Monumentul triumfal al regelui Burebista - la Adamclisi

Studiul de fata, Adamclisi - Monumentul Triumfal al Regelui Burebista, are menirea sa scoata la iveala unele greseli din trecut si sa elaboreze interpretari noi, care sa contribuie, pe de o parte, la indreptarea acelor greseli, ce dainuie de mult timp si in al doilea rând, sa puna in adevarata sa lumina cultura ai vrednicia poporului dac, al carui urmas direct este poporul român. Rezultatul cercetarilor a fost surprinzator. In loc de asemanari si similitudini cu alte monumente romane contemporane, am constatat deosebiri esentiale, pe baza carora am elaborat interpretari noi, ce par mai apropiate de adevar, fiind sprijinite pe dovezi certe si evidente. Concluziile cercetarilor noastre arata ca Monumentul de la Adamclisi nu este trofeul lui Traian, ca scenele de pe metope nu reprezinta luptele romanilor cu dacii din iarna anului 101-102 din Dobrogea, ci luptele dacilor cu o armata de invazie venita din Orientul Apropiat, lupta ce a avut loc intr-un sezon cald de vara. Descifrarea tainelor acestui monument necesita cunostinte aprofundate in domeniul culturii spirituale a popoarelor antice, deoarece pe Monumentul de la Adamclisi se afla simboluri ce reprezinta taine ceresti, cunoscute in antichitate numai de initiatii marilor temple.
Pentru aceasta, consider studiul de fata ca o varianta noua fata de tot ce s-a scris pâna acum, care vine sa imbogateasca fondul de cunostinte cu privire la acest monument si sa ofere o cale de cunoastere a adevarului istoric din acea epoca. Monumentul de la Adamclisi este el in adevar trofeul lui Traian? Sunt multe dovezi contrare unei astfel de ipoteze. Iata câteva mai importante: Luptele lui Traian cu dacii in Dobrogea au avut loc in iarna anului 101-102, cu alte cuvinte in lunile decembrie, ianuarie si februarie. Sculpturile Monumentului nu arata nici o marturie de iarna, ci din contra, un sezon cald de vara. Sunt aratati luptatori goi pâna la brâu, desculti sau cu sandale, copaci infrunziti, stejari infrunziti cu ghinda ajunsa la maturitate, ce indica cu precizie lunile iulie si august ca data când a avut loc batalia. Din moment ce sculpturile de pe monument arata un sezon de vara al luptelor, se poate spune cu toata certitudinea, ca ele se refera la o alta batalie decât cea a lui Traian cu dacii din iarna anului 101-102. Izvoarele istorice spun ca dacii au fost ajutati in luptele contra romanilor din Dobrogea de o formatie de cavalerie sarmata.
Sculpturile de pe metope nu arata nici un adversar calare, nici un calaret sarmat, asa cum sunt ei reprezentati de reliefurile de pe Columna lui Traian, ce se refera la primul razboi cu dacii. Faptul ca pe Columna este reprezentata lupta cu cavaleria sarmata si ca pe Monumentul de la Adamclisi lipseate o astfel de reprezentare, desi Monumentul este cladit tocmai in regiunea unde au avut loc acele lupte, constituie inca o dovada certa ca metopele se refera la o alta batalie decât aceea a lui Traian din Dobrogea. In acest caz ramâne de lamurit cine sunt beligerantii si care este data acestor lupte. Calaretii de pe metope, presupusi romani de Gr. Tocilescu, sunt imbracati in camasi de zale din fier sau cu solzi din piele dura. Unii sunt cu capul descoperit (Metopele 1 ai 2) iar altii poarta coif metalic pe cap. Toti sunt inarmati cu sulita, sabie si scut (Metopele 3, 4, 5, 6 ai 7). Daca acestia ar fi in adevar calareti romani, ar trebui sa fie la fel imbracati si sa poarte aceleasi arme ca cei reprezentati pe reliefurile Columnei. Calaretii romani de pe columna au imbracaminte din pânza de in, sau cânepa, si pe deasupra poarta o tunica confectionata dintr-un material mai gros, ce pare a fi din piele supla, terminata pe solduri si la mâneci cu colturi in forma de dinti de fierastrau. Calaretii romani de pe columna se deosebesc in totul de cei de pe metope. Aceasta deosebire spune de la sine ca, luptatorii calareti de pe metope nu sunt romani, neavând nimic asemanator cu calaretii romani de pe Columna. O alta constatare care surprinde este ca luptatorii calareti de pe metope nu seamana nici cu calaretii daci reprezentati pe Columna.
