Doc - 11 campioni

Gazeta “Эксперт новостей” din Chisinau: In Republica Moldova „românii s-au înmulţit ca iepurii” şi “a venit timpul ca statul rus să le găsească alt loc de conviețuire acestor neoameni”

MOTTO: “Cel care ţi-a făcut mult rău, te va urî şi mai mult pentru răul pe care ţi l-a făcut.” Șovini de profesie Şovinii rusi nu ne vor ierta niciodată pentru că ne-au rupt ţara-n două în 1812, pentru că ne-au cotropit în înţelegere cu Hitler în 1940, pentru că, în anii de după război, ne-au deportat părinţii şi bunicii în Siberii, pentru că i-au pus la zid fără cea mai mică vină, pentru că ne-au smuls limba din gură, pentru că ne-au furat alfabetul, istoria, pentru că ne-au prefăcut bisericile în grajduri şi locuri de petrecere pentru ei şi urmaşii acestora. Iar urmaşii acestora continuă politica taţilor lor. Ei declară că, spre deosebire de părinţii lor, care ne-au urât înaintașii, ne-ar fi iubit numaidecât dacă nu ne-am fi născut. Aşa cel puţin ne dă de înţeles de pe paginile ziarului reactionar,imperialist şi xenofob Эксперт новостей (Expertul noutăților) de la 18 decembrie 2009, care apare la Chişinău, un autor Roman Konoplev, corespondent al Agenţiei de Presă Новость, care în articolul „Năluca Moldova” („Призрак Молдовы”) anunţă că în Republica Moldova „românii s-au înmulţit ca iepurii” şi a venit timpul ca statul rus să le găsească alt loc de conviețuire acestor „neoameni”. Ca pedeapsă pentru faptul că moldovenii, numiţi de autor „неорумынские радикалы” („extremişti neoromâni”) a) nu doresc ca limba rusă să fie de stat în locul limbii lor, pe care o vorbesc mai prost ca pe cea a Federației Ruse; b) au de gând să-şi studieze istoria neamului lor, în care se uită de rolul eliberator al Rusiei; c) trag pe sfoară o ţară atât de mare ca Rusia, declarând că o iubesc la Moscova şi că n-o iubesc la Bruxelles; d) pun la cale un nou război cu Transnistria, pentru ca s-o curețe («зачистка Преднестровия») de cei „240 000 de ruşi” «240 тысяч нелегально находящихся иностранцев – вот и вся ваша Преднестровская ресспублика!» („240 de mii de cetăţeni străini care se află ilegal în Transnistria – iată toată republica voastră!”), citează autorul, chipurile, pe un oficial moldovean, care evident că nu există decât în imaginaţia sa; e) expulzează metodic şi insistent, obraznic şi batjocoritor Rusia din Republica Moldova („Россию выдавливают из Молдовы, как зубную пасту из тюбика, постепенно и настойчиво, дерзко и с издёвкой”) ş.a.m.d., ei trebuie strămutaţi cu toţii din teritoriul dintre Prut şi Nistru. Şi ca zona („регион”) să nu rămână pustie, autorul înaintează un „proiect” genial (prin tâmpenia lui). Iată ce scrie acest șovin de profesie despre noi şi pământul nostru strămoșesc: „Dacă Basarabia nu va reveni Moscovei, de ce acest teritoriu al nimănui, care a trecut mereu de la unii la alţii, ar trebui să aparţină din nou românilor? De ce n-ar aparține altei naţiuni, care a fost jertfă a genocidului în perioada celui de-al Doilea Război Mondial? E vorba de ţigani (rromi). Istoria plină de suferinţe a acestui popor îi dă dreptul ca el să aibă un stat propriu, un centru de atracţie pentru toţi ţiganii. Şi el trebuie să devină Basarabia.” („Однако, коли Бессарабия не достанется Москве, с какой стати, это спорная, переходившая неоднократно из одних рук в другие територия, должна вновь достоваться румынам? Почему, к примеру, не другой нации, оказавшейся жертвой геноцида в годы Второй Мировой? Речь идёт о циганах (ромах)”. Многострадальная история этого народа впольне даёт ему право на собственую родину, на свой центр притяжения. И этим местом вполне годится стать Бессарабия). Autorul propune ca cele 3,5 milioane de români moldoveni să fie expulzaţi de pe teritoriul Basarabiei în România. Iar întrucât cele 10 000 de ţigani, câţi au fost atestaţi la ultimul recensământ, nu vor putea să populeze un teritoriu atât de vast, în locul moldovenilor dânsul sugerează să fie aduşi toţi ţiganii trăitori în Federaţia Rusă, Ucraina, Serbia, România ş.a., ca între Nistru şi Prut să poată fi creat noul stat: Basarabia – ţara rromilor. „Rromii au dreptul să-şi aibă ţara lor”, argumentează autorul, menţionând că Federaţia Rusă ar putea realiza acest proiect cu banii Uniunii Europene. Cum de ţigani e plină lumea, ţările unde locuiesc aceştia, ar putea răsufla uşurat şi acorda bani Noului stat Ţigănesc, numai ca să scape de ei. Ţiganii ar putea să se mute în noua lor patrie, în casele românilor expulzaţi, ale căror proprietăţi ar trece în mâinile ţiganilor, sugerează Konoplev. Autorul explică de ce crede că Basarabia e un teritoriu al nimănui: „ea a trecut de la ruşi (ca şi cum a aparţinut dintotdeauna Rusiei, „istoricul” uită de anul 1812 – n.n.) la români (1918 – n.n.), apoi la sovietici (28 iunie 1940 – n.n.), şi iar la români”(în 1991, anul independenţei R. Moldova, românii fiind M. Snegur, P. Lucinschi, V. Voronin, M. Ghimpu şi noi cele 3,5 milioane de români moldoveni, care nu merităm să avem ţară, locul nostru fiind sau dincolo de Prut, sau dincolo de Cercul Polar). El propune ca viitorul stat ţigănesc să facă schimb de populaţie cu Federaţia Rusă: moldovenii care nu vor dori să se stabilească în România să fie mutaţi în casele (?) ţiganilor din regiunea Breansk şi din alte regiuni iar în casele lor să fie aduşi rromii din Breansk, unde aceştia „nu respectă legile”: „В России, на Брянской земле и в других местах…. значительная часть ромов по прежнему бедствует, вынуждена нарушать законы…”, dar mutându-se în Republica Moldova şi având un stat al lor, ei nu vor mai fi infractori, ci se vor integra cu alţi țigani şi „vor ţine cont de legi”. Autorul e un pic milostiv doar cu moldovenii care vor dori să rămână moldoveni, aceştia vor fi mutaţi în Transnistria, unde se recunoaşte existenţa „naţiunii moldoveneşti”, unde, ca pe timpul puterii sovietice, vor învăţa să scrie cu alfabet rusesc, unde visul lor cel mare li se va înfăptui: ei vor vorbi numai ruseşte şi vor avea ca vecini fraţi de-ai lor pravoslavnici – ruşi şi ucraineni. („Если им захочется жить в своей культуре, они смогут поехать в Приднестровье, и будут уверены, что здесь у них будет так, как было когда-то в единой Молдавии — кириллическая азбука, пеленица, а в соседних домах — их православные братья — русские и украинцы.”) Evident şovinul a găsit o soluţie şi pentru Chişinău: el va trebui populat în următorii zece-douăzeci de ani cu populaţie evreiască, adusă din Federația Rusă (autorul în subtext se referă la o epurare etnică a Rusiei care ar fi curăţată astfel de elemente alogene, acestea fiind strămutate în Basarabia), iar capitala Basarabiei va deveni oraşul Soroca, locuit majoritar de ţigani. Autorul spune despre România că a fost creată din nimic „în sec. XIX de către Franţa, pentru ca să oprească expansiunea influenţei ruse în Balcani”, îi scuipă pe români, care, ca şi ţiganii, nu au istorie, ei „inventând basmul că se trag din daco-romani, care n-au existat niciodată în istorie”, vorbeşte cu dispreţ despre „Armata Română care a ocupat Odesa, apoi tot ea a eliberat-o de nemţi”, de România, care „pentru participarea la războiul contra URSS n-a plătit cu nimic decât cu Basarabia”, menţionând că românii din România i-au maltratat permanent pe ţigani şi, de răul lor, trei milioane de ţigani au fost nevoiţi să se împrăştie după 1989 în toată Europa, dar care sunt gata − dacă li se va crea ţară în Basarabia – să se mute cu toţii aici. Autorul articolului e revoltat că moldovenii nu vorbesc înde ei ruseşte, că la Chişinău sunt puţine pancarte scrise în ruseşte, că moldovenii pregătesc un nou război contra Federației Ruse şi Armatei a 14-a („Пахнет новым витком военного конфликта”). Pentru asta trebuie să li se ia Basarabia. Cine va realiza acest proiect? Evident, Federaţia Rusă. Autorul crede: „Россия могла бы выступить в качестве одного из инициаторов проекта этого новейшего государства, как в своё время поддержала идею государства Израиль. Уж лучше быть донором для друзей, чем не понятно для кого.” („Rusia ar putea interveni în calitate de iniţiator al proiectului de creare a acestui stat nou, aşa cum la timpul său a susţinut ideea creării statului Israel. Mai bine să facă acest dar pentru nişte prieteni, decât nu se ştie pentru cine”.) Rusia a făcut în istorie mai multe „daruri”, care nu i-au aparținut (un exemplu ar fi pământurile noastre dăruite Ucrainei ş.a.), ea fiind, în viziunea acestui individ, gata să mai doneze unor „prieteni” un teritoriu care nu-i al ei, luându-l de la proprietarii lui de drept. Mai amintim şovinului că Israelul n-a fost creat de Rusia, şi că ea n-a susţinut niciodată strămutarea evreilor de la Birobidjean la Tel Aviv. Ţiganii, afirmă “savantul”, vor fi astfel veşnic recunoscători Rusiei şi nu vor cere să studieze în şcoli istorii care vor viza negativ Rusia, nu vor iniţia „marşuri legionare” ş.a. Acest autor şovin şi rasist, Roman (care crede că numele lui nu are nimic comun cu „romanii”, ci doar cu „romii”) Konoplev, care-şi zice corespondent al Agenţiei de Presă Novosti, face propunerile de mai sus la modul foarte serios, argumentându-şi tezele cu ură şi încrâncenare. Cred că ar trebui de urgenţă să i se retragă acreditarea şi să fie el cel expulzat de pe teritoriul Republicii Moldova, mai înainte ca „expertul” să le poată expulza cele 3,5 milioane de români basarabeni de pe pământul plin şi greu de mormintele moşilor şi strămoşilor lor. Recent preşedintele rus Dmitri Medvedev şi-a propus ca până în anul 2017 să refacă URSS. Atunci Rusia va putea şi realiza, bănuim, acest proiect îndrăzneţ al acestui individ obraznic. Dar noi am preconizat ca în anul 2012 să revenim la trupul Ţării. Să ne grăbim şi, sper, să reuşim. Şi-atunci ei, fără de noi, facă ce vor.Le pot croi ţiganilor ţară oriunde, chiar şi la Moscova. Sursa:Altermedia Moldova

Microcipul si venirea anticristului

Dovezi evidente că România este sub controlul BILDERBERG

Ne ascultă? Dacă da, de ce? Vor să ne controleze viaţa? Vor să afle despre noi mai mult decât suntem noi dispuşi să arătăm? De ce este nevoie de o lege “Big Brother” şi, mai ales, de ce a fost nevoie să o adoptăm cu forţa şi sub ameninţarea Uniunii Europene?

Sunt întrebări pe care suntem sigur că vi le puneţi. Răspunsurile oficiale le cunoaştem cu toţii şi sunt formulate într-un limbaj care nu spune aproape nimic: “Legea este necesară pentru implementarea în legislaţia naţională a prevederilor Directivei Uniunii Europene privind reţinerea datelor generate sau procesate în cadrul activităţii de furnizare de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau de reţele publice de comunicaţii”.

Supranumit de presă Legea “Big Brother”, proiectul legii retenţiei datelor de comunicaţii electronice prevede că furnizorii de Internet şi de telefonie sunt obligaţi să stocheze pentru un an toate datele legate de convorbirile telefonice şi schimbul de e-mailuri.

Bruxellesul vrea identificări electronice pentru cetăţenii comunitari

Comisia Europeană urmează să lanseze în iunie o revizuire substanţială a regulilor privind documentele personale cu scopul impulsionării identităţilor electronice în UE, propunere care cel mai probabil se va confrunta cu opoziţia grupurilor de apărare a drepturilor civile şi a statelor membre unde nu există cărţi de identitate.

Neelie Kroes, comisarul european pentru agenda digitală, va prezenta la începutul lunii iunie o propunere legislativă care urmăreşte ‘să faciliteze tranzacţiile electronice transfrontaliere’ prin adoptarea unor semnături electronice, a unor identităţi electronice şi a unor servicii de autentificare electronică (eIAS) armonizate în statele membre UE, conform unui document intern intrat în posesia EurActiv.

“Confortul, încrederea şi siguranţa utilizatorului în lumea digitală”

“Un mediu de reglementare clar pentru eIAS va impulsiona confortul, încrederea şi siguranţa utilizatorului în lumea digitală. Acest lucru va spori disponibilitatea serviciilor de autentificare electronică transfrontaliere şi transectoriale şi va stimula acceptarea tranzacţiilor electronice transfrontaliere în toate sectoarele”, se arată în document.

În ciuda eforturilor UE de a spori securitatea semnăturilor electronice şi încrederea în apariţia identităţilor virtuale, cetăţenii şi guvernele nu s-au mişcat prea repede în adoptarea de cărţi de identitate electronice.

Cealaltă faţă a acestor legi are un singur nume: Bilderberg

Coincidenţă sau nu, există o teorie a conspiraţiei care face o legătură pe care mulţi înclină mai repede să o creadă. Lucrurile sunt simplu de explicat, potrivit teoriilor conspiraţiei, foarte mult luate în seamă când vine vorba de acest tip de informaţii, mai ales din cauza întrebărilor pe care le scriam mai sus şi pe care oamenii şi le pun, în mod justificat într-o oarecare măsură.

Comisia Europeană este cea care deschide proceduri împotriva diverselor state pentru neîndeplinirea obligaţiilor. Exponentul legilor precum cele de care am vorbit mai sus, din partea Uniunii Europene, este comisarul european pentru agenda digitală, Neelie Kroes.

Un detaliu sesizat de site-urile care au ca specializare “teoriile conspiraţiei” este acela că N, cunoscut ca guvernul mondial secret.

Astfel, Kroes apare pe lista oficială a invitaţilor de la întâlnirea din 2006 de la Ottawa, Canada, apoi în cea din 2007 de la Istanbul, în 2008, Chantilly, Virginia, 2009, în Vouliagmeni, Grecia, apoi în 2010 în Sitges, Spania, în calitate de delegat al Comisiei Europene.

Grupul Bilderberg este una dintre cele mai prestigioase şi discrete organizaţii, care reuneşte diverse categorii de lideri, bancheri, oameni politici, personalităţi din mass-media, cadre universitare şi miliardari.

