarea putind ajunge saptaminal la 2-3 miligrame de aluminiu pe kilogram, in conditiile in care cantitatea tolerabila este de cel mult un miligram. In timp, expunerea la aluminiu duce inevitabil la dementa. Alerta la aluminiu s-a dat inca din secolul trecut, dar oamenii au ignorat avertismentele. Pina in 1940, cind o renumita doctorita a descris cazul catelusului ei care fusese pe moarte si niciun veterinar nu reusise sa-i afle diagnosticul. Ea obisnuia sa-i pregateasca mincarea in cele mai bune tigai de aluminiu, insa ciinele a inceput sa vomite dupa mese si dupa o luna era atit de slabit ca nu se mai putea tine pe picioare. Stapina a schimbat tigaia cu una emailata, constatind imediat imbunatatirea sanatatii ciinelui, pina cind acesta s-a refacut total. Desi pare greu de crezut, aluminiul e responsabil de multe dereglari si in organismul oamenilor, cea mai cumplita fiind dementa, afectiune de care sufera milioane de persoane in lume.

Beti apa de izvor(daca este posibil :D)!
Apa noastra cea de toate zilele e plina de aluminiu. Cea mai mare parte a uzinelor de tratare a apei de suprafata utilizeaza sulfat de aluminiu pentru a elimina microorganismele nocive si alte particule pe care le contin si care pot fi usor distruse prin sedimentare si filtrare. Pentru ca sulfatul de aluminiu este eliminat in mare parte printr-un stadiu mai avansat al procedeului, concentratia de aluminiu a apei tratate este mai ridicata decit in cea netratata. Aportul zilnic de aluminiu din apa potabila poate varia mult in functie de regiune si de riuri care sint mai bogate sau mai sarace in aluminiu. Se crede in general ca aluminiul de origine naturala, provenit din apa netratata, se afla intr-o forma care nu este usor asimilata de organism si nu provoaca efecte negative asupra sanatatii. Dar apa tratata contine aluminiu usor asimilabil, de aceea – atentie! – apa poate fi o sursa mai importanta de aluminiu decit hrana. Cantitatea de aluminiu din apa imbuteliata si cea de la robinet variaza si ea, dupa cum producatorii utilizeaza apa de la robinet cu sau fara tratamente suplimentare. Cel mai bine e sa citim cu atentie eticheta sticlei de apa minerala sau plata si sa o alegem pe cea care contine cel mai putin aluminiu. Riscul de aparitie a bolii Alzheimer e de 7-8 ori mai mare la persoanele care consuma ape bogate in aluminiu monomeric.

In aer si medicamente
Aportul de aluminiu care provine din aerul nepoluat se ridica la cel putin patru micrograme pe zi. Dar unde mai exista aer nepoluat? In zonele industriale, unde nivelul aluminiului din aer este mult mai ridicat, cantitatea poate creste la mai mult de 100 micrograme pe zi. La serviciu, muncitorii pot respira 3, 5 pina la 7 miligrame de aluminiu pe zi. In afara de aer si apa, oamenii absorb aluminiu, si inca in doza maxima, si din medicamente. E vorba de cele care nu sint prescrise de medici si care se vind la cerere in farmacii, ca antiacizii, acidul acetilsalicilic tamponat si unele vitamine pentru copii. Organizatia Mondiala a Sanatatii a estimat ca aportul celor care consuma regulat acest tip de medicamente pe baza de aluminiu poate creste pina la cinci grame pe zi. Toti acesti factori care contin metalul toxic au efecte diferite asupra organismului in functie de virsta si grad de sanatate. Dar cele mai puternice surse de expunere la aluminiu ramin ambalajele: cutii, caserole, foliile care au la baza acest metal. Un studiu recent publicat de o revista medicala din Australia a aratat ca doza de aluminiu care se gaseste in cutiile metalice de bauturi si sucuri o depaseste cu 5% pe cea din ambalajele din sticla.