Deosebirile constatate ne spun ca metopele reprezinta calareti dintr-o alta armata ai sigur din alt timp. Infanteristii, considerati pâna acum soldati romani, reprezentati pe metope, au o caracteristica comuna, aproape toti sunt imbracati in zale de fier ai inarmati unii cu sulita, sabie ai scut, altii cu pilum, sabie si scut, iar altii numai cu sabie si scut. Infanteristii zisi romani de pe metope nu au nimic comun cu infanteristii reprezentati pe Columna, care sunt imbracati in tunica scurta, de pânza sau de piele supla, terminata pe solduri si la mâneci cu colturi in forma de dinti de fierastrau. Invadatorii infatisati pe metope ca si prizonierii de pe metope si cei legati cu mâinile la spate de câte un copac, au aspect oriental, cu barba lunga si ascutita, unii cu barba lunga impletita in suvite subtiri dupa moda persana si asiriana antica. Pe cap poarta boneta impletita. Unii din ei poarta la boneta, in partea dreapta, un ciucure. Acest ciucure a fost confundat de cercetatorii care s-au ocupat de Monumentul de la Adamclisi, cu nodusul format din parul capului, purtat de unele triburi germanice si a provocat multe discutii contradictorii si fanteziste. Intre nodusul din par si ciucure exista o deosebire tipica. Nodusul este o legatura plata putin proeminenta, pe când ciucurele are forma aproape sferica. Ciucurele pe metopele 17, 20 dar mai cu seama pe metopa 23 este redat in relief pronuntat, ceea ce il face de neconfundat cu nodusul. La stabilirea tipului unei persoane este necesar sa se ia in considerare cât mai multe semnalmente caracteristice.
Germanii pe Columna sunt aratati ca aliati ai romanilor, deci ei nu pot figura in acelasi timp si ca adversari in tabara dacilor. Ei pe Columna sunt reprezentati cu capul descoperit, barba tunsa scurt si cu pantaloni din pânza neteda. Luptatorii adversari de pe metope poarta pe cap boneta crosetata cu un ciucure in partea dreapta, barba lunga si impletita in suvite subtiri, pantaloni crosetati cu dungi adânci, iar ca profil moral, total diferiti de cel al germanilor de pe Columna.Toate aceste deosebiri resping ideea ca luptatorii ce poarta un ciucure la boneta de pe metope ar fi de origine germana. Dar nu numai intre armate exista deosebiri esentiale, ci si in portul femeilor dace. Femeile dace reprezentate pe metopele 48 ai 49 sunt imbracate cu rochii lungi, ce lasa sa se vada numai laba piciorului descult, un fel de camasa dreapta, cu mânecile scurte si incretita la gât, ce amintesc de iile portului national al româncelor. Peste mijloc sunt incinse cu un cordon rasucit in forma de frânghie.
Au capul descoperit si parul adunat si prins la ceafa. Femeile dace reprezentate pe Columna poarta haine mai evoluate si cu un rafinament superior. Rochiile sunt lungi si cad in pliuri ample iar mânecile sunt lungi. Pe deasupra rochiei poarta un fel de sal prins in fata sub sâni, printr-o brosa, care cade in falduri largi peste coapse in jos catre spate pâna sub genunchi. Parul capului este legat cu o naframa la ceafa, in picioare poarta incaltaminte uaoara. Concluzia ce se poate formula din deosebirile imbracamintei femeilor dace, este ca Monumentul de la Adamclisi este mai vechi decât Columna, cu o epoca istorica, cu un numar de ani suficient de mare ca portul femeilor dace sa poata evolua de la forma Adamclisi la cea de pe Columna. Monumentul de la Adamclisi pare a fi de origine dacica
Un studiu al compozitiei Monumentului conduce la convingerea ca el ar fi opera unui initiat. Scriitorii antici sunt unanimi in a spune ca Marele Preot al dacilor cunostea tainele Cerului si ale Pamântului, cu alte cuvinte el era un initiat in stiintele spirituale. Semnele geometrice de pe Monument sunt simboluri, care in limba initiatilor reprezinta forte ceresti ajutatoare omului. Pentru restul oamenilor aceste semne nu au nici un inteles, pentru ca nu stiu ce reprezinta ele. Acest fapt ne face sa credem ca Marele Preot al dacilor ar fi fost singurul in stare sa conceapa compozitia Monumentului de la Adamclisi, pe motiv ca nimeni altul nu era in stare de o asemenea conceptie, in spatiul in care a fost construit. Pe metopa 8 sunt reprezentate in prim plan trei oi care merg spre dreapta, iar in planul doi, doi tapi, stând pe picioarele dinapoi, care se infrunta. Ce ne poate spune acest tablou? In conceptia popoarelor vechi, turma de oi simbolizeaza poporul, iar tapii ce se infrunta sunt fortele care cauta sa stapâneasca poporul: In acest caz metopa 8 constituie o dovada certa ca Monumentul este o constructie dacica. In ipoteza contrarie ca ar fi o constructie romana, metopa 8 cu simbolul sau n-ar mai avea nici un rost si ea ar fi trebuit, in mod logic, sa lipseasca din compozitia Monumentului. Existenta ei dovedeste asadar, cauzele bataliei si motiveaza importanta victoriei repurtata de daci asupra invadatorilor. Ea justifica construirea Monumentului de la Adamclisi, ca simbol al salvarii poporului dac. Semnele geometrice de pe parapetul crenelat de pe placile de piatra care separa sculpturile prizonierilor, nu fac parte dintr-un alfabet vechi oriental necunoscut, dupa cum a spus C. W. Wutzer, ai nici nu sunt simple elemente de ornamentatie, ci sunt simboluri, care dupa credinta poporului dac reprezinta fortele cerului, care i-au ajutat pe daci sa-i invinga pe dusmani. Prezenta acestor semne pe Monumentul de la Adamclisi este o dovada certa in plus, ca autorul Monumentului nu poate fi decât Marele preot Deceneu si regele Burebista, care cunosteau tainele cerului, dupa cum atesta izvoarele istorice vechi. Fresca crenelurilor cu prizonieri incadrata de semnele geometrice s-ar putea traduce in vorbe astfel: Mica armata dacica a invins marea armata de invazie cu ajutorul cerului, iar pe dusmani i-a dat legati in mâinile dacilor.