Întâlnirile şi discuţiile grupului sunt secrete, iar presa nu este acceptată

Prima întâlnire a Grupului Bilderberg a avut loc la Hotelul Bilderberg din Oostebeek (Olanda), între 29 – 31 mai 1954, fiind prezidată de Excelenţa Sa Regală, prinţul Bernhard al Olandei.

Acum, grupul elitist este condus de vicontele Etienne Davignon, care este fost vicepreşedinte al Comisiei Europene şi preşedinte al Agenţiei Internaţionale pentru Energie. Acesta s-a instalat la conducerea Bilderberg în anul 2000.

“Eu nu cred că suntem o clasă conducătoare globală pentru că nu cred că există aşa ceva. Pur şi simplu cred că suntem oameni influenţi interesaţi să le vorbim altor oameni influenţi”, spunea vicontele belgian acum şase ani, într-un interviu pentru BBC, referindu-se la întâlnirile anuale ale Grupului Bilderberg. Prima dintre acestea a avut loc acum mai bine de cinci decenii.

Camera Deputaţilor a adoptat, marţi, legea privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de trafic de telefonie şi internet, cunoscută ca legea ”Big Brother”.

Proiectul de lege prevede obligativitatea furnizorilor de telefonie fixă şi mobilă şi de internet să reţină anumite date ale abonaţilor care să fie trimise, la cerere, autorităţilor din domeniul siguranţei naţionale pentru acţiunile de prevenire, cercetare, descoperire şi urmărire a infracţiunilor grave.

Comisia Europeană va opri acţiunea de infringement începută împotriva României, privind aşa-numita Lege “Big Brother”, pentru că Parlamentul a adoptat recent actul normativ în cauză.

Valentin Vioreanu | Capital

Autori şi cronicari despre identitatea dintre geţi şi goţi

Numărul cronicilor în care se scrie că goţii nu sînt decît un nume pentru geţi este foarte mare. Chiar numărul cronicilor publicate care fac această menţiune este considerabil. Desigur şi din acestea, ca din toate cronicile antichităţii şi Evului Mediu, o mare parte s-a pierdut. În cele de mai jos vom spicui o parte din acestea, fără o ordine cronologică. 4.1 Philostorgius (368 - 425) sciţii de dincolo de Istru pe care cei vechi îi numeau geţi, iar cei de acum îi numesc goţi ... Ulfila a fost hirotonit episcop al creştinilor din ţara getică (Istoria eclesiastică). 4.2 Claudius Claudianus (Panegiric, 395, Împotriva lui Rufinus, 396 şi De bello Gothico, 402) scrie de peste 50 de ori getic, dac, cetele getice, cetele blonde (ale geţilor) şi o singură dată gotic, în titlu, pe care l-a considerat un alt nume, dar fără semnificaţie proprie. 4.3 Împăratul Iulian - Apostatul (331 - 363), în Cezarii după ce-l pune pe Traian, căruia îi plăcea să cam bea, ceea ce îi slăbea uneori puterea de înţelegere, să se laude: singur am cutezat să merg împotriva neamurilor care locuiesc dincolo de Istru şi am nimicit (?) neamul geţilor, care au fost mai războinici decît oricare dintre oamenii ce au trăit cândva - şi aceasta nu numai datorită tăriei trupului lor, dar şi pentru că îi convinsese să fie astfel slăvitul lor Zamolxis. Crezând că nu mor, că doar îşi schimbă locuinţa, ei sînt mai porniţi pe lupte decît ar fi înclinaţi să întreprindă o călătorie. În elogiul împăratului Constantius, Constantin II (337 - 340), învingînd cu armele pe geţi, ne-a făcut rost de o pace trainică... 4.4 Ausonius, către 310 - către 395, într-o epigramă îl roagă pe împăratul Gratian (367 - 383) să-l oprească pe geticul Marte şi scrie despre geţi unde istoricii s-ar fi aşteptat să scrie goţi. 4.5 Prudentius (348 - către 405) în Divinitatea lui Christos, de asemenea nu-i ascultă pe istoricii moderni şi scrie geţi unde aceştia ar fi aşteptat goţi, iar pe Alaric îl numeşte tiranul get. 4.6 Hieronymus (345 - 420) scrie că există autoritate (îndreptăţire) pentru a-i numi pe goţi geţi (22, p. 37). În acest enunţ se vădeşte că nu-i vorba de nici o confuzie, ci de discernămînt, de reprezentare corectă a realităţii. Iar în altă parte (ibidem) scrie: Et certe Gothos omnes retro eruditi magis Getas quam Gog et Magog appellare consueverunt / Şi în mod cert toţi învăţaţii din trecut au folosit ... pentru goţi, numele get, decît Gog şi Magog. Ni se explică, deci, că toţi învăţaţii din trecut, indiferent dacă scrierile lor au ajuns sau nu pînă la noi, foloseau pentru goţi numele geţilor, în baza realităţii etnice pe care o cunoşteau. 4.7 Eugeniu de Toledo, în Carmina XXXIX (Hexastichus de inventoribus litterarum). 6: Gulfila (sic) promsit Getarum quas videmus ultima (sc litteras) / În şase versuri despre inventatorii literelor: Wulfila a dat la iveală ultimele (litere) pe care le vedem, ale geţilor (25, p. 165). 4.8 Carol Lundius, în Zamolsiz, primus Getarum legislator, Uppsala, 1687 scrie: p. 3 Nempč unam eandemque Gentem Getas et Gothas fuisse / Fără îndoială Geţii şi Goţii au fost una şi aceeaşi naţiune. În acest volum această idee este reluată încă de cîteva ori, la ea subscriind cei mai importanţi oameni de cultură ai momentului: Strălucitul Messenius, Boxhorn, Loccen, Sheringham, Hachenberg şi alţii. 4.9. Johann Filstich, în Încercare de istorie românească, E.Ş.E., 1979, p. 33, scrie: Istoricii se ceartă straşnic pentru a hotărî dacă geţii, dacii şi goţii sînt un singur popor cu mai multe nume, au ba. Dintre cei noi arată aceasta Lorenz Toppeltinus, Martin Schmeitzel, cel din urmă încercând să lămurească acest lucru îndoielnic în Istoria sa scrisă de mână prin următoarele temeiuri: (1) Mărturia celor mai vechi scriitori (2) Întâmplările cele petrecute la fel (3) Potrivirea felului de trai, a obiceiurilor, a limbii şi a locuitorilor ţării Se adaugă că nici de unde se trage numele de got nu este limpede (sublinierile ns.). J. Filstich adaugă: Philipp Cluverius (Klüver, 1580 - 1623) în cartea a treia a cărţii sale Germaniae antiquae libri III spune că au greşit cei care au amestecat geţii cu goţii. Cum ar fi putut spune altfel când el, dar şi alţii, după cum am dovedit, sperăm, şi-au pus toată speranţa într-un semn de întrebare: există goţi independent de geţi şi ar putea ei să le aducă o oarecare identitate? 4.10 Bossuet (Discours sur l'histoire universelle, Hachette, 1883): les Goths, autrefois appelés les Gčtes (p. 97). 4.11 Quicherat (Thesaurus poeticus linguae latinae, Hachette, 1899, p. 469): Gčtes, nation scythique établie sur le Danube; postérieurement les Goths. 4.12 Eusebiu din Caesarea (260 - 340) în Constantin către sacra adunare: Te întreb pe tine Decius... când ai căzut cu toată oştirea pe câmpiile scitice, conducînd mult lăudatele trupe ale romanilor ca să lupte împotriva geţilor, în bătaie de joc. 4.13 André Thévet (1502 - 1590), călugăr franciscan, în Cosmographie Universelle, cap. De la Valachie, Transylvanie, Bulgarie et Servie scrie: Originea poporului acestei ţări în întregime, aşa cum susţin cei mai mulţi, vine de la geţi, numiţi astfel de romani, pe care noi de atunci i-am numit goţi. 4.14 Leibniz, Collectanea etymologica, Hanovra, 1717: Cimmerios&Cimbros, Getas&Gothos, Sacas&Saxones, Dahas&Dacos eosdem aut cognatos esse, solis nominibus non temere crediderim (p.73) 4.15 Paulo Orosius (spre sfîrşitul sec. IV- sec. V) a scris o Istorie împotriva păgânilor din care s-a inspirat Bossuet: Geţii aceia care acum sînt numiţi goţi (Getae illi qui et nunc Gothi, I, 16, 2). 4.16 Bonaventura Vulcanius, scrie la 1597 o carte cu titlul: De Literis et Lingua GETARUM sive Gothorum. Această carte conţine multe aspecte interesante, dar spaţiul nu ne îngăduie să le prezentăm. Ele sînt traduse şi le vom publica bilingv latină/română în "Getica" nr. 5-6. 4.17 Nicolao Petreio într-o carte, tipărită la 1695, care are ca obiect tocmai originea cimbrilor şi goţilor, luându-şi în sprijin o serie de autori anteriori, scrie: 1) Getas autem Gothos postea nominatos esse non dubium est (p.78) Că geţii au fost după aceea numiţi goţi nu este nici o îndoială. 2) qui progressi tenuerunt eam regionem, quae nunc VValachia dicitur /care de la început au locuit aceeaşi regiune care acum se numeşte Valahia. 3) Et Philippus I Chron I dicit Getas postea Gothus nominates / Geţii au fost mai apoi numiţi goţi; 4) It. I. 2 A Gethis Gothes nominatos non dubium est / nu este nici un dubiu că goţii au fost numiţi după (numele) geţilor (p.80) Arătări similare, sprijinite pe alţi autori, se găsesc pe mai multe pagini. 4.18 Procopius, în Despre războaie III 2, 2 scrie: Neamurile gotice erau şi sînt şi astăzi multe la număr ... dar, dintre toate, cele mai mari şi mai vrednice de luat în seamă sînt goţii, vandalii, vizigoţii şi gepizii. Altădată li se spunea sarmaţi şi melanhleni, iar unii îi numeau neamuri getice. 3 Toţi aceştia se deosebeau între ei prin nume (!!), după cum am mai spus, dar încolo sînt în toate la fel. 4 Toţi sînt albi la trup şi cu părul blond, înalţi de statură, frumoşi la chip şi folosesc aceleaşi legi. 5 Toţi sînt de credinţa lui Arius şi au o singur limbă, numită gotica (Înainte de a apărea numele de got, cum se numea oare?, nota ns) Eu cred că la obîrşie se trag toţi dintr-un singur neam, iar mai tîrziu s-au deosebit după numele şefilor care i-au condus. 6 Acest neam locuia în vechime dincolo de fluviul Istru (sublinierile ne aparţin). 4.19 Carlo Troya (37, p 5-7) scrie: Il mio scopo principalissimo ... si divideva in due punti; 1 Di mostrare, che i Geti di Zamolxi e di Decebalo furono i progenitori de Goti di Teodorico e degli Amali / De a arăta că Geţii lui Zamolxe şi ai lui Decebal au fost strămoşii goţilor lui Theodoric şi ai Amalilor/ 2 Di porre in chiarezza, che quella razza Getica o Gotica fu diversa dalla Germanica ... / De a pune în lumină că acea rasă getică sau gotică fu diferită de cea germanică. Carlo Troya aduce numeroase dovezi că goţii nu-s decît geţii care au populat atît nordul cît şi apusul Europei, dar nu putem aborda aceste aspecte care depăşesc tematica studiului nostru. Numeroşi alţi autori din diferite naţiuni au atestat identitatea dintre geţi şi goţi dar spaţiul nu ne îngăduie să-i cităm. 4.20 Am vrea să spunem cîteva cuvinte despre Getica lui Iordanes. În § 3 Iordanes spune: am făcut în expunere unele adaosuri potrivite din istoricii greci şi latini, amestecând în cuprins, la început, la mijloc şi la sfîrşit multe din cele pe care le-am socotit utile (subl. ns.) Deci, rezumând o istorie a geţilor el a adăugat diverse ştiri din diverşi autori pe care i-a folosit, dar fără să-i citeze. Cum mulţi autori anteriori lui începuseră să scrie got pentru get, Iordanes foloseşte grafia pe care a găsit-o la autorii respectivi. De aceea apare de atîtea ori scris got în loc de get. Totuşi, atunci când scrie din amintire el scrie get, nu got. În această operă găsim de 25 de ori get iar uneori got e pus pentru variaţia stilului. De exemplu în § 61, 62 scrie despre luptele dintre Tomiris, regina geţilor, şi Cirus, în sec VI î.e.n., când în nici un caz nu ar fi putut fi vorba de o naţiune gotă. Totuşi, deşi în lupta cu parţii lui Cirus nu apar, normal, decît geţii şi regina lor Tomiris, pentru colorarea stilului, Iordanes scrie: acolo şi atunci a văzut neamul goţilor pentru prima dată corturi de mătase, goţi care faptic nu fuseseră menţionati ca participanţi la luptă, pentru că, mai ales atunci, nu puteau să existe. Fraza ni se pare similară stilistic cu una ca aceasta: La Termopile grecii au luptat pe viaţă şi pe moarte cu perşii lui Xerxes. Acolo au văzut elenii pentru prima oară steagul persan cu cap de lup şi coadă de şarpe. Rezultă de aici că elenii erau alt popor? Nicidecum. Se va spune poate că alternanţa greci/eleni este cunoscută. Dar alternanţa get/got, dacă nu-i cunoscută poate deveni. Fraze similare se pot imagina cu orice popor, toate având cel puţin două, dacă nu mai multe nume. Dacă ni s-ar da o frază ca aceasta La Mărăşeşti românii au dat lupte aprige pentru a opri atacul german al lui von Mackensen. Acolo au văzut valahii pentru prima dată avioane de luptă. Situaţiile prezentate sînt similare, pe unele le acceptăm, pe altele nu. De ce? Pentru că unele fac parte din depozitul nostru de cunoştinţe, primit falsificat de la o istoriografie interesată, pe altele şcoala nu ni le-a relevat. Că la Iordanes figurează o clară identitate goţi=geţi, găsim destule exemple, dar trebuie răbdare pentru a citi cu atenţie opera, să nu ne încredem în istorici care falsifică din interes. În § 94, Iordanes îi explică lui Castalius cum sînt rudă geţii cu gepizii, ceea ce este o realitate de nedesminţit. Istoricii medievali interesaţi ne-au spus că este o confuzie între geţi şi goţi. Or am dovedit că povestea cu ieşirea din Scandinavia e o simplă fabulă, de primit de către Theodoric in sec VI, dar imposibil de luat în considerare după 14 secole, la nivelul cunoaşterii de azi. În § 118 Hermanaric cel Mare este conducătorul neamurilor getice, iar în § 121 Filimer este al cincilea şef al geţilor după plecarea din Scandinavia. Acestea sînt realităţi pe care Iordanes le aminteşte din opera lui Cassiodor. Cei care le declară confuzii fie nu au lecturat cu atenţie opera, fie au crezut fără control, fără spirit critic declaraţiile istoriografiei medievale interesate. Tot de geţi este vorba şi în § 129, 132, 189 etc. Iordanes scrie, după Cassiodor, geţi, nu goţi, fără să poată fi invocată vreo formă de confuzie. Însă în § 315 si 316 rezultă cu toată claritatea că: a. Iordanes este get de neam b. A scris o istorie a geţilor, aşa cum arată titlul, atît la Cassiodor cît şi la Iordanes. Căci cum s-ar putea înţelege altfel de cum sînt scrise rândurile: Aceasta a fost originea geţilor şi nobleţea de neam a amalilor, ca şi faptele bărbaţilor viteji. Unde ar putea fi confuzia? El s-a ocupat de istoria geţilor, aşa cum l-a rugat fratele Castalius - să rezume într-o cronică scurtă opera senatorului Cassiodor despre originea şi faptele geţilor. Asta i s-a cerut, asta a făcut. Deci concluzia este coerentă cu premiza. Unde ar putea fi confuzia? Aşa-zişii goţi, dacă ar fi existat, ar fi avut şi ei, probabil, o istorie. Normal, n-o au. Ei apar din loc în loc pentru culoarea stilului, dar istoria nu este a lor, ci a geţilor, iar regii şi sacerdoţii geto-daci apar la locul lor, ca personaje istorice. În § 316, Iordanes adaugă: Tu care mă citeşti, să ştii că eu am urmat scrierile înaintaşilor - confirmă iar ce a spus în premize (v.§3), ceea ce dovedeşte constanţă şi continuitate, nu confuzie. Şi adaugă: să nu creadă cineva că, în favoarea neamului mai înainte arătat, pentru că îmi trag obîrşia din acel neam am adăugat ceva în plus peste cele aflate sau citite. Care este neamul mai înainte arătat? Este clar cel al geţilor înscris cîteva rînduri mai sus (§ 315). Deci Iordanes este get, cum o spune însuşi, iar nu got, cum s-a scris de multe ori fără control, pentru că, aşa cum sperăm că am dovedit în cele de mai sus, şi cum arată şi mari oameni de cultură şi savanţi, ca Bossuet, Quicherat, C. Lundius, Messenius, Boxhorn, Hieronymus, Leibniz, Procopius, Carlo Troya etc., de-a lungul secolelor. De altfel, deoarece pentru aşa-zişii goţi n-am găsit elemente definitorii pentru etnie, pentru orice etnie, trebuie să convenim că, după cunoştinţele disponibile în prezent, ei nu au avut şi nu au o existenţă reală, fiind un simplu nume al altei realităţi etnice, nume folosit uneori pentru variaţia stilului, cum aflăm la toate popoarele europene. Astfel că cei care caută cuvinte gote în limba română o pot face în pace şi linişte pînă la capăt. Astfel de cuvinte neexistând, nu există nici riscul vreunei găselniţi, a celei mai mărunte tulburări în ritmul căutărilor. Autor: Gabriel Gheorghe. Fragment din studiul DE ORIGINE ACTIBUSQUE GETARUM DESPRE ORIGINEA SI FAPTELE GETILOR postat pe www.gandirea.ro