Aluminiul n-are ce cauta in bucatarie!
Anul trecut, medicii romani au determinat cantitatea de metale toxice din firele de par recoltate de la 1.000 de persoane. Rezultatele cercetarii i-au uimit: peste 30% dintre pacienti au aluminiu in corp. Efectele imediate sint urmatoarele: omul are dureri de cap, se baloneaza, i se usuca pielea si isi pierde pofta de mincare. Pacientii care sufera de afectiuni renale si primesc tratamente de dializa regulat, se expun la niveluri crescute de aluminiu in lichidele pentru dializa. Studiile au aratat ca aluminiul ajunge in organism si din cereale, prajituri, biscuiti, paste, legume (ciuperci, spanac, ridichi, laptuci), dar si din ceaiuri sau bauturi care contin aditivi alimentari cu aluminiu, cum ar fi cacao. Cantitatea de aluminiu creste peste cota admisa si atunci cind pestele si carnea sint gatite in oale din aluminiu sau sint impachetate in folie de aluminiu (staniol, supus la temperaturi mari in cuptor). Un pericol pentru sanatate il reprezinta si radiatoarele confectionate din aluminiu care sint responsabile pentru simptome ca: ameteala, tulburari de vedere si chiar inceputul unor paralizii.

Efecte nefaste
Persoanele supraexpuse la aluminiu pot sa prezinte encefalopatie, o forma de dementa caracterizata de convulsii, tremuraturi, psihoza si diferite schimbari la nivelul vorbirii si al comportamentului. Encefalopatia, ca efect al expunerii la aluminiu in exces, se intilneste mai ales la bolnavii care fac dializa. Absorbtia mare de aluminiu poate provoca anemie, osteomalacie (oasele moi sau sfarimicioase, din cauza tulburarilor profunde in metabolismul fosforului si al calciului din masa osoasa), infarcte. Aluminiul este asociat si altor boli serioase care afecteaza sistemul nervos, precum maladiile Lou Gehrig si Parkinson. Dar cele mai de temut sint dementa presenila, tulburarile mentale, imbatrinirea precoce si Alzheimer. Desi industria farmaceutica a mediatizat exagerat progresul inregistrat in prevenirea si tratarea acestei boli, in realitate progresul este nesemnificativ. Primele simptome care se recunosc la aceasta boala, si care indica inceputul unei deteriorari mintale progresive, sint pierderile de memorie, dezorientarea si depresia. Celulele creierului pacientilor suferinzi de aceasta boala pot contine de 10 pina la 30 de ori mai mult aluminiu decit media.

Ce obiecte trebuie aruncate?
Toxicitatea acestui metal a fost descrisa in „Sciences et Vie“, unde s-a aratat ca efecte secundare ale aluminiului apar chiar si cind este consumat in cantitati mici. Un alt caz de intoxicatie cu aluminiu este tratat intr-o revista medicala americana ca o tumoare a esofagului care s-a retras cind bolnavul a incetat sa mai foloseasca vase de aluminiu. Ce putem face noi pentru a sta cit mai departe de aluminiu? In primul rind trebuie sa scapam de toate ustensilele, tacimurile si recipientele de aluminiu din bucatarie, sa consumam apa imbuteliata cu continut scazut din acest metal, sa renuntam definitiv la ambalarea alimentelor in staniol si folii de aluminiu, sa evitam aspirina pe cit posibil, sa nu mai cumparam conserve, bere si racoritoare la cutie, sa refuzam mincarea la caserole tapate cu aluminiu. Pare imposibil, dar veti vedea ca aceleasi alimente exista si in ambalaje de sticla sau carton. Cit despre celelalte obiecte care ne inconjoara, eliminati-le pe cele inutile. De termopane si usi de aluminiu n-aveti cum scapa.

Aluminiul din deodorante
• Ambalajele produselor cosmetice (sprayuri, cutii de crema, vopsea) au aluminiu din belsug. Aluminiul continut in deodorante (20% clorura de aluminiu) patrunde mai usor prin piele decit pe cale digestiva. In plus, inhalarea de aluminiu fin divizat si de pulbere de oxid de aluminiu a fost identificata drept cauza a fibromului pulmonar si a lezarii plaminilor. Antiperspirantele contin si ele saruri de aluminiu si zirconiu, care inhiba activitatea glandelor sudoripare, prin blocarea si inchiderea porilor. Un studiu efectuat la Universitatea Reading (Marea Britanie) acuza antiperspirantele si deodorantele ca pot favoriza aparitia tumorilor mamare, cauzate de absorbtia prin piele a unei cantitati de aluminiu. Asimilarea pe termen indelungat a unor concentratii importante de aluminiu prin deodorante si antiperspirante poate conduce la serioase probleme de sanatate. Persoanele cu asa zisa „aluminofobie“ pot folosi antiperspirantele sau deodorantele fara aluminiu, disponibile in farmacii.

