Dîrele morţii, adevăr şi ficţiune

Autor: Ionel Grama
Frica de... „frică”
Discuţii despre dîrele lăsate de avioane pe cer se poartă nu numai în România, ci pe tot globul. Explicaţiile contradictorii, de cele mai multe ori fără o bază ştiinţifică, au creat în rîndul oamenilor o frică teribilă, alimentată permanent de aceia cărora le este teamă de frica lor sau de anumite fapte reale, bune sau rele, despre care oamenii simpli nu ştiu absolut nimic. Şi asta trebuie să ne îngrijoreze.

Diferenţe de formă
Prin „chemtrail(s)” se înţelege acea operaţiune de pulverizare din avioane a unor substanţe, în anumite scopuri. Atenţie însă, cuvîntul nu se referă la pulverizările de substanţe împotriva dăunătorilor agricoli, pentru stîrpirea ţînţarilor ori a lăcustelor sau pentru stingerea incendiilor. Chemtrail are un înţeles specific, de „traseu chimic”, de împrăştiere a unor substanţe otrăvitoare, menite să ucidă oameni. Astfel de operaţiuni s-au practicat în diferite războaie, cînd STL – substanţe toxice de luptă – au fost folosite pe scară largă. Alte scopuri ale chemtrails ar fi pentru controlul climei şi transformarea acesteia în armă de luptă, pentru controlul natalităţii populaţiei globului ori pentru folosirea energiei solare în scopuri distructive. Există o multitudine de acuzaţii prin care se susţine că aceste „dîre chimice” fac parte dintr-un program pus la cale de o conspiraţie mondială. Frica şi manifestările anti-chemtrails s-au amplificat din 1996, cînd s-a aflat de un aşa-zis document al USAF, „Meteo, multiplicator de forţe. Controlul vremii în anul 2025”. Deşi autorităţile Statelor Unite au precizat că aviaţia americană nu are astfel de preocupări, discuţiile au luat totuşi amploare. In Marea Britanie, secretarul de stat pentru mediu, alimentaţie şi afaceri rurale a fost întrebat de ce departamentul de cercetare s-a angajat în „studierea efectelor chemtrails”. Răspunsul: „Departamentul de cercetare nu se ocupă de studiul chemtrails”. Canadienii şi-au acuzat şi ei guvernanţii, pentru că au trecut sub tăcere astfel de experimente, dar şi aici răspunsul a fost: „Nu există probe ştiinţifice pentru a susţine că la mare altitudine au fost pulverizate substanţe în spaţiul canadian”. In ţara noastră, aceste discuţii au fost preluate de pe internet, amplificate şi răspîndite, ajungîndu-se pînă la a declara o „zi anti-chemtrails” (se pare că la o activitate ţinută pe 10 octombrie 2010, la Braşov), deşi cei mai mulţi adepţi habar nu au de-spre ce este vorba.

Confuzii curente
Un termen folosit în aeronautică, „contrail(s)”, este deseori confundat cu acela descris mai sus. Contrails sînt dîrele albe formate de aeronave în zbor, la mare altitudine, provocate de condensarea vaporilor de apă evacuaţi de motoarele avioanelor ori ale rachetelor. Gazele fierbinţi, azvîrlite în spaţiul înconjurător, la contactul cu aerul extrem de rece (temperatura scade cu 6,7 grade Celsius la fiecare mie de metri înălţime) formează picături microscopice de apă sau chiar cristale de gheaţă. Fenomenul este mai frecvent la peste 7.000 de metri înălţime. Există însă şi dîre ce se formează la joasă înălţime, aşa-numitele „vîrtejuri de aripă”, care pot apărea nu numai la aeronave, ci şi la zborul unor păsări, atunci cînd atmosfera este încărcată cu apă. Paradoxal, dar contrails au un efect pozitiv, ele constituindu-se într-un ecran protector împotriva radiaţiilor nocive venite de la soare sau de la alte corpuri cosmice. In fine, mai există un al treilea termen, despre care, cu siguranţă, foarte puţini oameni au auzit, şi anume „distrails”. Acesta este un „tunel” care se formează printr-un nor foarte subţire, la mare înălţime, cînd un avion trece prin el. Departe de a fi terminate, discuţiile despre chemtrails au luat amploare. Adepţii teoriei despre conspiraţia mondială susţin că se urmăreşte reducerea populaţiei globului prin otrăvire, aducînd ca argumente moartea a mii de păsări şi peşti, dar şi extinderea unor maladii (gripa porcină, cea aviară ş.a.). La polul opus, cei care susţin că aceste contrails reprezintă un fenomen normal, fără efecte negative majore asupra omului, plantelor şi animaleler, au convingerea că, dacă din avioane s-ar pulveriza STL, acestea ar fi purtate de vînt şi peste ţările celor care le-au împrăştiat, riscînd astfel să-şi omoare propria populaţie.
S-ar părea că această logică are cîştig de cauză. Realitatea ne demonstrează însă că, în diferite războaie, din Coreea, Vietnam, Irak, Afganistan, au fost folosite STL, dar şi că s-au desfăşurat o serie de experimente secrete, ce au avut ca scop tocmai determinarea suprafeţelor şi direcţiilor pe care ar ajunge eventual substanţe pulverizate din avioane de la diferite înălţimi.