Legea Big Brother este declarată neconstituţională în Cehia şi Germania, care preferă să plătească amendă, decât să încalce drepturile omului

Interviu cu Bogdan Manolea, directorul Asociaţiei pentru Tehnologie şi Internet:

Nu cred că mai e mult până la implantarea cipurilor de control total…

Ce înseamnă această lege Big Brother?

Înseamnă practic că toate datele de trafic informaţional ale tututor cetăţenilor României – numărul de pe care sunaţi, numărul la care sunaţi, durata convorbirii , locaţia, datele tehnice ale telefonului – se vor păstra pe o durată de şase luni de zile de către fiecare operator. În rândul furnizorilor de internet e vorba despre adresa de IP a utilizatorului de internet, data şi durata conectării, numărul de kilobyţi traficaţi şi alte detalii prevăzute în lege. Oricum, vorbim despre date de trafic, şi nu despre conţinutul comunicării.

Consideraţi că este o încălcare a drepturilor omului?

Fără doar şi poate! Curtea Constituţională deja s-a pronunţat cu privire la acest aspect. Noul proiect de lege care s-a adoptat nu rezolvă niciuna din problemele pe care Curtea le-a ridicat şi care sunt legate în special de dreptul la viaţă privată a celui care iniţiază convorbirea, a celui care primeşte convorbirea, apoi vorbim de îngrădirea libertăţii de exprimare şi despre prezumţia de vinovăţie, prin faptul că toată lumea este considerată vinovată ”ab initio”, fără începerea unei investigaţii penale în cazurile respective. Datele tuturor cetăţenilor sunt păstrate pentru că s-ar putea vreodată ca ele să fie de folos într-o anchetă penală. Retenţia tuturor datelor, pentru toţi cetăţenii, pentru o perioadă de şase luni, este o măsură excesivă faţă de dreptul la viaţă privată şi inutilă în mare parte.

Suntem şantajaţi cu plata a 30.000 de euro pe zi, adică zece milioane pe an, o vilă ceva mai răsărită a vreunui abonat la contractele cu statul. De ce fac parlamentarii din nou sluj?

Pentru că nu le pasă. Simplu! Pentru că din 2009, de când a fost decizia Curţii, până în ziua de astăzi, niciunul din guvernele României nu a reacţionat în faţa Comisiei Europene cu privire la acest subiect. Şi nicio reacţie publică! Adică noi trei ani am stat şi-am dormit şi bineînţeles că vine Comisia şi ne spune: ’’Ce faci, implementezi directiva aia sau ce faci?’’. Pe de altă parte, nu suntem singurii în situaţia asta: în Germania şi în Cehia există decizii ale Curţilor Constituţionale care au declarat legile respective neconstituţionale. Germania a anunţat public că nu va implementa directiva, deci în cazul lor s-a putut să se decidă că preferă să plătească amenda respectivă decât să se încalce drepturile omului.

Ce urmează? Care sunt căile de atac?

Mai sunt câteva zile în care un număr minim de parlamentari sau instituţii, precum Avocatul Poporului, pot cere Curţii Constituţionale să se pronunţe cu privire la constituţionalitatea legii; dacă lucrul acesta nu se întâmplă, legea ajunge la preşedinte, care ori o promulgă, ori o retrimite Parlamentului pentru modificări.

Există posibilitatea unor excese având în vedere faptul că suntem într-o campanie electorală prelungită?

Mi-e greu să apreciez. Ceea ce este neclar prin prisma acestei legi şi ridică o mare problemă este modul în care se păstrează aceste date, cine are acces la ele şi în ce împrejurări. Pe legea veche era o procedură destul de clară prin care doar judecătorul putea să dea dreptul la acces, pe când acum lucrurile sunt mult mai vagi. Iarăşi rămâne semnul de întrebare cu privire la modul în care instituţiile care au atribuţii în domeniul securităţii statului pot avea acces la aceste date.

Probabil va urma în curând şi implantarea cipurilor de control total…

Nu cred că mai e mult. Este clar că acum avem de-a face cu o măsură aplicată tuturor cetăţenilor. În mod normal, dacă avem ceva cu o persoană şi trebuie să fie începută o investigaţie, trebuie anchetată persoana respectivă, şi nu toţi cetăţenii.

de Marcel Bărbătei | Cotidianul

Pietonu Batique Dj Phla ft Cedry2k-Noi vs. Ei

Ziua cea de sânge udă

Razboiul era în toi. Dupa înfrângerile suferite pe Argeş şi Jiu, Turtucaia şi Flămânda, de pe frontul dobrogean, pierduseram capitala. Acum ne retrăgeam spre Moldova, ultimul teritoriu românesc liber. Trebuia apărat cu orice preţ. Familia regală şi guvernul român îşi stabiliseră reşedinţa la Iaşi. Însăşi existenţa României depindea de păstrarea Moldovei. De fapt, generalul von Mackensen, supranumit „ spărgătorul de fronturi” atunci când părăsise peronul gării Bucureşti cu directia frontul românesc de răsărit spuse infatuat „ La revedere! Ne întâlnim peste două săptămâni la Iaşi!”. N-a fost să fie aşa. Dar cu ce preţ? Cu preţul a mii de soldaţi. A mii de oameni al căror sânge strigă din pâmântul de la Mărăşti, de la Oituz şi de la Mărăşeşti „ Nu ne uitaţi!”. Mărăşti… Oituz…Mărăşesti, Triunghiul Morţii şi al vitejiei, al eroismului si al jertfei supreme… 1917, Mărăşeşti, 6 august… După rezistenţa îndârjită a armatei române pe frontul de la Mărăşti, după victoria repurtată de generalul Averescu pe frontul de la Oituz, generalul von Mackensen şi-a îndreptat eforturile spre zona Mărăşeşti unde sef de stat major era generalul Constantin Prezan. Ordinele erau clare „ Nici un pas înapoi! Nemţii nu trebuie să câştige teren!” În ziua de 5 august compania căpitanului Grigore Ignat a ajuns în zona Mărăşeşti. Soldaţii se bucurau acum de câteva ceasuri de repaus înainte de a intra în foc. În linia întâi situaţia era absolut critică. La vest de Mărăşeşti, în apropiere de pădurea Răzoare, Mackensen îşi concentrase toate eforturile pentru a străpunge apărarea românească. După o zi şi o noapte în care artileria grea inamică mătura poziţiile româneşti, nemţii reuşiseră să formeze o breşă de aproximativ un kilometru în apărarea româneasca. Pe dealul din apropierea pădurii Răzoare, o mână de soldaţi din regimentul 51 infanterie, fără ofiţeri, încerca din răsputeri să facă faţă viguroaselor presiuni germane. Curierul generalului Prezan se prezentă în faţa căpitanului Ignat: -Să trăiţi! Sunteţi chemat de urgenţă la Comandament! Generalul Prezan era îngrijorat. Se temea că nemţii ar putea sparge rezistenţa românescă si atunci.. totul era pierdut. -Ignate, pe dealul de lângă pădure se dau lupte grele. Inamicul presează zona. Pe deal sunt doar câţiva oameni, fără ofiţeri în scurt timp apărarea va fi străpunsă. Rezervele încă nu au sosit! Iei câţiva oameni şi te duci în sprijinul lor. Inamicul nu trebuie să treacă de voi cu nici un preţ! -Am înţeles domanule general! Nemţii nu vor putea trece decât peste trupurile noastre! Fiţi încredinţat că atata timp cât vom putea tine degetele pe tragaci, duşmanul nu ne va călca tranşeea! Ieşi. Se duse direct la oamenii lui: -Sergent! Eşti om cu experienţă, ai fost la Flămânda, alege cei mai buni oameni! Treabă grea! Se adunară 150 de soldaţi din cadrul regimentului, cei mai destoinici şi 5 mitraliere. O apucară spre deal. În următoarele 15 minute intrară în foc căci inamicul îşi prelungise tirul artileriei pentru a „ curaţa” cât mai bine locul şi victoria sa fie uşoară. De o zi şi o noapte bombardamentul artileriei continua necruţător. Înainteau mai mult de-a buşilea încercând să se ferească de schije si de pământul împrăştiat de obuze. În sfârşit ajunseră pe coama dealului. L a momentul oportun. Tirul artileriei încetase.. Asta înseamna ca urmeaza un atac în forţă cu infanteria. Valurile atacatorilor se revărsau deja spre transeele româneşti. Ordonă scurt „Foc de voie”. Mitralierele începură a ţese o pânză de foc. Puştile trageau nemilos. Primele valuri au fost secerate. Mackensen voia neaparat o victorie asa că trimitea noi şi noi valuri de oameni la moarte. Riposta lui Ignat a descumpănit armata germană. Încleştarea era dură, pamantul ardea iar din pădurea din vecinătate rămase doar amintirea… nişte cioturi fumegânde de arbori. Vâzand că nu-i chip să pătrundă mai departe inamicul si-a concentrat focul asupra militarilor lui Ignat. Foc ucigător cu tot armamentul din dotare. Oamenii erau covârşiti, dar nu dădeau înapoi. Trageau continuu, cu disperare în faţa unui inamic superior atât tehnic cât si numeric. După tirul artileriei urmă un nou atac asupra poziţiilor lui Ignat. Mitralierele îţi faceau datoria. Ridicau munţi de cadavre în jurul sanţurilor româneşti. Grenadele sfărtecau trupurile atacatorilor. Oameni lui Ignat erau extenuaţi. -Trageţi baieti! Nu-i lasaţi să se apropie! Mai mulţi servanţi cazură sub focul inamic. Căpitanul ordonă: -Morţii în poziţie de tragere! Executarea! Alerga de la o mitralieră la alta. Tragea necontenit: Stia un singur lucru: Inamicul nu trebuie să câstige teren! Cu nici un preţ! Ţevile mitralierelor erau roşii. Grenadele erau pe terminate. Un nou atac la baioneta din partea duşmanului. Morţii din tranşeea românească erau încleştaţi cu degetele pe trăgacele mitralierelor si ele continuau să cânte serenada morţii. Scuipau foc, mânuite de oameni neînsufleţiţi şi… ţineau inamicul în loc. Sufletele servanţilor se încăpăţânau să nu părăsească câmpul de luptă. Luptau şi morţi ridicând noi şi noi munţi de cadavre! Un glonţ îl răni grav şi pe capitanul Ignat care singur încă încerca din răsputeri să facă faţă imanicului ale cărui resurse păreau a nu se mai termina. Muri cu degetul strâns pe tragaci iar mitraliera îşi continuă cântecul morţii până la ultimul cartuş. Sublocotenentul german care comanda operaţiunile din zonă era stupefiat: -Ce oameni ! Dumnezeule! Tragem în ei de o zi întreagă şi nu se mişcă de pe poziţie! Rezervele româneşti ajunse în zona Mărăşeşti asteptau ordinul de luptă. Generalul Prezan îşi chemă curierul: - Te duci la Ignat şi-i spui să se retragă! Ordin! Curierul plecă. Ajunse în transeea românescă. -Nu trageţi fraţilor! Sunt Ofiţer român! Tăcerea morţii era înstăpânită peste tot. Nici un răspuns. Curierul sopti pentru sine după ce trecu pe lângă un grup de soldaţi inerţi: „ aştaia-s morti!”. Un nod i se puse în gât şi începu să alerge prin tranşee:” Şi astia-s morţi! Toţi sunt morţi!”. Se repezi la Ignat; când îl atinse, ultima rafala de gloanţe se slobozi. Parcă spunea: „Pricepeţi! Nu puteţi trece pe aici”. Scurtei rafale nemţii i-au răspuns cu foc intens. Curierul adapostindu-se din calea gloanţelor si a exploziilor, înecându-se de plâns ajunse la Comandamentul de operatiuni. Printre lacrimi raportă: -Domnule general, toţi, toţi sunt morţi! Toţi! -Bine, zise Prezan, dar acolo încă e luptă…Luă binoclu să privească. Cu ochiul liber se vedeau luminile exploziilor apoi zise aproape convins: -Acolo e luptă încă… -Nu, domnule general, acolo sunt 150 de oameni morti.. asta sunt…! 150 de oameni morti în cateva ceasuri… Morţi cu toţii! îi strigă curierul Generalul era consternat. A doua zi resturile martirilor din Transeea Morţii au fost găsite de rezervele care reusiseră să blocheze atacurile nemţilor pe direcţia Mărăşeşti. Căpitanul Ignat a fost decorat cu ordinul „ Mihai Viteazu” post mortem şi slăvit în înatul ordin de zi „pentru vitejia şi avântul cu care a luptat cu compania de mitraliere în lupta de la Mărăşeşti Răzoare, la 6 august 1917, unde aflându-se cu compania sa la centrul Diviziei 13, pe unde trupele germane au reuşit să pătrundă a rămas neclintit pe poziţie secerând valurile duşmane până la respingerea completă a vrăjmaşului, după care a fost gasit mort, cu eroica sa companie, aproape acoperit de trupurile inamicilor” Sa nu-i uitam...