Un element vechi de 180 de ani
• Aluminiul a fost descoperit de catre Friedrich Wöhler in anul 1827. Este cel mai raspindit metal din natura. Nu se afla in stare libera, deoarece este reactiv, dar se gaseste in minereurile de bauxita, silicatii sau oxizii sai: corindon (incolor), safir, rubin, smarald, smirghel. Este foarte folosit in industrie datorita rezistentei sale la oxidare, proprietatilor mecanice bune si densitatii sale mici. Aluminiul este folosit in industria aerospatiala, in constructii, acolo unde este necesar un material usor si rezistent. Are bune proprietati electrice.

E-ul criminal
• In Uniunea Europeana, aluminiul este intilnit sub denumirea de E 173, responsabil de aparitia unor boli ca Alzheimer si Parkinson, osteoporoza, boli cardiovasculare. Fiind neurotoxic, Comisia Europeana dezbate posibilitatea de a fi retras din alimentatie, mai ales a copiilor. E 173 este un colorant intilnit mai ales in produse bazate pe cereale, ca piinea, prajiturile si biscuitii.

Fluorizarea apei: Otravirea globala

Imaginati-va ca in apa care curge la robinetul dumneavoastra au fost introduse in mod deliberat substante nocive care v-ar afecta integritatea fizica, actionand chiar si asupra capacitatii de rationare. Desi pare greu de crezut exista probe care atesta ca acest lucru se intampla (cel putin in Marea Britanie si SUA). Conform mai multor cercetatori si oameni de stiinta din domeniul sanatatii publice, adaugarea in apa chiar si a unei cantitati infime de fluor , nu numai ca nu previne aparitia cariilor, dar duce si la imbolnavirea orgasnimului. Mai mult decat atat poate afecta si comportamentul individului.
La finele anului 2003 guvernul britanic a luat o masura care a afectat in mod direct consumul de apa fluorizata. S-a afirmat, in mod public, ca nici un copil mai mic de 5 ani nu va avea probleme cu dantura.

Fluorul este mai nociv decat plumbul
Fluorizarea a inceput oficial prin anii `30, cand un grup de oameni de stiinta au descoperit ca adaugand mici cantitati de fluor intr-un lichid, acest element devenea benefic in lupta contra cariilor. Cu toate ca s-a demonstrat ca fluorul favorizeaza intarirea smaltului dintilor, el poate produce si multe tulburari de sanatate, mult mai grave decat v-ati putea imagina.
Cati dintre noi, stiu de exemplu , ca acest element care se utilizeaza in fluorizarea apei si a pastei de dinti provine din reziduurile rezultate din fabricarea aluminiului ? Cu siguranta, foarte putini…
Este folosit de asemenea si la fabricarea otravurilor pentru sobolani si gandaci.
Primele intoxicari cauzate de fluor dateaza din perioada Revolutiei Industriale. In anul 1850 fabricile de fier, cupru si aluminiu au evacuat in aer mari cantitati de substante cu grad ridicat de toxicitate, omorand animale, plante si chiar fiinte umane. Poluarea s-a intensificat in anii ’20 , atunci cand dezvoltarea infloritoare a industriei a inceput sa fie o problema comuna a tarilor industrializate. A aparut insa o problema : milioanele de tone de fluoruri obtinute sub forma de reziduuri. S-a hotarat ca ele sa fie deversate in rauri sau in mediul inconjurator, netinandu-se cont de faptul ca erau foarte nocive pentru sanatatea publica. In scurt timp aceste substante toxice au inceput sa se foloseasca la o scara din ce in ce mai marela prepararea unor otravuri cum ar fi cea de sobolani.
La inceputul anilor ’30 lua amploare o campanie agresiva care oferea o solutie miraculoasa pentru problema deseurilor derivatilor din fluor. Aceasta se baza pe adaugarea fluorului in cantitati controlabile, in apa potabila, ajutand astfel la prevenirea cariilor dentare.Cateva persoane printre care si scriitorul si doctorul Joel Griffiths afirma ca acest fapt nu a fost o descoperire medicala , ci o campanie orchestrata de fabricantii de aluminiu cu scopul de a dezinforma publicul si de a distrage atentia de la ceea ce era cu adevarat important : toxicitatea fluorului,
In anul 1939 , fluorizarea apei din America de Nord s-a transformat dintr-o simpla propunere in realitate, multumita cercetarilor facute de Geral J. Cox care nu era nici doctor, nici stomatolog… ci un om de stiinta angajat de principala companie de producere a aluminiului, cea care primise deja cereri masive pentru otravirea cu fluor.

