Miron Chichişan - evocarea personalităţii mareşalului Ion Antonescu

Discurs comemorativ rostit de catre deputatul Miron Chichişan la Sedinta Camerei Deputatilor din 3 iunie 1997.

Domnule preşedinte de şedinţă,
Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Cu 115 ani în urmă, la 2 iunie 1882, vedea lumina zilei la Piteşti, cel destinat să intre în istorie, alături de marii martiri ai neamului, Ion Antonescu. Şi-a iubit pământul străbun ca nimeni altul şi a luptat pentru întregirea neamului în cele două războaie mondiale. A fost călăuzit de un singur crez: libertatea şi fericirea propriului popor, alipirea la patria mamă a teritoriilor româneşti rupte din trupul ţării de vecini lacomi în conjuncturi vitrege pentru ţară.
La sfârşitul celui de-al doilea război mondial, colaboratorii nu l-au înţeles, iar naivul sau vicleanul Mihai de Hohenzolern l-a trădat. Arestat, din ordinul fostului suveran, de grupul condus de trădătorul ce-şi doarme somnul la Iaslovăţ, la 23 august 1944 a fost predat ruşilor, la 1 septembrie, acelaşi an. Pentru această faptă de bravură, Mihai de Hohenzolern a primit de la Stalin decoraţia "POBEDA" şi un avion, intrând în istoria eroicului nostru popor ca deschizător al drumului glorios spre comunism. Nu avea cum să ştie necoptul suveran - ( care coordonase arestarea a ceea ce avea ţara şi armata mai valoros în acea vreme - sau poate înţelegerea prusacului Mihai că nu se putea înălţa sub coroana falnicului stejar românesc a cărui umbră îl umilea. Pentru fapta sa nedemnă l-a iertat mareşalul, l-a iertat poate Dumnezeu, dar nu l-ar ierta istoria.
Judecat de un aşa-zis "tribunal al poporului", în a doua jumătate a lunii mai '46, mareşalul Antonescu a fost condamnat la moarte. Şi Hohenzolernul l-a trădat pentru a doua oară, neacceptând graţierea înaintată prin cerere de avocatul apărării.
Ultimele zile din viaţă şi le-a petrecut în închisoare, apoi, împreună cu alţi condamnaţi, a fost dus în Valea Piersicilor. Un pluton de execuţie, format din gardieni publici, avea misiunea să-l execute.O rafală de gloanţe şi condamnaţii s-au prăbuşit. A căzut mareşalul. Era 1 iunie 1946. Peste o zi, la 2 iunie 1946, mareşalul ar fi împlinit 64 de ani. Nu i-a mai împlinit şi nu a avut parte nici de mormânt. Se temeau asasinii că la mormântul mareşalului, poporul va face pelerinaj, dar duhul lui Ion, cel fără de mormânt, se află la mormântul Eroului necunoscut, în sufletul cald şi luminos al poporului român.
În timp ce mareşalului Antonescu nu i s-a dat un loc de mormânt, veneticului trădător Mihai i s-a permis să treacă pe sub Arcul de Triumf, pângărind demnitatea unui popor eroic, dar istoria va face dreptate şi mareşalul Antonescu va fi aşezat în gloria marilor luptători martiri ai neamului românesc. (Aplauze)