Pietonu Batique ft. Brugner - Ii spune arta

Preistorie în tradiţiile populare româneşti

Înaintea vremurilor istorice, înaintea apariţiei marelui Imperiu Pelasg cu centrul la Dunărea de Jos , inaintea dacilor, a vlahilor şi românilor, despre care există mărturii scrise, în Dacia a existat un lung şir de evenimente, oarecum anonime, cunoscute în ştiinţa istorică sub numele de preistorie. Sunt timpuri obscure în care se desăvârşeşte aspectul actual al scoaţei terestre, al florei şi al faunei, marcat de apariţia primelor hominide cu activitate productivă intenţionată (ace din os, răzuitoare şi arme din silex nefasonate etc) şi limbaj onomatopeic. Printre puţinele tradiţii care păstrează amintirea acestor timpuri este tradiţia poporului român. În cele ce urmează vom încerca să trecem in revistă câteva dintre acestea şi să le intărim veridicitatea cu probe ştiinţifice şi mărturii istorice scrise. Tradiţii geologice în cultura populară românescă. Orogenezele sau apariţia munţilor După ce ne oferă o imagine a atemporalităţii prin formula „a fost odată ca niciodată”, unele basme şi poveşti ne introduc treptatat intr-o firavă temporalitate prin formule ca „acolo unde se băteau munţii în capete” sau „pe când se bateau munţii în capete”. Pentru majoritatea dintre noi aceste formulări sunt doar nişte formulări de poveste, ne plac ( sau nu ) şi chestiune incheiată! Pentru mine aceste formulări atunci când le confrunt cu alte informaţii, bunăoară geologice, devin realităţi ale unor timpuri preistorice indepărtate în care scoarţa Pământului se cuta şi se ridica dând naştere munţilor. Şi într-adevăr, ştiinţa preistorică şi geologică au stabilit că, în Dacia, omul a contemplat înspăimântat fenomenele epocii cuaternare asistând la inundaţiile potopului şi la acţiunile orogenetice ale scoaţei terestre când lanţurile montane se înalţau şi se prelungeau. Cele două formulari din poveştile româneşti ar putea fi interpretate şi mai în detaliu prin informaţiile oferite de geologie. „Acolo” vorbeşte despre un anume loc unde se întâmpla o ridicare a scoaţei terestre iar „pe când” despre o anumită vreme în care se întâmpla fenomenul de cutare. Este fapt cunoscut în geologie că inălţarea munţilor s-a petrecut în diferite faze de-a lungul unui timp îndelungat, faze cunoscute sub numele de orogeneze ( baikaliana, hercinică, alpină). Pe teritoriul vechii Dacii sunt atestate geologic orogeneza hercinică în care au luat naştere munţii Dobrogei şi orogeneza alpină care a dat naştere lanţului alpino carpato himalaian. Pe langă aceste atât de plastice formulări ale evenimentelor geologice din poveşti tradiţia românescă a păstrat amintirea acestor evenimente în credinţele populare punându-le pe seama lui Sântion sau a lui Moş Ajun. Bunăoară într-o colindă din Transilvania aflăm: „ Că Dumnezău ca Preaînalt/ El pe mine m-o lasat/ Să măsor pământu/ Pământu cu umbletu/ Şi ceru cu stânjenu…/Aflai pământ/ Că-i mai mult/ M-am păzit/ L-am îmbulzit/ Făcui dealuri,făcui văi/ Făcui munţii mununaţi/ Cu zăpadă-n congiuraţi”. O altă creaţie folclorică românescă ne oferă următoarea imagine: „Sântem doi îngeraşi/Trimeşi de la Dumnezeu/ Să măsurăm pământu/ Şi-am găsât pământ mai mult./ Ne mirăm ce să-i făcem?/ Atunci grăi Moş Ajun:/ Munţi înalţi, întunecaţi/Văi adânci izvoare reci. Aceste creaţii folclorice ne mai oferă, prin imagini plastice şi metaforizate, încă o informaţie geologică de extremă vechime. Anume că: munţii sunt o apariţie posterioară suprafeţelor plane ( câmpiile) pe suprafaţa pământului. Nu trebuie decât o minimă logică pentru a ne da seama că pământul aflat de Sântion era plan , o imensă câmpie, pentru că numai ceva plan, lătit poate fi adunat, imbulzit, imbulzire care la rândul ei produce o cutare funcţie de forţa de impingerea exercitată ! Aceeaşi tradiţie cum că munţii sunt posteriori suprafeţelor plane o aflăm şi în Theogonia lui Hesiod ( v126-129) Marea internă din părţile Daciei Fizionomia geografică a Daciei nu a fost din totdeauna cea despre care avem cunoştinţă din timpurile istorice. O parte însemnată din şesurile Ungariei şi Transilvaniei s-au aflat până la începutul neoliticului acoperite de întinderi de apă dulce. Aceaste ape s-au drenat în timp îndelungat spre cataractele Dunării după ce lanţul carpato-balcanic a fost rupt si în pânza freatică. Aceste realităţi geologice s-au păstrat în tradiţiile româneşti. Bunăoară în cronica lui Gheorghe Brancovici (1688-1690) aflăm că „Acest Pombie(?) a tăiat boazul din Bizantea de au intrat Marea Neagră în Marea Albă şi zic să fi rămas uscat, Ţara Moldovei, Ţara Muntenească şi Ţara Ardealului”. În conformitate cu această tradiţie o legendă prahoveană ne spune că pământul acestei ţări era odată acoperit cu apă care niciodată nu se putea scurge pentru că la Marea Neagră era un munte de piatră.Turcii(?) s-au apucat să taie acest munte , au săpat 24 de ani si tot n-au putut isprăvi.Odată numai ce a venit un cutremur mare şi a rupt acel munte în două şi atunci apa s-a scurs.În acelaşi corpus de legende găsim o tradiţie banaţeană care zice că „ pământul locuit de noi ar fi fost o mare masă de apă şi numai în munţi locuiau nişte oameni sălbatici pe care strămoşii noştri i-au alungat. Împăratul nostru Troian a slobizit apa de aici pe la Babacaia ( în zona Cataractelor/Cazanelor). Când a fost aici apă , oamenii umblau cu vraniţe (bărci) şi cu corăbii. Se zice că cula de la Vârşeţ a fost făcută pe vremea aceea.” Se pare că în ambele cazuri menţionate până acum este vorba despre ceea ce ştiinţa geologică denumeşte cu numele de Marea Sarmatică. Aceste tradiţii sunt confirmate de Strato din Lampsac care spune că Marea Neagră a fost odată cu totul inchisă iar strâmtoarea de la Bizanţ s-ar fi deschis în urma presiunii maselor de apă vărsate de râuri în Pontul Euxin. Dacă în sudul Daciei exista Marea Sarmatică despre a cărei existenţă am luat cunoştinţă din tradiţia românească menţionată confruntată cu informaţiile oferite de geologie, în jumătatea vestică a Daciei şi pe o mare parte din şesurile Ungariei se intindea Marea Panonică cunoscută în geologie sub denumirea de Lacul Panonic. În urma drenajului marii intinderi de apă existente în zona în urmă au rămas nişte lacuri de intindere mare ce purtau denumirea de „mări moarte” sau „ape moarte”. În nord-vestul Transilvaniei aflăm şi azi denumirea de Maramureş (conform cu mărturia lui Pliniu IV.27.4) adică Marea Moartă. Chiar şi numele antic al râului Mureş – Marisius/Marusius/Marisios – ne confirmă că bazinul acestui rău era cândva o mare sau apă moartă. Fluviul Ocean/ Dunărea (Okeanos Potamos) Noi ştim că Dunărea actuală izvorăşte din Munţii Pădurea Neagră situaţi în Germania şi se varsă în Marea Neagră doar că acestă înfăţişare a Istrului antic a survenit la inceputul epocii cuaternare acum aproximativ 600.000 de ani. Înaintea epocii cuaternare Carpaţii şi Munţii Balcani formau un singur lanţ muntos neîntrerupt iar Dunărea nu tăia acest lant muntos. În acestă situaţie este lesne de înţeles că Dunărea aşa cum o ştim noi azi nu putea exista. Pe atunci lanţul carpato-balcanic era zona de origine a două fluvii: unul avea izvoarele pe versantul vestic şi se vărsa in Marea Panonică, care după ce s-a drenat spre Cataractele Dunării a lăsat în urmă un lac numit Balta, actualmente botezat de unguri Balaton, şi altul cu izvoarele pe versantul estic ce se vărsa în Marea Saramatică situată atunci pe actualul amplasamant al Câmpiei Bărăganului. În Marea Panonică se mai vărsa şi fluviul care venea din Germania şi pe care, împăratul roman Caesar, îl numea cu denumirea lui celtică: Donaris/Danubius Izvoarele fluviului ce se vărsa în Marea Sarmatică erau cunoscute antichităţii greceşti sub denumirea de Fântânile lui Ahile de aici luând naştere fluviul ce va purta numele de Donaris evoluat mai târziu in Dunăre şi pe care Grecii îl numeau în perioada clasică Istru/Istros. Suprafaţa imensă ocupată de Dunăre la contactul cu Marea Sarmatică a adus Dunării supranumele de Fluviul Ocean/ Okeanos Potamos cum apare în tradiţia greacă. Iată Oceanul care inconjura lumea in legendele greceşti! Surprinzător, amintirea Fluviului Ocean în limba română s-a păstrat dar nu pe filieră greacă ci pe filieră autohtonă. Astfel, în regiunea etnofolclorică Teleorman cuvântul folosit pentru a desemna o întindere mare de apă este „ochean de apă”, cuvânt foarte aproapiat ca sens şi fonetism Okeanosului grecesc. Mai există în limba română o sintagmă ce desemnează un mare volum de apă şi anume:”plin ochi” cu referire la umplerea unui recipient cu lichid până la refuz. Dar cum s-a ajuns la configuraţia actuală a Dunării? Înfăţişarea actuală a Dunării a luat naştere prin fenomenul, cunoscut în geologie sub denumirea de captarea izvoarelor. Fluviul Donaris care-şi avea izvoarele pe versantul estic al lanţului carpato-balcanic având nivelul cel mai scăzut prin eroziune inversă a captat apele izvoarelor celorlalte două fluvii formând astfel un singur fluviu ce apreluat numele de Dunăre mai târziu. Din vechiul lanţ montan carpato-balcanic, neîntrerupt, au mai rămas doar nişte colţi de stâncă cunoscuţi antichităţii greceşti sub numele de Columnele lui Hercule situate în zona cunoscută actualmente sub denumirea de Porţile de Fier. Aceste steiuri, martori ai unor timpuri îndepărtate în care omul exista deja pe teritoriul României, apar şi în Odiseea lui Homer sub numele stâncilor gemene Scilla şi Caribda. Tradiţii preistorice animaliere in cultura populară românească Leul de cavernă Tradiţiile româneşti au păstrat amintirea unui leu feroce ce trăia pe pământurile vechii Dacii înainte de timpurile istorice. În colindele româneşti aflăm despre un „leu de câine rău”. „Că-n mijlocul codrului/ Este-un leu de câne rău/ De mi-a ajuta Dumnezău/ Duce-m-oi, aduce-l-oi”. Prin urmare, există un erou care se luptă cu leul şi-l invinge şi cum folclorul românesc este un corpus de credinţe care se explică pe sine insuşi aflăm şi despre cel ce se duce şi aduce leul. Este vorba despre un tânar care se luptă cu leul şi-l învinge cum apare în următoarea colindă: „Luă Miler (=Ler Miler) se ducea/ Minuni mari că el făcea/ După munte-a oilor/ El cu leul să-ntâlnea/ Şi la luptă să prindea/ Da Miler din grai grăia:/ O, voi slugi, dragi, încredzuţi/ Aduceţi voi lancea mea/ De lungă de npuă coţi/ Şi de lată câtă poţi,/ Şi slugii că i-o-aducea/ Şi-n leu că o împroptea”. Imaginea este identică cu cea a a lui Hercule ucigând Leul din Nemeea din mitologia greacă. Numai colindele ci şi descântecele româneşti păstrează imaginea leului preistoric: „Şi când o fost/ La mijloc de cale/ De cărare/ Tâlnitu-l-o/ Opritu-l-o/ Lupul cu lupoaica/ Ursu cu ursoaica/ Leu cu leoaica/ Samca cu sămcoaica/ Samca-n braţă prinsu-l-o/ De pământ izbitu-l-o/ Carnea morsocatu-i-o/ Sângele bautu-i-o”. (Samca este numele preistoric al leopardului- n.n). Aceleaşi cântece româneşti ne păstrează amintirea leului de cavernă în ţinuturile de pe lângă Nistru şi cu seosebire în sudul Basarabiei cum arată balada „Român Gruie Grozăvanul”. „Sus pe câmpul Nistrului/ La poalele cerului/ La coada Ialpeului/ Unde fat’ zmeoaicele/ Şi s-adun zârnoaicele/ Şi s-adap leoicele…) Bourul primitiv/ Bos primigenius Acest animal al preistoriei avea o talie gigantică de aproximativ două ori mai mare decât unui bou domestic şi a trăit în părţile noastre până în timpurile istorice. Bourul primitiv ne apare pe picturile vaselor descoperite la Vaphio, lângă Sparta şi în picturile murale din Tirint în timpul când pelasgii dominau Peloponesul. Ca moştenitoare directă a culturii şi civilizaţiei pelasge, cultura populară românească a păstrat amintirea acestui animal preistoric numindu-l „bour sur”. „Împungu-se,Doamne-npung/ Împungu-se doi boi suri / Pân cununa soarelui” sau „Vine marea cât de mare/ Da de mare margini n-are/… Da de tot cine-o adună?/ O adună-un bour sur/ Cu coarnele de aur/ Da-n coarne ce legănează?/ Legănează-un legănuţ/ Legănuţ de păltinuţ”.În lumina menţiunii folclorice româneşti acest bour era imens iar cornele şi anvergura lor erau pe măsură. Mărturia cuprinsă în folclorul românesc coincide cu mărturiile aflate în literatura antică. Bunăoară, Herodot ne spune. „Coarnele acestor boi sunt de o mărime uriaşă fiind importate in Grecia ca articole de comerţ”(I.VII.126) iar Suidas afirmă că „ Joe mai are şi denumirea de Cassius şi dânsului îi dedică Traian nişte cupe de argint şi un corn de bou de o mărime extraordinară, poleit cu aur, drept dar al primelor sale victorii asupra geţilor” ; mărturisire confirmată de Diodor din Sicilia -”Urii sunt o specie de boi sălbatici din Germaniaavând nişte coarne enorme şi care se intrebuinţează spre a se face din ele pahare de baut pentru mesele regale capacitatea lor internă fiind foarte mare. Pe de altă parte, geţii întrebuinţau în timpurile istorice, coarnele de bou ca pahare de baut vin” (XXX.12). Or Germania mare era vecină cu Dacia după cum mărturiseşte Caesar in „De bello gallico” – pădurea Hercinică întinzându-se până la hotarele dacilor şi anarţilor. De aici tragem concluzia că în epoca romană extensiunea urilor sau a bourilor sălbatici acoperea nu numai teritoriul Germaniei ci şi Dacia. Cerbul tarand (Cervus megaceros) Această specie de animale preistorice a existat în părţile Daciei şi a supravieţuit pnă în secolul XII în Irlanda. Cornele arcuite şi falnice erau enorme şi-i dădeau un aspect impozant. Colindele româneşti păstrează şi amintirea acestui cerb falnic denumit „cerbul sur”, „Cerbul runcului/Fiara câmpului/ Şi-a pământului”. O colindă din Transilvania ni-l descrie astfel: „Ler oi Leo/ Cerbul codrului/…Cerbu mi se îngânfa/Cerbu mi se lăuda/Că el şi întrece/ Cu coarnile lui/ Fala bradului/ Şi cu fuga lui zboru şoimului/ Şi cu mersu lui/ Fuga calului”. De aceea vânătorii se roagă lui Dumnezau să dea ploaie ca cerbul să se înnămolească şi sa-l poată prinde ca în colinda următoare: „Doamne minunate!/ Da un nor de ploaie/Cerbu să să moaie/ Şi io să-l vânez/ El cum să ruga/ Ploaie că dădea/ Pământu să-nmoia/ Cerb să-nămolea/ Şi-atunci mi-l vâna/ Şi-acasă-l ducea/ Şi-n coarne că-i pusă/ leagăn de mătasă”. Acest mod de vânătoare pare a fi confirmat de descoperirile arheoşogice din depozitele lutoase de pe malul Tisei şi din Irlanda – Corrough – unde scheletele de cerbi aveau gâtul întins şi coarnele date pe spate ca şi cum cerbul s-ar fi înnămolit şi încerca cu disperare să scape. Epitetul sur p e care acest cerb îl poartă în tradiţia românească este întrebuinţat numai pentru animalele gigantice şi năzdrăvane.Acest epitet este un arhaism românesc şi este sinonim cu celticul urus care în forma sa incipientă era „(s)urus. Dinosauri pitici în Transilvania! Aceşti dinosaurieni cunoscuţi pentru dimensiunile lor reduse – de unde şi denumirea de dinosauri pitici – au trăit pe actulele meleaguri ale Hunedoarei , mai exact în Deperesiunea Haţeg, la poalele Munţilor Retezat şi aparţin perioadei geologice Mastrichtiene. Atunci Ţara Haţegului se presupune că ar fi fost o insulă unde, dinosaurii ierbivori şi de dimensiuni mici au evoluat separat de confraţii lor uriaşi de pe continent. Aici s-au descorit fosile unicat : crocodili pitici, Dinozaurul Viclean posesorului celui mai mare creier din încrengătura dinosaurilor), etc. Cele mai mari depozite fosiliere din Haţeg se află în localităţile Sânpetru şi Ţuştea. „Dispăruţii” – rasa humanoidă a satirilor La poporul român există şi azi tradiţii legate de o rasă humanoidă păroasă şi colţată. În descântecele româneşti ce conţin elemente preţioase pentru timpurile ante istorice se ace referire la o rasă umană , dispărută în epocile următoare , sălbatică, de statură mare păros şi duşman înnăscut al lui Homo Sapiens. „ O vinit omu mare/De la pădurea mare,/ Om păros/ Şi spărios/ Cu mânile păroasă/Cu picioarele păroasă,/ Cu ochi înholbaţi/Cu dinţi mari, colţaţi, / Cu obrazu mare/ Cu cotătura ( =privirea -n.n) înfricoşătoare/ Şi-o vinit asupra nopţii…Şi-o vinit prin nevoie/Pe N. Să-l spăimânte/Zilele să-i scurte/Viaţa să îi ciunte” Această rasă umană mai poartă în tradiţia românescă şi epitetul de „moş”: „Iese moşu dintr-o casă/Cu mânuri păroasă/Cu picioare păroasă/ Cu unghii păroasă/Cu dejte păroasă”. Ceea ce este interesant este faptul că ritualul aferent acestor descântece are un inventar confecţionat din piatră o probă în plus că acest „om”aparţinea vremurilor de dinaintea descoperii metalelor. Aceste credinţe ale românilor sunt certificate şi de literatura anticilor. Bunăoară , literatura greco-romană face referire la o rasă umanoidă cunoscută lor sub numele de Satiri. Hesiod face amintire despre o rasă umană făcătoare de rele ce purta numele de Satiri aflată în incapacitatea de a învăţa vreo lucrare omenească.Figura lor era umanoidă dar sălbatică şi dură, părul lăţos,ţepos, nas mare şi cârn, urechile în partea de deasupra, ascuţite. La gât avea un soi de noduri iar în partea de jos aspinării avea un smoc de peri lungi. Aceşti Satiri locuiau prin păduri şi munţişi apar ca iubitori pasionaţi de femei. Uneori erau denumiţi cu epitetul Seilnous ce din punct de vedere etimologic e tot una cu Silvanus şi cu românescul sâlhă/pădure. Paleontologia, geologia şi arheologia preistorică au stabilit cu destulă siguranţă existenţa, încă din primele timpuri ale erei cuaternare, a omului în spaţiul carpato-danubiano-pontic. Ştim datorită acestor ştiinţe surori că omul acelor timpuri nu cunoştea încă metalele şi nu avea alte instrumente decât cele cioplite în piatră, la inceput nefasonate, sau în os; că acest om primitiv a trăit şi a asistat la fenomenele geologice şi climatice desfăşurate pe toată întinderea epocii cuaternare. Faptul este certificat de descoperirea de către profesorul Dardu Nicolaescu Plopşor, în punctul Valea lui Greunceanu a resturilor osteologice ale omului preistoric având o vechime de aproximativ 2.000.000 de ani. În acest loc, după „părerea unor specialişti, modul de spargere al oaselor în punctulGreunceanu ar indica o activitate intenţionată a unor hominide care,în lipsa pietrei,au folosit osul ca unelte” Bibliografie orientativă: Eugen Delcea/ P.L.Tonciulescu -Enigmele Terrei.Istoria începe în Carpaţi, vol1, ed Obiectiv,Craiova N. Densuşianu, Dacia Preistorică, Ed Arhetip,Bucureşti Vladimir Dumitrescu/ Rade Vulpe – Dacia înainte de Dromichete,Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică,Buc