In 1988 Laboratorul National Argonic confirma faptul ca fluorul putea transforma celulele normale in celule canceroase.Desi aceasta masura parea alarmanta, putine tari au luat masuri. Doctorul Ardi Limeback a facut niste declaratii uluitoare in anul 1999: “Copiii mai mici de trei ani nu trebuie sa foloseasca pasta de dinti cu fluor sau sa bea apa fluorizata, iar in Toronto bebelusilor nu trebuie sa li se mai dea apa de la robinet. Au fost deversate fluoruri contaminate in depozitele noastre de apa aproape o jumatate de secol. Asta inseamna ca am adiministrat populatiei fluoruri toxice prin intermediul apei potabile , iar persoane fara nici o vina au fost expuse la substante cancerigene cum ar fi arsenicul sau radiul. Din cauza acumularii de substante toxice din organism, repercursiunile asupra sanatatii individului pot fi catastrofale.”
Din nefericire un studiu recent al Universitatii din Toronto a confirmat temerile doctorului Limeback. Acest studiu a ajuns la concluzia ca in cazul locuitorilor din zonele in care nivelul fluorului din apa este mai ridicat decat in alte parti,riscul de producere a fracturilor de sold a crescut considerabil. Mai mult decat atat s-a descoperit ca fluorul modifica structura osoasa a fiintei umane.Oasele devin mult mai fragile.
In Canada cea mai frecventa afectiune stomatologica este fluoroza dentara manifestata prin fragilitatea si decolorarea dintilor.

Fluorurile si controlul mental
La inceputul celui de-al Doilea Razboi Mondial , au fost create o multime de lagare de concentrare, unde erau masacrate zeci de persoane in fiecare zi. Nivelul tensiunii din lagare era extrem si in orice moment s-ar fi putut risca revolte, insa germanii au gasit o metoda simpla si ieftina de a mentine prizonierii linistiti si letargici. Au descoperit ca micile doze zilnice de fluor adaugate in apa, drogau individul afectandu-i creierul si mentinandu-l supus.
Aceasta descoperire surprinzatoare putea fi folosita mai ales in tarile cucerite pentru a mentine populatia “sub control”.
Fabrica Farben urma sa produca aceste doze de fluor, iar principala filiala se afla la Auschwitz, deoarece mana de lucru era “gratuita”. La laboratoarele acestei fabrici a fost trimis si doctorul Charles Elliot Perkins expert in chimie , biochimie, fiziologie si patologie. Insa Perkins a facut o greseala fatala : a spus prea multe lucruri adevarate. A declarat ca fluorura din apa a produs modificari majore la nivelul creierului mai precis in hipocamp. Inainte de a muri (se presupune ca a fost asasinat) a declarat de multe ori ca trebuie evitata fluorizarea globala.
Stia guvernul american care erau efectele negative ale fluorului asuprea sanatatii ? Au fost ascunse aceste informatii pentru a proteja sinistra conspiratie financiara care folosea fluorul ca moneda de schimb ?
Nu exista un raspuns convingator, dar este ingrijorator sa observam faptul ca mai multe de 60 de calmante au in compozitie fluor, cum ar fi : Diazepam|(Valium) , Rohypnolul, Stelazine
Textul a fost extras din cartea “Minciuni oficiale-10 consipratii care au schimbat istoria lumii” scrisa de David Heylen Campos.

Carnea si efectele nocive ale consumului ei

Carnea constituie una dintre sursele importante de proteine, dar ea se dovedeste totodata saraca in minerale, vitamine si hidrati de carbon.
Prin diverse cercetari stiintifice consumul de carne s-a dovedit ca produce tulburari multiple in organismul uman, al carui colon este mult mai lung decat cel al carnivorelor.
Iata principalele tulburari care pot sa apara la persoanele ce consuma carne:

