Mihai Viteazul, dacul cel rau

Mihai Viteazul sau "Malus Dacus", Dacul cel Rău, cum îl numeau pe domnitor duşmanii săi, simbolul de veacuri al ideii de Unire a Provinciilor locuite de cei de-un neam. În comunicarea sa, "Mihai Viteazul: recorduri, premiere, realizări", Prof. Ion C. Petrescu a spus: "Mihai Viteazul este singurul român comparat cu 16 personalităţi ale istoriei universale: Moise, Ahile, Hector, Hanibal, Epaminonda, Alcibiade, Temistocle, Alexandru Macedon, Caius Iulius Caesar, Belizarie, Walenstein, Iancu de Hunedoara, Ştefan cel Mare, George Washington, Napoleon Bonaparte. Este singurul cruciat care nu a fost învins niciodată de turci şi nici de tătari. Primul domn al tuturor românilor, singurul român care a plănuit o alianţă cu Persia, alungarea turcilor din Europa, refacerea Daciei, refacerea Imperiului Bizantin, cucerirea Poloniei, eliberarea "locurilor sfinte", eliberarea teritoriilor de la Nipru până la Buda, unirea celor două biserici creştine despărţite în 1054. Lui îi sunt consacrate cele mai multe pagini în manualele şcolare, în tratatele de istorie, în documentele vremii. Cel care a trecut Dunărea de mai multe ori decât orice alt domnitor român şi a ajuns victorios până aproape de Constantinopol, a avut cele mai multe bătălii, cele mai multe victorii şi cele mai multe ctitorii pe unitate de timp. Restitutor Daciae este singurul român căruia grecii i-au dedicat două poeme, iar sârbii şi bulgarii mai multe creaţii populare decât românii. Singurul român care a reuşit să spargă încercuirea şi să învingă "monstruoasa coaliţie" formată din creştini şi musulmani, este realizatorul celei mai valoroase medalii româneşti, al celei mai frumoase peceţi (sigiliul Daciei româneşti, Iaşi, 3 iulie 1600). Este primul român a cărui faimă a ajuns încă din timpul vieţii până în centrul Asiei, nordul Africii, Europei şi dincolo de Oceanul Atlantic. Cel supranumit "Regele Daciei", "sabia creştinătăţii", "Steaua Răsăritului", are 234 de recorduri, premiere, realizări, şi a fost singurul român care a reuşit să schimbe planurile unui împărat german. Este singurul român care a purtat tratative directe de trei ori cu un împărat german; în timpul "glorioasei pribegii" s-au realizat cele mai multe tablouri cu chipul unui domnitor român şi cele mai multe tipărituri în limba germană. A refuzat cea mai mare sumă de bani oferită unui român pentru a trece la catolicism şi e singurul om din lume care i-a cerut unui împărat catolic să treacă la ortodoxism. "Cel mai mare erou al creştinătăţii" este singurul român a cărui stăpânire nu a fost întrecută niciodată în vest, nord-vest şi nord. De numele lui se leagă cele mai multe documente emise în ţările Europei. Singurul român care a fost numit "Dacul cel rău"; este primul român căruia un suveran spaniol i-a trimis o sabie şi care a reuşit să obţină sprijin militar de la italieni şi germani. E singurul român care a fost supranumit Viteazul încă din timpul vieţii sale şi chiar de către duşmani; este cel care a avut cea mai strălucită intrare în oraşul bimilenar Alba Iulia.