A fost o data o fata oarba care se ura pe sine pentru ca era oarba.Ura pe toata lumea inafara de prietenul ei. Intr-o zi fata a spus ca daca ar putea vedea lumea atunci ea s-ar marita cu prietenul ei. Intr-o zi norocoasa cineva ia donat o pereche de ochi. Atunci ea a vazut totul si pe prietenul ei . Acesta apoi a intrebat-o ,acum ca poti vedea te mariti cu mine,fata a ramas socata cand a vazut ca prietenul ei este orb , si ia spus : "Imi pare rau , dar nu ma pot marita cu tine pentru ca esti orb ". Prietenul ei ,a plecat in lacrimi si ia spus: "TE ROG SA AI GRIJA DE OCHII MEI...”

Silent Strike feat. Deliric1 - Gloante oarbe

“Ceea ce este sus este ca si ceea ce este jos; ceea ce este jos este ca si ceea ce este sus.”

“Ceea ce este sus este ca si ceea ce este jos; ceea ce este jos este ca si ceea ce este sus.”
Kybalion

Pentru usurinta gandirii si a studiului, filozofia hermetica considera ca universul poate fi divizat in trei mari clase de fenomene cunoscute ca trei mari planuri, si ele se numesc:
1. Marele plan fizic;
2. Marele plan mental;
3. Marele plan spiritual.
Aceste diviziuni sunt mai mult sau mai putin arbitrare, caci adevarul este ca fiecare dintre aceste trei diviziuni nu-i decat o treapta a marii scari a vietii, treapta mai de jos fiind evident materia si cea mai inalta spiritul.

Marele Plan Fizic si cele sapte planuri inferioare ale sale este acea parte a fenomenelor universului care contine tot ceea ce se raporteaza la lucruri, forte si la manifestarile fizicomateriale. Cele sapte planuri inferioare sunt urmatoarele:
1. Planul materiei A
2. Planul materiei B
3. Planul materiei C
4. Planul substantei eterate
5. Planul energiei A
6. Planul energiei B
7. Planul energiei C.
Planul materiei A cuprinde formele materiei solide, lichide si gazoase asa cum ele se recunosc in general de fizica.
Planul materiei B cuprinde anumite forme de materie mai subtile pe care si stiinta moderna le recunoaste. Acestea sunt fenomenele de radioactivitate a materiei in faza radiului etc apartinand subdiviziunii celei mai joase a acestui plan inferior.
Planul materiei C cuprinde formele materiei cele mai subtile a caror existenta savantii obisnuiti nu o banuiesc inca.
Planul substantei eterate cuprinde ceea ce stiinta numeste eter, substanta de o fluiditate si subtilitate extrema, ocupand tot spatiul universului si lucrand ca mediu intermediar pentru transmisia de valuri de energie ca lumina, caldura, electricitatea etc. Aceasta substanta eterata are un raport strans, adica stabileste o comunicare intima intre materie si energie, ea participand in componenta fiecareia dintre ele. Se spune ca acest plan poseda si el sapte subdiviziuni ca de altfel toate planurile inferioare si ca de fapt exista sapte forme de eter.
Planul energiei A, care cuprinde formele obisnuite de energie cunoscute stiintei; cele sapte subplanuri ale sale fiind: caldura, lumina, magnetismul, electricitatea, atractia gravitationala, coeziunea, afinitatea chimica si multe alte forme de energie indicate de experientele stiintifice care nu sunt inca clasate .
Planul energiei B cuprinde sapte subplanuri de forme superioare de energie pe care stiinta nu le-a descoperit si carora li s-a dat numele de "forte naturale delicate" si care sunt chemate a se manifesta in anumite forme de fenomene mentale si gratie carora aceste fenomene devin vizibile.
Planul energiei C cuprinde sapte subplanuri de energie, atit de puternic organizate, incat ea poarta multe caracteristici ale vietii, dar care nu este recunoscuta de oameni. Aceasta poate avea un interes numai spiritual. O asemenea energie este indispensabila pentru omul obisnuit si poate fi considerata aproape ca “putere divina”. Fiintele care o intrebuinteaza sunt ca “zeii”.

Marele plan mental cuprinde sapte planuri mentale inferioare:
1. Planul spiritului mineral
2. Planul spiritului elementar A
3. Planul spiritului plantal sau vegetal
4. Planul spiritului elementar B
5. Planul spiritului animal
6. Planul spiritului elementar C
7. Planul spiritului uman.

Planul spiritului mineral cuprinde starile sau conditiile unitatilor sau entitatilor sau combinatiilor lor care insufletesc formele cunoscute de noi sub numele de minerale, produse chimice etc.
Planul spiritului elementar A cuprinde starea, conditia si gradul de dezvoltare mentala si vitala a unei clase de entitati si sunt invizibile simturilor obisnuite ale omului. Ele exista si joaca rolul lor in drama universului. Treapta lor de inteligenta este situata pe de o parte intre aceea a entitatilor minerale-chimice si aceea a entitatilor regnului vegetal. Si la acest plan sunt sapte subdiviziuni.
Planul spiritului vegetal, in ale sale sapte subdiviziuni cuprinde starile si conditiile entitatilor facand parte din imparatiile lumii vegetale.
Planul spiritului elementar B cuprinde stari si conditii ale unui fel superior de entitati “elemente”( spirite elementare) avand rolul lor in lucrarea generala a Universului.
Planul spiritului animal cu ale sale sapte subdiviziuni cuprinde starile si conditiile entitatilor, fiintelor si sufletelor locuind in forme animale de viata, care ne sunt familiare tuturor.
Planul spiritului elementar C cu ale sale sapte subdiviziuni cuprinde entitati si fiinte invizibile de natura vietii animale dar si umana.
Planul spiritului uman cu ale sale sapte subdiviziuni cuprinde acele manifestari de viata si de mentalitate care sunt comune omului in grade diferite. Sub acest raport trebuie pus in lumina faptul ca omul obisnuit de azi nu ocupa decat a patra subdiviziune a planului spiritului uman. Doar cei mai evoluati au trecut liziera celei de a cincea subdiviziuni. Pentru a atinge aceasta stare, i-au trebuit rasei noastre milioane de ani si ii vor mai trebui inca un numar de ani considerabil pentru a atinge cea de-a sasea si a saptea subdiviziune Trebuie sa ne amintim ca au fost alte rase inaintea noastra care au strabatut aceste trepte si care au atins planuri superioare Terrei. Rasa noastra proprie este a cincea care a pornit pe Cale. Exista unele spirite avansate chiar in propria noastra rasa care s-au ridicat deasupra maselor si care au atins a sasea si a saptea subdiviziune. Unii chiar au depasit-o. Omul celei de a sasea subdiviziuni va fi supraom; acela al celei de a saptea subdiviziuni va fi superomul

Marele plan spiritual
Pe cele sapte planuri inferioare ale marelui plan spiritual exista fiinte despre care noi putem vorbi ca despre ingeri, arhangheli si semizei. Pe cel mai de jos dintre planurile inferioare locuiesc acele mari suflete pe care noi le numim Maestri sau Adepti.
Deasupra lor vine marea ierarhie a ingerilor, inaccesibila gandirii omului, apoi vin acei care fara ireverenta se pot numi zei; aceste individualitati sunt superioare celor mai grandioase visuri ale inchipuirii omenesti; numai cuvantul Divin este susceptibil a li se adresa. Toate aceste fiinte sunt animate de cel mai mare interes si joaca un rol in procesul creatiei, evolutiei si progresului cosmic. Ei apartin universului si sunt supusi conditiilor sale.

Citate despre eternitate

“Timpul este imaginea mobilă a eternităţii imobile.” Platon
“Sunt satisfăcut cu misterul eternităţii vieţii şi cu o cunoaştere, un simţ, al minunatei structuri a existenţei – precum şi încercarea umilă de a înţelege chiar şi o mică porţiune a Raţiunii care se manifestă în natură.” Albert Einstein

Americanii recunosc: soldatilor li se implanteaza microcipuri! Urmam noi toti, apoi?