1. Bacteriile intestinale, in loc sa actioneze ca fermenti, provoaca putrefactia bolului alimentar, situatie care antreneaza infiltrarea substantelor toxice in vasele sanguine. Pentru a elimina aceste toxine, organismul va trebui deci, sa consume o parte din energia ce ar fi trebuit sa alimenteze alte functii vitale, aici fiind inclusa si activitatea creierului.
2. Sinteza vitaminei B12 este mult franata, ceea ce va antrena declansarea anemiei.
3. Toxinele de origine animala au tendinta sa perturbe metabolismul hidratilor de carbon. Din aceasta cauza apare pericolul diabetului.
4. In timpul digestiei carnii, se produc substante care nu pot fi asimilate. Aceste substante se pot fixa creand astfel, premizele aparitiei tumorilor, adeseori canceroase.
5. Totalul de proteine necesare unei persoane pe zi este, dupa cum afirma cercetatorii, cuprins intre 70 si 90 de grame. Aceasta cantitate de proteine, necesare zilnic poate fi asigurata cu usurinta din produsele lactate si alimentele vegetale. Este cunoscut faptul ca un procentaj important de proteine se afla si in lapte, branza, iaurt, grau complet, porumb, nuci etc.

Un regim bazat preponderant pe fructe, legume, cereale si produse lactate poate fi considerat ca perfect echilibrat. In plus, este bine sa amintim faptul ca, suapraabundenta in proteine, datorat consumului de carne, este la fel de grav ca si lipsa lor. Acest surplus de proteine poate provoca boli ale ficatului, o crestere a presiunii sanguine si arterioscleroza prin intarirea arterelor.
Carnea contine o serie de elemente direct toxice pentru organismul uman, cum ar fi:
- deseurile provenite din vasele sanguine ale animalului taiat, diferiti microbi si urme ale medicamentelor date animalului sub forma vaccinurilor si antibioticelor;
- substantele toxice sintetizate de animal in momentul taierii si raspandite in intregul sistem sanguin;
- bacterii ce provin din descompunerea tesuturilor si care incep imediat dupa moartea animalului; fierberea sau prajirea nu reusesc niciodata sa distruga in totalitate aceste bacterii, deoarece carnea este un bun izolator termic.
Efectele complexe si nocive ale consumului de carne sunt evidente in anumite situatii. De exemplu, eschimosii, a caror hrana este formata preponderant din carne, imbatranesc foarte rapid. Ei au o medie de viata de numai 27 de ani si jumatate. De asemenea kirghizii, trib nomad din Russia al caror regim alimentar cuprindea in mod esential consumul de carne, imbatraneau prematur, iar media de varsta era cel mai adesea de 40 de ani.
Efectele profund daunatoare ale consumului de carne au fost evidentiate in cadrul diverselor cercetari. Astfel, si Occidentul recunoaste, datorita noilor cercetari stiintifice, ceea ce Orientul a descoperit de mult, si anume ca alimentatia lacto-vegetariana este cu adevarat cea mai buna.

Adevarul despre apa imbuteliata

Suntem convinsi de faptul ca apa de la robinet este poluata, insa cumparam cu incredere diferite marci de apa imbuteliata, fara sa ne punem problema daca lichidul din interior este intr-adevar pe cat de pur se pretinde. Diferentierea dintre o apa curata si una cu bacterii nu se poate face foarte usor, nici vizual si nici gustativ, ci doar in urma unor analize specifice.
Afla insa in continuare de ce ar trebui sa pui la indoiala acuratetea apei pe care o platesti, imbuteliata in PET-uri:

Este posibil sa bei tocmai apa de la robinet
Daca tu credeai ca apa minerala sau plata pe care o cumperi din comert este adusa de la izvoare naturale, din munti, afla ca te inseli amarnic. Nu trebuie sa crezi chiar tot ce se spune in reclame. Este vorba doar de o strategie de marketing, folosita, bineinteles, pentru cresterea vanzarilor. De cele mai multe ori este vorba de apa de la robinet, purificata si imbogatita chimic cu minerale. Asta e tot. Totul este impachetat in ambalaje atragatoare si vandute cu un anumit pret. Astfel, “izvoarele naturale” de care vorbesc reclamele nu sunt decat sursele de apa locale.

Apa imbuteliata nu este tocmai pura
Marcile de apa minerala folosesc foarte des termeni ca: “pur”, “natural” si “curat”. Culmea, de multe ori tocmai apa imbuteliata se prezinta mai toxica decat cea de la robinet. Un studiu din SUA al Consiliului de protejare a resurselor naturale a aratat ca aproape 22% din brandurile de apa testate contineau cel putin un tip de contaminare cu substante chimice la un nivel mult peste cel admis pentru protejarea sanatatii.