Adrian Bucurescu: Un voievod cum nu se iveşte prea des în istoria unui popor

Într-o abordare foarte curajoasă, lingvistul şi publicistul Adrian Bucurescu a precizat în comunicarea sa, "Lumea magică a lui Mihai Viteazul": "Un voievod ca Mihai Viteazul nu se iveşte prea des în istoria unui popor. De aceea, încă din timpul vieţii sale, el pare a se fi aflat sub o stea aparte, cu un destin magic. Ce altceva ar însemna dezvăluirea misiunii celei mai înalte a unui neam, aceea de a reîntregi străvechea şi măreaţa lui ţară? Niciun conducător român de până atunci nu îndrăznise să treacă de la vise la fapte; şi ce fapte!". Şi totuşi, a continuat Bucurescu, "nu e de mirare că străinii i-au zis lui Mihai Viteazul "Malus Dacus", întrucât nici noi nu îi alintam vreodată pe duşmani. Uimire stârneşte caracterizarea marelui voievod făcută de un istoric din România, ce s-a răspândit nu doar printre străini, ci şi printre "specialiştii" români, preocupaţi după anul 1989, de "demitizarea istoriei". Caracterizarea cu pricina îi aparţine lui A.D. Xenopol, care îl numeşte pe Mihai Viteazul " condotier valah". Iată, după dicţionare actuale, definiţia substantivului condotier: "căpetenie de mercenari, care se angaja în serviciul unui oraş, al unui principe sau al papii, în Italia" sau " om venal, gata a se pune în slujba oricărei cauze". A mai lungi vorba despre blasfemia lui Xenopol şi a altora ca el este pierdere de vreme", conchidea Bucurescu.

Conf. univ. dr. Gheorghe Iscru: "Naţiunea traco-geto-dacă nu a dispărut niciodată din istorie"
Au răsunat, pentru a câta oară, afirmaţii argumentate, potrivit cărora naţiunea traco-geto-dacă nu a dispărut niciodată din istorie. "După o existenţă milenară într-un spaţiu vast etno-naţional şi cu o vitalitate puternic dovedită, este firesc şi logic ca naţiunea traco- geto- dacă să nu fi dispărut din istorie. Iar izvoarele istrice, analizate profesional, nu confirmă exterminarea aestei mari naţiuni a Antichităţii în urma cuceririi unei părţi a Daciei de către Roma imperială".

Prof. Mariana Terra, New York: Malus Dacus e cu noi - recunoştinţă şi omagiu
... Şi apoi, cu peste 400 de ani în urmă, a fost Mihai Viteazul, acel superb dac-oltean care, prin vitejia lui nepereche ce a măturat duşmanii cum scuturi neghina de grâu, a speriat cancelariile Europei câştigându-şi numele de "Malus Dacus", căci rău a fost cu duşmanii şi bun cu cei de-o limbă şi de-o credinţă. Mihai a reunit cele trei ţări-surori într-o unică inimă de pământ şi de speranţă, într-o diademă de limbă şi de imn adus gliei străbune. (...) Noi suntem copii din copiii copiilor lui Burebista, Decebal, Mihai Viteazul. Suntem copiii "Reînvierii Daciei". Suntem o parte din magnificul colier de diamante umane pe care Dacia aşteaptă cu încredere să-l vadă strălucind peste întregul ei pământ multimilenar.

Dr. Grigore Ungureanu: Malus Dacus Maximus
Viaţa noastră de astăzi este îngândurată : "România nu mai ştie prea bine ce mai e şi a cui e. Ea a fost trădată şi vândută de mercenari nemernici, blestemaţi să fie în veci! Suntem sub ocupaţie, dar ocupantul se ascunde după gunoaiele naţionale. Suntem colonizaţi de o populaţie mizerabilă, invadatoare, venită de nicăieri şi urlând agresiv: "am avere, am valoareee..." . E ca şi cum undeva, cineva din umbră a pus în funcţiune o maşină de mocirlă umană care acoperă încet-încet naţiunea lui Eminescu, Sadoveanu, Caragiale, Eliade, Nichita Stănescu... Miroase a moarte prin sufocare: e ca şi cum o prezenţă grea şi absurdă s-ar fi aşezat peste cerul nostru, peste felul nostru de a fi, peste ce credeam că e bine şi, mai ales, peste ce credeam că e frumos. (...) Marginea lumii s-a răzbunat dând buzna în centru, pusă pe jaful identităţii naţionale, întocmai ca barbarii care năvăleau în Roma, surprinşi că localnicii trădaţi nu mai aveau putere să lupte...".