Toti stiam ca va urma si acest moment, nu stiam cand. Iata ca de acum se vor folosi implanturi cu microcipuri in randul soldatilor pentru a le creste performanta. Defense Advanced Research Projects Agency a anuntat ca va produce nano-chipuri pe care sa le foloseasca pentru a monitoriza sanatatea soldatilor pe front. Aceste nano-chipuri se vor implanta in corpul lor si scopul principal declarat este de a preveni imbolnavirile, prima problema cu care se confrunta pe front trupele medicale de interventie si un cost important al Armatei americane. Dar ceea ce pare un mod de a economisi cheltuielile si de a creste eficienta speria insa si prin faptul ca acesta ar putea fi primul pas in crearea ‘chipurilor pentru fiecare om’ care in viitor ar conduce la monitorizarea fiecarui individ, unde merge si ce face. neuz.ro

Echilibrare energetica

Scris de Maria Lahon

Energie potentiala (de Maria Lahon)
In Univers, enrgia este impartita in doi poli- pozitiv- negative, de energie potentiala si energia quantica. Energia potentiala este in stare statica iar cea quantica rezulta din actiune. De exemplu, daca luam apa : cand este linistita si calma cuprinde energie potentiala cu puteri care nu sunt active. In timpul in care produce valuri sau curge poate misca orice lucru si asa se produce energia quantica sau activa.
Sufletul care ajunge la perioada de a trai pe Pamant , vine cu energie potentiala gandita si cantarita, masurata dupa felul rolului pe care l-a ales pentru aceasta viata. Intrucat energia este potentiala , noi nu suntem constienti de ea, si nici nu o putem folosi fara rost caci astfel o risipim si vom ramane cu lipsa pentru ceea ce urmeaza. O data pe an , obisnuim sa sarbatorim ziua de nastere. La nivel metafizic , aceasta zi este timpul in care ni se elibereaza energie pentru ceea ce avem de facut in acest an dupa cele 12 luni calendaristice.Aceasta energie este potentiala si nu quantica, activa. Asa avem posibilitatea de a o folosi cu cap sau sa o risipim pe teluri care nu ne apartin din punct de vedere al programului sufletesc, si, asa traim cu lipsa puterii fizice de viata sau cu greutati , impotmoliri si boli. .

Energia quantica
Atunci cand fiinta umana , ca parte ce efectuiaza program sufletesc, incepe sa gandeasca , sa programeze , si sa efectuieze , deci sa foloseasca energie din rezervorul energetic potential , acea energie intra in trupul sau si-I da posibilitatea de a activa sistemele interioare ale trupului , sa activeze gandirea, sentimentele , dorintele . Trupul fara energie se aseamana cu o masina fara benzina, exista dar nu functioneaza. Cand energia este ceruta, scoasa din sursa sa , rezervorul sau, noi putem sa o folosim. Parte din aceasta energie o folosim pentru a activa trupul si parte o transformam in alt fel de energie ca: putere de munca care se transforma in salariu; care trece in forma de produse cumparate,si care la randul lor se transforma in deseuri. Totul conform legii universale : nimic nu se pierde, totul se transforma.
Echilibrare energetica
Toata viata , noi suntem consumatori de energie ,si deci, intelepciunea noastra se manifesta in felul in care folosim aceasta energie care ne-a fost repartizata. Daca o folosim prea mult vom avea perioade in care nu vom avea destula putere sa continuam si deci vom suferii. Si nu conteaza ca este vorba de boala, slabiciune financiara sau nemultumiri . Daca folosim prea putin , atunci dezvoltarea noastra va fii inceata si vom simti frustrarea datorita faptului ca nu am folositi ocaziile pe care le-am avut.Drumul corect de a folosi necesitatea energetica este de a fii mereu in flux cu viata si nu de a forta, sau a lancezii.
Ceea ce inseamna:
1.Orchestrarea – fiecare este inzestrat cu o putere interioara , INTUITIA , de care trebuie sa ascultam si, care ne indruma ce, cand si cum sa facem un lucru de acest gen sau altul. In aceasta perioada a vietii noastre, s-a deschis posibilitatea pentru a actiona mai vehement in acest fel.
2. ritmul- daca-I perioada de energie accelerata sau inceata, lenta. Daca acceleram mai mult decat trebuie, ajungem la punctual final prea devreme si rezultatele vor fi stocate sau vor fi cu lipsuri. Si iar putem spune ca ego-ul nostru a condus vocea interioara si nu se cade ca dorintele de succes rapid sa continue sa conduca caruta. Suprafolosirea intr-o faza incipienta creaza lipsa in continuare.
3. verificarea cantitati. Daca , de exemplu persoana iubeste societatea inconjuratoare lui, si cheltuie mult din propriile forte, puteri, totul trece la irosire energetica, intrucat societatea nu este pregatita sa accepte si sa foloseasca cantitatea de energie sentimentala pe care el o ofera si, din alt punct de vedere , ea, persoana , in aceasta configuratie colectiva unde risipeste energie , pierde putere, pentru ca a dat altora si nu a pastrat pentru sine. Acest process se petrece frecvent la parintii, perechi, relatii prietenesti, cei care dau din ei insisi pentru altii.
4. sincronizarea. Este de fapt, verificarea felului de energie de care fiecare are nevoie pentru a indepli in conditii optime procesul. Si luam exemplul procesului de vindecare a unei rani sau boala, si folosim energia credintei in posibilitatea de vindecare; a dorintei de vindecare si intelegerea. Aceasta cumulatie de energii dau de fapt adevarata energie de vindecare. Dar daca persoana se foloseste de energii ca : ingrijorarea, frica, indoiala, victima si sarman, mila de sine, energia de stress, presiune, sau foloseste in forma incorecta Energiile echilibrate ce ii sunt trimise , atunci procesul de insanatosire se ingreuneaza sai in unele situatii se risipeste fara rezultatele dorite sau asteptate.
Programare energetica
Energiile sunt impartite in patru de baza : vrerea, dorinta si actiunea; sentimente si trairea in sine;exprimarea si invatatura si efectuarea actiunii si capatarea efectului. Atunci cand omul vrea sau simte ca se afla in pragul unei actiuni, hotatarari de actiune intr-o noua faza din viata lui, se recomanda sa se programeze pas cu pas actiunile si asa este capabil sa faca drumul cu forte depline si ritm lejer. Asa el economiseste energie si surplusul i-l poate folosi la suplimentari din cadrul aceluias program si care-I usureaza lui viata.
Intrucat energia este impartita in parte feminina si parte masculina trebuie deasemeni tinut cont de varsta, si de influienta energetica si din acest punct de vedere. Pentru completare , mentionam ca energia feminina este legata de perioadele de acumulari informative, intelectuale si obtinerea de intelegeri, iar energia masculina cuprinde actiune si activitate. Daca functiunam echilibrat in decursul vietii , avem la sfarsitul ei puteri suficiente . Deci batranetea este usoara, fara boli si slabiciuni, gandirea este lucida. Intr-un cuvant am creat program de economii pentru pensie fata de starea noastra sufleteasca, spirituala si fizica.

Ce a spus Dalai Lama in mileniul care a inceput la 01.01.2001

Cand pierzi sa-ti fie invatatura.
Urmeaza cele 3 R : respect pentru tine, respect pentru altii, responsabilitatea pentru toate actiunile
tale.
Invata regulile astfel incat sa stii cum sa le incalci cum se cuvine.
Nu lasa o disputa nesemnificativa sa rupa o mare prietenie.
Atunci cand realizezi ca ai gresit, imediat ia masuri sa le corectezi.
Deschide bratele spre schimbare, dar nu-ti pierde din valorile tale.
Tine minte ca tacerea este uneori cel mai bun raspuns.
Traieste o viata onorabila. Atunci cand imbatranesti si te gandesti in urma, vei putea sa te bucuri a doua oara de ea.
O atmosfera placuta in casa este baza vietii tale.
Impartaseste stiinta ta. Este o cale de a atinge imortalitatea.
Fii gentil cu pamantul.
O data pe an, pleaca undeva unde nu ai fost niciodata.
Judeca succesul tau prin ceea ce trebuie sa renunti ca sa poti obtine.

Romania

Suntem o natiune care nu a atacat, niciodata, pe nimeni. Am fost cotropiti, ni s-au furat multe, dar ne-am aparat doar valorile spirituale, fiindca stiam ca restul nu conteaza.
Aflam, tot mai des, in ultima perioada despre cei care vin in Romania doar pentru a pasi pe pamantul nemuritorilor si despre organizatii misterioase, care isi trimit reprezentantii lor in muntii nostri, pentru a afla secretul dacilor. Privim cu jind in curtile altor neamuri si parca am vrea sa fim ca ei, fara sa stim ca, de la inceputul lumii, toti incearca sa devina ca noi.

Noi, un popor de nemuritori ne-am imbatat intr-o noapte si, pana dimineata, am uitat cine suntem...alta explicatie nu poate exista pentru ceea ce ni se intampla. De atunci, alergam de la un strain la altul, incercand sa aflam care este numele nostru adevarat. Fiecare ne spune altceva, iar noi ii credem pe toti... Profitand de amnezia noastra, cei care au furat candva intelepciunea din Dacia, ne vand astazi propriile noastre invataturi dar cu eticheta lor si pe bani grei. Pentru a se asigura ca nu se vor pierde, batranii nostri au ascuns tainele dacilor in folclor.
Astazi credem ca nu stim nimic, dar stim totul. Pur si simplu, nu mai credem in noi, in poporul nostru si ne-am deprins sa ne spuna altii ce avem de facut.
Noi, cei de pe aceste meleaguri, am stiut, dintotdeauna, ca sufletul este nemuritor. Candva noi vorbeam cu Dumnezeu fara intermediar, iar El traia alaturi de noi, pe Pamant. Stiam sa alungam furtuna, norii si sa chemam Lumina. Cu timpul, ne-am indepartat de El si L-am alungat. Uitasem cine este El. Ne-am incalcit in dogme, ne-am risipit in ritualuri fara de folos si nu mai vedem padurea din cauza copacilor. Cautam, in intelepciunile strainilor, raspunsuri care se afla in inimile noastra. De la stramosi am mostenit nemurirea, dar cautam, astazi, secretul longevitatii. Traim cu ochii inchisi si ne miram ca nu vedem. Tot ceea ce cautam se afla aici in Dacia. Nu trebuie decat sa ne ridicam valul de pe ochi si sa ne amintin cine suntem, sa trezim informatia dinlauntrul nostru.

Conversaţie cu Dumnezeu

UN KATYN ROMANESC IN BUCOVINA DE NORD – MASACRUL DE LA FANTANA ALBA,TATARCA (1.04.1941)

”… în regimul comunist binele poate fi realizat numai întîmplător, pe căi ocolite, ocolite și nelegale, nelegale adică neconforme cu principiile, prin urmare neprincipiale.”


(N. Steinhardt, ”Jurnalul fericirii”)


Este greșit să considerăm că teroarea comunistă asupra populației românești a început cu anul 1944. Nu, aceasta începe cu tragicul an 1940. Imediat după ocupație, asupra Basarabiei și Bucovinei de nord s-a năpustit o mulțime de politruci și NKVD-iști. Aproximativ 1.122 foști funcționari din administrația română, 2.000 de salariați ai Căilor Ferate, și foștii membri ai Sfatului Țării au fost arestați sau uciși.

Genocidul asupra populației din teritoriile ocupate poate fi confirmat de mai multe episoade desfășurate atunci. În următoarele rînduri voi încerca să realizez o schiță cronologică a masacrelor programate de trupele NKVD (celebra Troika) asupra populației civile. Aceste evenimete, discutate mai mult sau mai puțin în presă, de teama să nu deranjeze anumite părți, riscă să devină pietre de moară care vor atîrna greu asupra propriei noastre conștiințe, dacă nu vom cinsti memoria celor care au murit pentru simplul fapt că s-au născut români.

Degeaba ne aruncăm deseori în discursuri demagogice mascate de sentimente patriotarde, dacă nu suntem în stare să spunem răspicat că nu ne-am uitat părinții. Degeaba ne comformăm ori de cîte ori o mare putere ne impune ceva, vom pierde întotdeauna; și cel mai grav e să-ți pierzi memoria, conștiința de sine. Să nu mergem pe principiul supunerii, după cum spune proverbul: ”Capul plecat sabia nu-l taie”, căci vom rămîne fără cap și fără sabie. Orice țară care a trecut prin experiența sovietizării își are propriul Katyn, cea mai gravă problemă e că nu știm nimic despre el.

Genocidul desfășurat de sovietici asupra populției românești la Fîntîna Albă şi Tătarca.



Fîntîna Albă

Despre ce s-a întîmplat la Fîntîna Albă ne povestește istoricul militar Mircea Dogaru în cartea sa ”Bătălia pentru România: dialog pe calea undelor” (n.r. La 1 aprilie 1941 o parte din cei peste 15.000 de români din mai multe sate de pe valea Siretului, Bucovina, care doreau să se întoarcă în România, după ce Bucovina de Nord şi Basarabia au fost anexate Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (U.R.S.S.), au fost ucişi (în jur de 7.000) cu mitraliera de sovietici.

Românii se îndreptau spre graniţa românească cu odoarele bisericeşti în mînă spunîndu-li-se anterior că vor putea trece liber în România. Potrivit martorilor oculari, răniţii au fost hăcuiţi cu săbiile şi apoi îngropaţi, inclusiv de vii, în gropi comune (35 gropi 1×15 m, a căte 200 persoane în groapă), pîmîntul mişcîndu-se sub ei două zile pînă au murit cu toţii.).

În următoarele rînduri voi reproduce pe scurt declarațiile a doi martori, Moș Ivan lipoveanul din Climăuți și Constantin Țoiu din satul Igiești, de lîngă Storojineț. Autorul menționează că mărturiile lor se regăsesc în articolele publicate în 1991 în ”Dreptatea” de inginerul Savu Octavian și în memoriile veteranului de război Ioan Ambrosă, Cavaler al Ordinului Mihai Viteazul.
”În ziua cedării Bucovinei de nord eram acasă – relatează Constantin Țoiu – Nu m-am refugiat atunci că nu mă înduram de recoltă și nu bănuiam ce putea să mi se întîmple, mai ales că pe Sirețel și pe Siret aproape toate satele erau românești vechi – Tărășeni, Suceveni, Bănila, Poiana Mare, Boian, Igiești, Adîncata, Hliboca, Volcineț, Crasna, Ciudei, Sinăuții Vechi și altele. La început noile autorități sovietice nu prea ne-au făcut necazuri, nouă, țăranilor mai săraci. Ne-au lăsat să strîngem recolta, ne-au luat ceva cote, apoi au făcut colhoz.”
De ce țăranii au fost inițial cruțați, ne explică Moș Ivan lipoveanul: fiindcă prioritatea ocupantului era lichidarea elitei spirituale și economice românești.

Ce era cu acești lămuritori și cum s-a desfășurat masacrul premeditat de ocupant, ne explică, în continuare victima, Constantin Țoiu:

“Am ajuns la Șarul Dornei, unde am stat ascuns aproape un an, îmbrăcat în femeie, căci mă temeam mereu să nu vină după mine. Mai tîrziu m-am stabilit în Rădăuți, am muncit unde am găsit de lucru, ocupîndu-mă mai ales de monumente, în cimitire. De familie nu mai știu nimic, nici nu am încercat să aflu!“
De partea cealaltă, a oamenilor simpli care nu aveau vina de a se fi născut români, Moș Ivan confirmă:

“Peste un an, cînd a venit armata română și a eliberat zona, li s-a făcut slujbă, sfeștanie mare cu mulți preoți. Toată coasta dealului era plină de lumînări ce se vedeau de departe și au ars zile și nopți la rînd. S-au pus și cruci mari care astăzi nu mai sunt. Le-au strîns sovieticii în 1944. Morții nu au mai fost scoși. Sunt și azi acolo, dar locul s-a mai nivelat. Greu se mai cunoaște.”
Gropile comune de la Tătarca

Înainte de a relata despre un alt eveniment tulburător, ce s-a întîmplat (n.r. în anii ocupaţiei sovietice 1940-1941) de data aceasta lîngă localitatea Tătarca (Odessa), trebuie să aminetsc și de masacrul grupului de rezistență antisovietică Majadahonda, membrii căruia au fost asasinați de trupele NKVD în momentul cînd trupele române se apropiau de Chișinău. De asemenea, în aprilie 1940, la Hîncești a avut loc o revoltă împotriva comuniștilor în urma căreia au fost arestați 73 de români.