Apa imbuteliata este depozitata in spatii improprii
Apa imbuteliata nu este tinuta la frigider, ci la temperatura camerei. Aceasta este greseala producatorilor si ulterior a comerciantilor. La randul lor, consumatorii pastreaza apa imbuteliata chiar la temperaturi mari, pe perioade mari de timp. Apa de la robinet este, prin comparatie, mult mai curata decat cea imbuteliata, prin simplul fapt ca ea circula la temperaturi mult mai scazute, fapt ce nu lasa bacteriile sa se dezvolte, asa cum se intampla in cazul apei cumparate.
Sticlele de plastic – de trei ori problematice
Pe de o parte, PET-ul nu reuseste sa pastreze calitatea apei pe perioade mari de timp. Plasticul nu are nici un fel de proprietate de izolare a apei din interior, astfel incat bacteriile si substantele toxice se pot inmulti incontrolabil, mai ales din cauza depozitarii inadecvate, in soare si la temperaturi mari.
Pe de alta parte, sticlele de plastic reprezinta o adevarata amenintare pentru mediul natural. Doar 16% din cantitatea de sticle de plastic este reciclata, si aceasta doar in cele mai dezvoltate state ale lumii. Pentru a se degrada, o sticla de plastic are nevoie de o perioada cuprinsa intre 400 – 1000 de ani.
In plus, sunt folosite anual 17 milioane de barili de petrol pentru realizarea PET-urilor. O risipa imensa, care duce automat la un pret ridicat pentru fiecare sticla de apa imbuteliata, de 4000 de ori mai scumpa decat aceeasi cantitate de apa luata de la robinet.