Scena de pe metopa 48 nu reprezinta un barbar si o barbara dupa cum a vazut Gr. Tocilescu, ci este un invadator care a rapit o femeie daca, pe care o duce dupa sine, tinând-o strâns de mâna. Daca privim mai atent figura femeii dace, constatam ca ea are o atitudine protestatara, indicând silirea vointei ei. Monumentul triumfal al regelui Burebista Corelarea datelor istorice cu constatarile facute asupra sculpturilor Monumentului, ne-a calauzit sa elaboram o noua interpretare si anume ca Monumentul de la Adamclisi este statuia regelui Burebista. In viziunea concluziilor stabilite in capitolele precedente, am ajuns la convingerea ca Monumentul de la Adamclisi a fost construit din porunca regelui Burebista, in urma victoriei repurtata impotriva unei mari armate de invazie venita din Orientul Apropiat. Invadatorii se pare ca au venit pe apa si ar fi debarcat in Dobrogea in regiunea porturilor Callatis si Sardes, actualmente Mangalia- Neptun-Costinesti.
De aici s-ar fi indreptat catre localitatea Sucidava, situata pe malul dobrogean al Dunarii, capitala unei uniuni tribale locale, cunoscuta ca resedinia a regelui Roles, ce domnea inainte de ocupatia romana. Armata dacilor a intâmpinat armata de invazie cam la doua treimi din drumul ce porneste de la Callatis spre Sucidava, la locul care se numeste astazi Adamclisi. Dupa toate probabilitatile, locul acesta a fost ales si impus de catre daci ca teatru al bataliei cu invadatorii, fiindca in acest loc se afla apa de baut, colinele invecinate par sa fi fost acoperite cu paduri de stejar, dupa cum se vede pe metopele 31 si 32 unde armata dacilor s-ar fi putut adaposti fara a fi vazuta de invadatori, iar locul din vale, strâmtat de paduri, nu permitea armatei invadatoare nici o desfasurare a fortelor sale si nici manevre tactice. Comandantii cazuti prizonieri, legati cu mâinile la spate de câte un copac impodobesc crenelurile Monumentului, iar pe conducatorul expeditiei l-a asezat la picioarele statuii regelui Burebista, de asemenea legat cu mâinile la spate, impreuna cu cele doua femei care-l insoteau in expeditia din Dacia.
Femeile n-au mâinile legate, ele au fost asezate pe soclul statuii cu mâinile libere, lânga stapânul lor captiv, dacii aratând si de data aceasta marea intelepciune umana. Capturarea intregii armate de invazie impreuna cu conducatorul ei nu este ceva exagerat. Ea aminteste de o alta intâmplare similara din sec. IV i.H., când Lisimah, regele Macedoniei, a pornit in fruntea unei armate de peste 100.000 oameni sa cucereasca Dacia si cum a patruns pe teritoriul Daciei, a cazut prizonier cu toata armata sa in mâinile dacilor. Dupa cultul mortilor la daci, trupurile celor cazuti in batalie, autohtoni si dusmani, au fost adunate si incinerate pe un mare rug, anume facut pe vârful unei coline dominate din apropierea locului in care s-a desfasurat batalia. Peste rugul cu cenusa luptatorilor s-a cladit marele Monument ce aminteste de tumulurile preistorice pelasgo-tracice. Sculpturile contin numeroase detalii specifice timpului in care a fost construit. Fiecare detaliu contine in sine un model determinat ai caracteristic. Intreaga decoratiune face parte dintr-un plan bine definit si cu intentia vadita de a transmite posteritatii documente de mare insemnatate din viata poporului dac.
Tipologia bazata pe putinele elemente publicate nu se poate aplica la Monumentul de la Adamclisi, pe motiv ca acesta este un exemplar unic in lume. El prezinta multe elemente originale necunoscute si necuprinse in materialele publicate. Daca vrem sa cunoastem evolutia unei idei in arta este necesar ca in toate cazurile sa se ia ca temen de referinta tipul cel mai vechi. Pentru acest aspect specific, Monumentul de la Adamclisi ne intereseaza in primul rând ca document istoric si etnografic si numai in al doilea rând ca opera de arta.

Oghina Virgiliu