În noaptea de 12-13 iunie 1941 (aproape simultan cu represiunile din Țările Baltice), au fost arestate și deportate în Siberia și Kazahstan, 18.392 persoane din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, iar din celelalte părți ale Basarabiei ca și din Bucovina de nord (teritorii înglobate în Republica Sovietică Socialistă Ucraina), alte 11.844 persoane (97% din aceștia – români). Trebuie să remarcăm faptul că această deportare în masă avea loc cu două săptămîni înaintea Operațiunii Barbarossa, prin care Hitler viola înțelegerea cu Stalin.[2]

Studiul articolelor apărute în ziarele din anul 1943 ne poate demonstra, că atenția era îndreptată în mare parte asupra evoluției operațiilor militare. În special, era abordată situația frontului din Est și nordul Africii. Pe ultima pagină a ziarelor ”Timpul ” sau ”Universul ” erau prezentate relațiile dintre Aliați, exploatîndu-se contradicțiile ivite între aceștia. Începînd cu luna aprilie, odată cu descoperirea la Katyn a masacrului comis de trupele NKVD asupra grupului de ofițeri polonezi, în presă au fost alocate spații ample pentru abordarea crimelor comise de sovietici pe teritoriile ocupate. Descoperirea a fost făcută publică de Berlin, iar aceasta a înveninat relațiile dintre Moscova și guvernul polonez aflat în exil la Londra. Interesant este faptul că presa românească nu dezvăluie o descoperire similară, făcută în același interval de timp lîngă Odessa și anchetată de organe. Informația respectivă fusese furnizată de un fost agent NKVD. În prezent deținem multe informații referitoare la crimele comise de comuniști după lovitura de stat din Octombrie 1917, începînd cu asasinarea familiei țarului, și mai ales despre cele din perioada stalinistă. În luna octombrie 1991, de exemplu, în presă apare o știre despre descoperirea în vestul Mongoliei, a unei gropi conținînd resturi pămîntești ale miilor călugări budiști, uciși din ordinul lui Stalin.

Trebuie să amintim că unii dintre cei deportați în 1941 nu au ajuns niciodată acolo. Despre soarta lor ne vorbesc documentele[3] pe care le voi prezenta în coninuare.

Primul document reprezintă un raport înaintat de locotenent-colonelul Traian Borcescu, din cadrul Serviciului Special de Informații, către Secția a 2-a a Marelui Stat-Major:



”CĂTRE MARELE STAT-MAJOR

SECȚIA A II-A

1.06.1943

Din investigațiile efectuate de către organele acestui serviciu cu privire la suprimarea unor persoane de către NKVD și îngropate în cimitirul din Odessa, s-au constatat următoarele:

Pe terenul denumit “Spolka” situat la km 7 al liniei ferate Odessa–Ovidiopol, între suburbia Tătarca și aerodrom, s-au descoperit gropile comune ale victimelor NKVD.

Lucrările de deshumare, ordonate de Serviciul Pretoral Militar al Odessei, au început la 22 aprilie 1943.

Concomitent cu săpăturile, s-au întreprins cercetări pentru a stabili cu exactitate și a verifica informațiile relative la proveniența victimelor și la împrejurările în care au fost ucise.

Din declarațiile luate locuitorilor din vecinătatea terenului “Spolka”, rezultă că organele NKVD le aduceau noaptea, cu un camion închis și le aruncau în groapa comună, care era imediat astupată și nivelată.

Totodată, mai rezultă din aceste declarații, că circulația era cu desăvîrșire interzisă pe drumul paralel cu terenul în chestiune care era păzit în mod sever.

Investigațiile au stabilit că execuțiile săvîrșite de NKVD s-au intensificat după ocuparea Basarabiei și Bucovinei de nord.

Ioan Halip, Grigore Tatarcu și Alexandru Ivanov, locuitori din Basarabia și Bucovina, în prezent domiciliați la Odessa, aduși la fața locului, și-au recunoscut, printre cadavre, rudele lor, deportate de NKVD după cedarea teritoriilor (anexele 1, 2, și 3)[4].

Comisia pentru examinarea cadavrelor și stabilirea împrejurărilor în care au fost suprimate vicimele au ajuns la concluzia că acestea au fost ucise prin împușcare în ceafă de la o foarte mică distanță, vechimea execuțiilor fiind de 2-3 ani, iar îmbrăcămintea găsită în una din gropile comune amintește de portul basarabenilor și bucovinenilor.

În prezent săpăturile din acest cimitir au fost sistate.

Fotografiile alăturate înfățișează rezultatul săpăturilor efectuate.

Despre rezultatul acestor săpături s-a făcut cunoscut și Președinției Consiliului de Miniștri (Cabinetul Militar).


p. Șeful Serviciului Special de Informații locotenent colonel Traian Borcescu”[5]



Următorul document reprezintă un proces-verbal și concluziile comisiei medico-legale care a cercetat cadavrele descoperite. Important este că acestea sunt semnate de experți ruși din Odessa:
”Anexa 4

PROCES VERBAL

Odessa, 6 mai 1943

Comisia compusă din: doctor Sapocichin K.I., vicedirector al Direcției medico-sanitare, Grubianu N.I., administrator al Stației de Dezinfecție, și docent Fidlovschi I.I., șeful expertizei medico-legale, în prezența caporalului jandarm Tatarciuc Grigore de la Serviciul Pretoral Odessa, la cererea d-lui Pretor lt. col. Niculescu M. Nr. 100 din 30 aprilie 1943, am procedat la examinarea mormintelor în urma dezgropărilor, în apropiere de oraș, lîngă drumul spre Tătarca.

Examinarea mormintelor s-a făcut în vederea luării măsurilor de înmormîntare a cadavrelor, a măsurilor pentru prevenirea epidemiilor, pentru stabilirea datei cînd au fost îngropate cadavrele și cauzei adevărate a morții.

Mormintele se află pe locul unde altă dată s-a depozitat gunoi, departe de orice locuință.

Cinci morminte sunt dispuse în neregulă, din care 3 se prelungesc izolate și departe de celelalte. Fiecare mormînt reprezintă o groapă adîncă și lată, cu pereți drepți. În fiecare mormînt se află cadavre scheletizate în dezordine și în cantitate apreciabilă; unele dintre acestea (două) sunt în stare de saponificare unită cu mumificație, iar pe altele spînzură țesătură parțial păstrată în stare de saponificare. Aparatul de legătură la cadavre în general este bine păstrat.

Pămîntul pereților gropilor prezintă un amestec, se rînduiesc nisipul, gunoiul și argila. Hainele caracterizînd bărbații și femeile, s-au păstrat suficient. Îmbrăcămintea din paltoane groase din postav, din haine și pantaloni de postav, parte de ață, bluze femeiești de mătase. Se găsesc paltoane de suman, de același material se găsesc și pantaloni. Astfel de îmbrăcăminte este cea a basarabenilor și bucovinenilor. Peste acestea se găsesc și mantale militare. În picioarele cadavrelor sunt ghete, deoparte se găsesc ghete de galoși, galoși sunt și îndeoparte și de ghete, iar unele cadavre au cizme simple. Printre îmbrăcăminte se observă plăpumi de postav de fabrică și pene mărunte de păsări, iar prin unele locuri printre bucățile de îmbrăcăminte, parte putrede, se găsesc îngrămădiri mari, care, fapt ne dă dreptul să credem că acestea au provenit din pene. După cum se poate observa, [exista o] variație de îmbrăcăminte bărbătească și femeiască. S-au descoperit obiecte de primă necesitate, de exemplu: o cană de metal, o cutie de celuloid pentru săpun, tub de celuloid cu perie de dinți în el etc.

La cadavru cu păr lung (femeie) păstrat parțial mulțumită saponificației se văd mîinile legate cu funie. La examinarea scheletelor și a craniilor se constată urme evidente de răniri cu arme de foc în regiunea cefei. Rănile la unele cranii au ieșiri, iar altele nu. Aspectul tuturor cadavrelor scheletizate este același.

Avînd în vedere întrebările puse de Serviciul Pretoral Militar, Comisia a socotit necesar a se lua 4 cranii pentru cercetări medico-legale speciale. Dintre aceste cranii unul are o rănire cu ieșire și celelalte fără.

În ceea ce privește măsurile sanitare în legătură cu dezgropările, Comisia este de părere că, cadavrele scheletizate provenind cu evidență de la oameni deplin sănătoși, avînd semne vizibile de moarte provocată – împușcare – în prezent nu mai sunt periculoase, dar avînd în vedere că gropile sunt deschise, iar cu venirea zilelor calde ce pot transporta produsele descompunerii cadavrelor pe alimente și oameni, Comisia crede necesar că înhumarea acestor cadavre să se facă cît mai curînd.

Întrucît cadavrele în general nu au date pentru identificarea lor, ele trebuie lăsate pe loc în gropile comune și tratate în prealabil cu clorură de var.

Comisia crede necesar pentru o mai deplină caracterizare a vicitmelor, să se examineze amănunțit îmbrăcămintea acestora din care examen se va trage concluzia.



Vice-Director al Direcției medico-sanitare

Doctor Sapocichin K.I.

Prezenta copie tradusă din limba rusă în limba română fiind conformă cu originalul.”[6]



”Anexa 5

CONCLUZIE

La cercetarea în legătură cu cadavrele descoperite în apropiere cu Tătarca:

Pe baza datelor examenului detaliat și a autopsiei a 4 cranii ce au fost luate din gropi, după cum s-a arătat în procesul-verbal, s-a ajuns la următoarele concluzii:
Toți cei 4 inși cărora le-au aparținut aceste cranii, prezintă răniri de același fel prin împușcare în partea de jos a cefei. La 2 rănile craniilor erau cu ieșiri în regiunea ochiului stîng și la baza craniului, la alții 2 fără ieșiri.
Împușcăturile au fost făcute din arme cu bătaie nu prea puternică, cu gloanțe de plumb, calibru f.f.mm. Drept astfel de armă a putut servi (probabil) o armă militară de calibru mic.
Împușcarea s-a făcut la distanță foarte mică, sau aproape fără distanță.
Împușcăturile de acest fel de obicei se făceau de o mînă experimentată la executări (în U.R.S.S.).
Din cei 4, trei erau cu multă probabilitate bărbați și una femeie, în etate de la 20-40-45 ani.
Avînd în vedere condițiile păstrării cadavrelor, aspectul general al cadavrelor, ajungem la concluzia că vechimea morții celor arătați este de doi, pînă la trei ani.



Consultant al expertizei medico-legale

Șeful catedrei medicină legală la Universitatea Odessa

Profesor (ss) Jmailevici F.N.

Șeful expertizei medico-legale
Docent (ss) Fidlovski I.I.”



Al treilea document foarte important este o notă informativă adresată Serviciului Special de Infrmații, semnată cu pseudonimul Kor.-Marin. Acest document aduce lumină asupra prudenței organelor române Legației germane cu referire la crimele sovietice. Evoluția afacerii Katyn, deja publicată în presă, ne explică Cristian Trocotă, a determinat o atitudine rezervată din partea Legației germane de pe teritoriul rusesc. Se răspîndise zvonul că victimele de la Katyn erau evrei împușcați de naziști. Ideea alcătuirii unei comisii internaționale pentru a investiga cazul era practic irealizabilă din cauza războiului, de aceea, părțile în cauză s-au adresat Crucii Roșii Internaționale. Responsabilitatea faptelor comise de NKVD-ul comunist a fost recunoscută de guvernul sovietic abia în 1990. Pînă atunci, a persistat un mister voit întreținut. Iată conținutul notei informative:

”28 Aprilie 1943

S.S.I. Grupa Politică

Dosar “Legaţia Germană”
NOTĂ

Din bună sursă a Legației Germaniei, s-a putut înregistra zilele acestea , că autoritățile germane din teritoriul rusesc ocupat intenționează să lanseze în opinia publică mondială o nouă afacere Katyn, unde se știe că u fost asasinați o mare parte din corpul ofițeresc polon.

Primele zile de Paști, această știre a căpătat consistență și se precizează că între Odessa și Tătarca (7 km de Odessa) s-a descoperit o groapă comună unde erau îngropate aproximativ 4000 de cadavre.

Această știre a circulat în cercurile maniste[8] și evreiești din Capitală, fiind prezentate sub aspectul contrariu celor comunicate de Legația germană și anume că este vorba de cadavrele evreilor asasinați în diferite ocazii de germani și mai mult chiar, Mareșalul a plecat la Odessa pentru a înăbuși izbucnirea acestui scandal.

Din șoaptele înregistrate de evreii rusofili, se pot trage indicii că puterile aliate cu concursul agenților comuniști, intenționează, pe baza materialului strîns de la declararea războiului încoace (fotografii, declarații a ofițerilor români și germani, statistici – mare parte din materialul documentar și informativ fiind deținut personal de Maniu), să dea o replică pe plan internațional afacerii de la Katyn.

Ieri dimineață, Legația germană se mai afla în posesia următoarelor date:

Operațiunea de identificare a cadavrelor este în curs.

Ea este îngreunată prin faptul că s-au găsit mai multe schelete, dar după anumite indicii se poate spune că este vorba despre asasinarea în masă a populației românești evacuată din Bucovina și Basarabia, după cum altă sursă precizează că ar putea fi vorba de cadavrele ucrainenilor sau a rușilor ostili regimului sovietic.

În cursul după-amiezii de ieri, Legația germană este surprinsă (Agențiile de presă care lucrează direct cu Legația) că guvernul n-a dat încă comunicat în această afacere.

Seara, s-a putut ști că s-a comunicat presei o știre “din sursă oficială”, dar care a fost reținută de cenzură.”