Despre medicina dacilor - Dialogurile lui Socrate cu Charmides

Metode stravechi de vindecare - Cristaloterapia

Din cele mai vechi timpuri, marile minti ale umanitatii au stiut ca suntem parte dintr-o mare opera integralista, ca intre marele Univers si micro-cosmos (corpul nostru) exista un raport direct si ambidirectional, atat de frumos ilustrat de Hermes Trismegistos in “Tabla de Smarald”: „Ce e deasupra e la fel cu ce e dedesubt, iar e e dedesupt e la fel cu ce e deasupra, pentru a implini miracolul unui singur lucru.”, dar si de Mantuitorul nostru Iisus Hristos in Tatal nostru: ...”Sfinteasca-se Numele Tau, vie Imparatia Ta, faca-se Voia Ta, precum in cer, asa si pe pamant!” Pentru terapeutii spiritualisti, dar si pentru practicantii medicinei energetice se manifesta o axioma divina: „Tot ceea ce ne inconjoara este viu, suntem cu totii expresiile luminii primordiale exprimate prin frecvente diferite, aflati intr-un ocean nesfarsit de exprimari ale Verbului in Dinamica”. In acest articol voi puncta foarte schematic o disciplina a medicinii holistice: cristaloterapia!In primul rand, trebuie spus ca toate regnurile de la mineral, trecand prin vegetal si animal au in structura lor informatia initiala care le situeza in parametrii armoniei universale. Cristalele, mai ales quarturile, detin capacitatea de a inmagazina, asemeni unor harduri cu memorie super-extinsa, informatii energetice, ele putand fi programate de catre maestrii in domeniu cu adevarate softuri de vindecare. Nu putem face aici un curs de cristalo-terapie, caci un demers atat de serios presupune un context pe masura, cu diferite cristale si cu procedee de initiere atent studiate, insa voi incerca sa prezint, pur teoretic cateva virtuti si puteri ale diferitelor pietre pretioase sau semi-pretioase. Majoritatea specialistilor sunt de parere ca pietrele pretioase trebuie primite în dar sau gasite de noi însine. Imediat ce ati intrat în posesia unei astfel de piatra, trebuie s-o curatati lasând-o sa stea 30-70 de ore într-un vas cu apa de mare sau apa în care s-a pus sare de mare. Mai târziu trebuie curatata o data la câteva saptamâni. Piatra trebuie expusa la soare , pietrele 'opal’ trebuiesc expuse la lumina lunii în noptile cu clar de luna. Prin acest mod ele îsi reîmprospateaza puterea necontenit. Piatra trebuie tinuta mai tot timpul asupra noastra.
Ametistul : acest cristal de culoare violet are puteri tamaduitoare minunate. Ea creeaza legatura cu intuitia si cu puterea de autovindecare. Este eficienta mai cu seama împotriva insomniei, nelinistii interne si fricii.
Acvamarinul :cristal de apa ne poate ajuta împotriva raului de mare si a tulburarilor de mictiune , dar se pare ca purifica si apa. Înlatura proasta dispozitie si promoveaza gândirea libera.
Coralul : ajuta la digestie, alina durerile de cap, vindeca afectiunile cavitatii bucale, promoveaza constiinta de sine si asigura echilibrul sentimental.
Cunzita : aceasta piatra a fost descoperita abia în anul 1902. Culoarea roz saturat ajuta mai ales în suferintele femeilor, cauzate de neacceptarea feminitatii, dar este de folos si acelor femei care n-o scot la capat cu toate aspectele sexualitatii. Piatra calmeaza , vindeca si ne sporeste încrederea în noi însine.
Cuartul : forme transparente, ca de pilda cristalul de stânca, stimuleaza calitatile barbatesti, în vreme ce speciile laptoase, opace, poseda puteri femeiesti. Daca nu va puteti împaca cu nedreptatile vietii, alegeti pietrele transparente. Daca aveti nevoie de liniste si întelegere, alegeti-le pe cele opace. Cuartul trandafiriu este blând si ajuta la domolirea emotilor puternice, de exemplu dupa o ruptura survenita între doua persoane.
Diamantul : este piatra pretioasa cu puteri deosebite. Ea ne poate ajuta sa ne gasim directia în viata si ne întareste curajul.
Hematita : dupa cum arata si numele, piatra aceasta are o actiune benefica în cazul bolilor sângelui, cum ar fi dereglarile menstruale sau emoragiile nazale. Ea ajuta la primenirea sângelui si ne învata, sa fim mai siguri pe noi si mai calmi atunci când dam de greutati.
Granatul : are o actiune benefica în sfera problemelor sexuale. El poate schimba si excitabilitatea exagerata, dar si lipsa interesului sexual. Confera siguranta de sine si reglementeaza tensiunea arteriala.
Lapislazuli : în antichitate era considerata 'piatra regeasca’ culoarea sa albastra aurie era cuplata cu talentul vizionar, el creând legatura dintre lumea noastra si lumea umbrelor. Preoti îsi fardau pleoapele cu lapislazuli pisat si îl purtau sub forma de podoabe. Aceasta piatra le este de folos tuturor celor care asteapta o usurare sau celor introdusi într-o religie.
Opalul : S-au spus multe lucruri rele despre aceasta piatra , uni cred ca aduce ghinion. Cu opalul trebuie umblat cu mare atentie, pentru ca se cojeste usor. Este o piatra de apa si-ar trebui înmuiat cât mai des în apa rece si expus la lumina lunii. Opalele reîmprospateaza energiile spirituale si fizice.
Perlele : perla triumfa asupra ostilitatii, a urmarilor rele si este remediul pentru speranta si forta interioara. Atunci când îsi pierde luciul, fortele acestea interne sunt si ele iremediabil pierdute.
Safirul : 'piatra controlului’ este eficienta împotriva tentatilor marunte si poarta gândurile spre sfere mai înalte. Safirul stelar are o semnificatie deosebita, pentru ca el îi dirijeaza pe calea cea buna pe oameni ale caror nazuinte ar putea fi puse în slujba întregii lumi.
Smaraldul : piatra iubirii adevarate poate clarifica relatia de cuplu – în sensul dorit sau nedorit. Ea confera forta spirituala, vindeca congestiile, creeaza liniste interioara si echilibru.
Peruzeaua : În antichitate simboliza cerul. Are o actiune benefica deosebita asupra plamânilor si gâtului. Deoarece contine cupru, puterile sale vindecatoare sunt neobisnuite. Le este de mare folos persoanelor timide atunci când ies în lume, precum si celor cu slabiciune psihica si fizica.
Turmalinul : este o piatra care se opune oricarui tip de negativism. Este permeabil, atât în sens fizic, cât si psihic. Frumusetea sa este un sprijin la nastere si decese, la vârsta menopauzei si în alte stari de tranzitiie.
Articol scris de catre Oreste Teodorescu si preluat din revista Medic 4 All.