Oamenii de ştiinţă au descoperit ciclurile lui Brahma. Universul e repetabil

Recent, cercetătorii au descoperit ceea ce brahmanii spuneau mai demult. Adică, ciclurile lui Brahma. Conform Vedelor, zeul Brahma, stăpînul Universului, doarme 12.000 de ani divini şi este treaz 36.000 de ani divini. Deci, cu un ciclu total de 48.000 de ani divini. Aşa cum arată Linga Purana, scriere în care găsim calcule precise ale duratelor diferitelor cicluri, "viaţa lui Brahma (sau viaţa Universului) este divizată în 1.000 de cicluri numite Maha-Yuga, sau Marele An. Maha-Yuga, în timpul căruia apare şi dispare specia umană este divizat în puţin mai mult de 71 de cicluri de 14 Manvantara (aprox. 1.000). Manvantara este ciclul unui Manu, cel care naşte şi guvernează o umanitate".
Spaţiul şi timpul nu au început odată cu Big Bang-ul, iar Universul are o existenţă ciclică "măsurată" într-o serie de mai multe epoci. Aceasta este descoperirea senzaţională pe care a făcut-o publică zilele acestea un cercetător de la Universitatea Oxford. Fizicianul Roger Penrose spune că datele colectate de Sonda NASA, "Wilkinson Map Anisotropy Probe" (WMAP), susţin teoria sa conform căreia există o ciclitate cosmologică, ceea ce reprezintă, de fapt, o idee revoluţionară şi controversată faţă de ceea ce se ştia pînă acum. În teoria clasică, Universul s-a format pornind de la un punct cu densitate infinită, cunoscut sub numele de Big Bang, acum 13,7 miliarde de ani, s-a extins rapid într-o fracţiune de secundă, pentru ca mai apoi, să se extindă şi mai mult, dar într-un ritm mult mai lent, timp în care stelele, planetele şi ulterior au apărut oamenii. Această extindere se presupune că, în acest moment, este accelerată şi se estimează rezultatul unui univers rece şi uniform. Ceea ce susţine acum Roger Penrose este că acest Big Bang nu reprezintă momentul formării spaţiului şi timpului, ci este doar un eveniment dintr-o serie de mai multe, fiecare dintre Big Bang-uri fiind, de fapt, începutul unei noi ere în istoria Universului. Ideea centrală în noua teorie este că într-un viitor îndepărtat, actualul Univers va redeveni acelaşi ca la Big Bang. Penrose susţine că la momentul respectiv forma sau geometria Universului va fi netedă, în contrast cu cea actuală, crestată. Aceasta continuitate a formei, spune cercetătorul, va permite tranziţia de la sfîrşitul prezentei ere, atunci cînd Universul va atinge o dimensiune infinită, către începutul alteia. Tranziţia va fi lentă, din cauza găurilor negre care distrug toată informaţia pe care o "înghit", se evaporează pe măsura ce Unversul se extinde şi, prin urmare, distrug entropia, continuitatea din Univers. Penrose se bazează în teoria sa, pe dovezi culese de Sonda NASA, WMAP, despre radiaţiile cosmice de fond de microunde, CMB, adică cele care au stat la baza formării Universului. Dovezile au fost obţinute de cercetătorul Vahe Gurzadyan de la Institutul de Fizică de la Erevan, Armenia.
După 7 ani de studii, s-a ajuns la concluzia că datele NASA dovedesc existenţa unor cercuri concentrice, adică regiuni în care forţa radiaţiilor de microunde este mai mică decît în alte zone. De aici, ideea că ciclicităţii producerii mai multor fenomene de tipul Big Bang. Aşadar, au fost mai multe cicluri de dezvoltare a umanităţii, iar populaţia Planetei în memoria colectivă a trăit de mai multe ori, exact aşa cum se spune în religia brahmanică. De aici şi senzatia de deja vu.