Într-o altă notă informativă, din 2 mai 1943, același Kor. comunica: ”În general – două elemente aflate azi în posesia Legației germane – situația se prezintă astfel: “După părerea celor care au asistat, s-au descoperit până acum circa 1000 de cadavre și identificarea sumară a permis să se constate că este vorba de basarabeni asasinați pe timpul ocupației sovietice, se crede că în aceeași groapă au fost aruncate circa 3-4 mii cadavre”

(Kor. – Marin)”

Autor: Nicolae Țîbrigan

Vescan - Ramai cu noi Tata

2012 anul dragonului de apa

Renumitul si asteptatul sau neasteptatul an 2012. S-au adunat in jurul sau profetiile de la Fatima, profetiile lui Nostradamus, profetiile Mayase, profetiile Hinduse, I ching, cat si multe alte proorociri ,care, se pare, vorbesc despre aceste timpuri. Avand in vedere ca suntem contemporani cu aceste momente de rascruce, nu numai pentru materie dar mai ales pentru suflet, consider ca omul trebuie sa cunoasca si sa cerceteze care ar trebui sa fie parcursul sau interior in fata unei asemenea transformari. Toate profetiile din jurul nostru nu vin doar ca o plasmuire, o fantezie care sa imbogateasca literatura spirituala. Ele exista tocmai pentru ca omul sa poata sti si intelege din timp, pentru a se pregati si salva (spiritual vorbesc). Ignoranta ne poate costa foarte scump, totul depinde de fiecare individ in parte.
Nu vreau sa par prapastios si sa anim aici ganduri prea sumbre, dar nu ne putem ascunde in fata unor evenimente asteptate de mii de ani. Trebuie sa fim orbi sa nu vedem si sa intelegem ce se intampla in jurul nostru.Probabil ca multi vad toate acestea dar nu cunosc profetiile si asa nu fac decat sa creada ca e ceva normal. De aici incolo ramane ca fiecare dintre dumneavoastra sa decida daca le considera de importanta sau nu.
Anul 2012 nu va pune capat acestei lumi si nici nu va reprezenta Judecata Finala. Este doar inceputul. Mai degraba as spune ca marcheaza un inceput al judecatii spirituale. Sa nu uitam ca profetiile nu sunt deocamdata implinite cu totul, ma refer aici la Apocalipsa Sf Ioan cat si la proorocirile sfintilor parinti. Avem in fata : construirea celui de-al treilea templu al lui Solomon, inscaunarea Marelui Preot in templul de la Ierusalim (adica antihristul), aparitia celor trei profeti in lume : Enoh, Ilie si Ioan; acoperirea de ape a catedralei Sfanta Sofia din Istambul – Constantinopole, pecetluirea pe mana dreapta sau pe frunte, prigoana crestinilor si toate celelalte mentionate in cartile sfinte.Probabil ca ele vor decurge undeva dupa anul 2013…nimeni nu stie cand.
Cu toate acestea 2012 va fi marcat de calamnitati naturale.In perioada 2012 – 2013 este foarte probabil ca toate regiunile de coasta sa fie acoperite de ape sau devastate integral.Omenirea se va confrunta cu o dezlantuire a „gurilor” fierbinti(elementul foc) din pantecele pamantului provocand cutremure mari in mai toate regiunile Terrei, este probabil sa existe chiar un cutremur cumulat integral pe o mare suprafata a pamantului. Natura in toata maretia ei se va manifesta, indiferent ca e vorba de: uragane, tsunamiuri,cicloane, ploi, ninsori abundente, cutremure, inundatii, geruri puternice sau calduri si radiatii solare de intesitate foarte mare. La nivel energetic si magnetic este firesc ca se vor produce perturbari zdravene, de aici posibilitatea unei modificari de perceptie si constiinta in masa. Ramane la nivelul fiecarui individ daca acestea se produc armonios sau nu. Modificarile vor fi la extreme, adica benefic sau malefic. Este foarte posibil ca din cauza dezastrelor naturale securitatea nationala a tarilor sa fie pusa in pericol,acest lucru a fost semnalat si din partea Pentagonului in avertizarea despre posibilele catastrofe naturale ce vor urma anului 2010 . Jurnalistii la vremea aceea- 2004- l-au numit The Pentagon's Weather Nightmare pentru ca a adus in fata lumii un raport de-a dreptul apocaliptic.
Instabilitatea securitatii la nivel mondial s-ar putea sa aduca ideea inroducerii bio chipurilor pentru binele fiecarei tari in parte dar si pentru individ. In acest fel avand date complete si complexe despre fiecare ins in parte, controlul ar putea fi de 100 %. Este o ipoteza din partea mea dar destul de plauzibila. In cazuri extreme sa nu uitam ca se iau si masuri extreme! In toate acestea, doua lucrui sunt importante : 1. Sa stim ca toate fac parte din planul lui Dumnezeu si 2. Sa grabim pasul in rugaciune si modificare a laturii noastre pacatoase, stricate. Iar aceste laturi le cunoaste fiecare individ in parte, numai sa recunoasca in forumul lui interior!
2012 este un an in care expunerea la soare, adica plaja, este boala curata.Exploziile solare vor atinge un maximum in 2012 2013 spun oamenii de stiinta! Radiatia solara este una din principalele cauze in cancerul de piele si asta din cauza “deformarii” ADN ului.Radiata puternica are capacitatea de a modifica sau rupe lantul ADN.Eu va sfatuiesc ca si pe timpul zilei sa purtati haine vaporoase si lungi care sa va acopere pielea.Ingrijirea pielii cu ulei de masline in care puteti pune si miere ar fi foarte indicata in aceasta perioada.Nu ar trebui sa fie un rasfat ci o obligatie pentru toata familia. Imbaierile dese sunt necesare pentru eliminarea radiatiilor cat si pentru improspatarea campurilor energetice, mai ales baile in care se pune sare grunjoasa sau bicarbonat de sodiu. Pe langa acestea, exploziile solare vor aduce intreruperi ale energiei si comunicatiilor pe pamant, cei de la NASA spun ca aceste caderi de curent pot varia intre 2 saptamani sau cateva luni. In asemenea caz imaginati-va omenirea fara curent 2 saptamani, apoi 2 luni.Nu strica sa aveti in casa un generator mic de curent care merge cu combustibil, este foarte util in cazul in care acest lucru se va intampla iarna! Oricum ar fi, nu este o investitie inutila...
Anul Dragonului de Apa, deja celebrul 2012, aduce timpuri dificile omului, supunandu-l la examene foarte serioase in ceea ce priveste evolutia spirituala si respectarea legii. Spuneam in articolul cu anul iepurelui de metal ca 2011 este cauza si 2012 efectul. Efectul sau repercursiunile unor cauze si experiente lungi, atat pentru individ cat si pentru toata civilizatia noastra, se intalnesc si se rasfrang in anul Dragonului de Apa – 2012.
Dintre toate animalele zodiacului chinezesc Dragonul este figura cea mai proeminenta, cea mai puternica si respectata. Din moment ce inteleptii chinezi au pus numele acestui fel de manifestare a energiei- Dragon-, asta inseamana ca ea se aseamana cu energia descrisa de simbolul si mitul Dragonului.
Dintre toate fiintele legendare Dragonul este de departe cel mai puternic, razboinic si necrutator. In multe parti ale lumii el este asociat cu forta intunericului, cu diavolul sau instrumentul diavolului. In simbolismul medieval, dragonii erau o imagine a apostazei, a trădării și a perfidiei, dar și a furiei și invidiei. Era asociat și cu calamitățile naturale. Multiplele capete erau simbolul decadenței și opresiunii și chiar al ereziei.

Chiar daca pentru Europeni dragonul a simbolizat forta oculta,ceva mai departe de noi, adica in China, Dragonul era vazut chiar ca simbol al vietii,in Indonezia era animal protector, in Japonia pazitor al sabiilor si dragonii ce vin din est sunt aducatori de noroc. In mitologia Celtica si Greaca, dragonul este asociat magiei negre si fortelor demonice. În mitologiile băștinașilor americani, dar și în estul Asiei, ei sunt văzuți ca forțe primare ale naturii și ale universului. Sunt asociați cu înțelepciunea – dau sfaturi tainice oamenilor - și cu longevitatea. De asemenea, pot avea puteri magice și supranaturale și sunt reprezentanți ai apelor si pesterilor. Ei personifică apa, fântânile, ploile, pesterile, muntii și râurile. Unile culturi înzestrează dragonii cu darul vorbirii. Cu toate acestea, unele popoare europene au văzut în dragon un simbol al independenței, al suveranității și puterii.Dragonii, adeseori, dar nu întotdeauna, au aripi și răsuflare incandescentă.
Am scris toate aceste elemente despre simbolul Dragonului ca sa intelegem acel tip de manifestare a energiei sale pe care chinezii vin si o aduc ca pecete a anului.
Elementul Fix, adica natura sa stabila, energia care-l defineste, este cea a lemnului. Elementul in care Dragonul se regaseste in 2012 este apa. Dar sa nu uitam ca Dragonul reprezinta in acelasi timp energia pamantului si a focului, a lui Marte si a Berbecului din zodiacul European. Ne intalnim deci cu manifestarea a patru tipuri de energie ce intra in conflict si se potenteaza una pe alta : Lemnul (Element fix), Apa (elementul anului), Focul (elementul interior definitoriu) Pamant (element caracterizant)..
In ciclul celor cinci elemente observati ca apa hraneste lemnul, lemnul hraneste focul, iar prin arderea lemnului, focul, hraneste pamantul. In ciclul distructiv apa stinge focul si abundenta de lemn starneste focuri puternice. In ordinea lor, apa este prima, lemnul al doilea si focul al treilea. Acest lucru inseamna ca primele conflicte intre manifestarea tipurilor de energie vor fi intre apa si lemn. In prima parte a anului apa isi va manifesta forta sa si va aduce perturbari meteorologice puternice, uragane, furtuni, caderi masive de zapada cumulate cu topirea ghetarilor ce se va accelera in 2012 datorita exploziilor solare. Excesul de apa va aduce o dereglare a energiei lemn aducand dupa sine vatamarea padurilor, alunecari de teren cat si interventia criminala a oamenilor in jungla. Focul se va manifesta incepand cu a doua parte a anului si se va exprima prin activitatea vulcanica accentuata dar si prin exploziile solare despre care deja stim. Putem fi martorii unor eruptii vulcanice in lant.
“2012 este anul Dragonului de Apa Yang. Dragonul este cel care aduna apele, precum si un element puternic de Pamant. De obicei anul dragonului este unul cu sanse sporite de cutremure – un exemplu este anul 1976 (an al Dragonului de Foc Yang), anul cutremurului din orasul chinez Tangshan, care a fost soldat un numar considerabil de victime.
Apa Yang are corespondent apa tumultoasa a oceanului, si este mai puternica in decembrie - luna Sobolanului. Cu un dublu de Apa Yang in Radacinile Celeste in conflict cu Focul Yang al acestei zile, si pe Ramurile Terestre un dulbu Dragon care se combina pe jumatate cu Sobolanul, rezulta un mare ciclu de de apa. Nu va fi o mare surpriza daca in aceasta luna vor fi cutremure si inundatii. In anul Dragonului si luna Sobolanului sunt trei stele in Sud – SE 3, S 2 si SE 1 si schema stelelor zburatoare a acestei luni are 5 si 3 in SE. 3 reprezinta cutremure, 5 reprezinta ghinionul, deci nu va fi o mare surpriza daca vor avea loc cutremure in regiunile din Sud si Sud Est in decembrie 2012, dar nu sunt elemente care sa indice ca va avea loc un dezastru planetar.
Conform acestui sistem suntem acum pe la mijlocul Etapei 8, deci mai avem inca 60.000 de ani pana cand vom intra in ciclul urmator, si chiar si dupa aceea mai sunt multe etape pana la sfarsitul civilizatiei umane si al planetei. Ideea din spatele acestui sistem este aceeasi ca si in cazul teoriei Time Wave, numai ca este aplicata pe o perioada mult mai mare de timp.
„Inainte a ajunge la o concluzie am consultat si Cele Patru Coloane ale Destinului pentru data de 21 decembrie 2012” spune Raymond Lo maestru de feng shui si i ching
21 12 2012
Ziua Luna Anul

Foc Yang Apa Yang Apa Yang

Dragon Yang Sobolan de Apa Dragon de Pamant

In stiinta initiatica, Dragonul este vazut ca un pastrator al tainelor ascunse, un important protector, intelept, sever si autoritar. Este o fire imprevizibila, cu o forta imensa si o imaginatie fara limite. Dragonul este regasit si in simbolul Uroborusului, cunoscut in Europa drept sarpele care isi mananca coada. Acel sarpe dragon cu aripi ce pastreaza ordinea lucrurilor si ofera protectie in sanul sau, adica in interiorul cercului magic. Uroborosul, este întâlnit de la shamanii din Amazon, Siberia, Mongolia, pana în tinuturile Chinei Antice, Indii, Egipt si chiar în România. Uroborosul este strâns legat de mitul androginului, care impleteste principiile masculin si feminin. În unele culturi, corpul sau este pe jumatate închis la culoare (simbolizând pamântul si noaptea) si pe jumatate deschis (simbolizând cerul si lumina), la fel ca în simbolul chinez Yin-Yang. În China, el simbolizeaza continuitatea vietii si faptul ca, în procesul eternei reînnoiri, fiecare sfârsit este un nou început. Uroborosul înconjoara Universul; tot ce este cunoscut si necunoscut este cuprins în îmbratisarea sa, care mentine echilibrul lumii. Primele sale reprezentări le găsim în Egipt, în anii 1600-1700 î.e.n. El a fost preluat de către fenicieni şi greci, care i-au dat numele de “Ouroboros”, însemnând “care îşi mănâncă coada”. Şi Platon vorbeşte despre el în dialogul sau cu Timaios.
Acest an al Dragonului de apa se defineste ca fiind unul puternic dar si prosper.Cine stie sa inoate in apele involburate ale Dragonului poate avea parte de reusite rasunatoare iar proiectele demarate in acest an au mari sanse de reusita.Fiind un an puternic si al extremelor,orice cadere sau nereusita va fi resimtita la puterea o mie.
Anul acesta,fiind potentat de elementul apa,va determina ca multe lucruri sa iasa la suprafata pe multe sectoare-social,politic,economic,religios si probabil ca se vor desecretiza multe adevaruri ascunse atat in planul stiintei cat si al spiritualitatii.Fiind un an caracterizat cu energia Berbecului si a lui Marte dar si a Dragonului, adica foc si razboi, este foarte posibil ca evenimentele conflictuale din intreaga lume sa ia o tunura brusca si agresiva. Problema spirituala pe care o aduce acest an este Puterea. Tiparul acesta de energie care aduce puterea, atat la nivel individual cat si de masa, va fi tonul principal si constant al anului. Aceasta energie a puterii este data omului acum pentru a depasi un alt examen, cel al cumpanirii,rabdarii si profunzimii. Supra aprecierea puterii s-a lasat cu urmari tragice in toata istoria umanitatii de la Adam si Eva incoace.Pe de alta parte sa ne gandim la aceia care au stapanit puterea si au cucerit lumea, vezi David si Solomon.Puterea contine intelepciune si viceversa.
Dragonul aduce incapatanare, irationalitate,inconstienta, nerabdare si impulsivitate. Aceste energii vor fi resimtite in toate planurile si probabil, cel mai vizibil, in politica.
Calendarul chinezesc este impartit în 12 segmente, fiecare reprezentat printr-un semn animal. Dragonul este al cincilea semn in zodiacul chinezesc, reprezinta simbolul unui impărat, al masculinitatii, precum si al puterii. Anul Dragonului de Apa începe la 23 ianuarie 2012 si se incheie la 9 februarie 2013.
Si pentru ca acest an este unul de depasire a iluziei, a mayei, dupa cum spun hindusii, voi termina cu o intamplare frumoasa care a avut loc in viata unui copil.
Se spune ca Buddha medita undeva in padure iar la un moment dat se aude vocea firava a unui copil :
Tu esti marele Buddha?
Eu sunt Buddha.
Marite Budhha, de ceva timp ma chinuie niste intrebari. Ma tot intrebam ce esti tu?Esti doctor?
Nu.
Aha.Esti filosof?
Nu
Atunci...esti invatator?
Nu
Dar ce esti tu?
Eu sunt treaz !

Doru Bem