Adevarul si hotii

Cand tatal marelui filozof, Emmanuel Kant, calatorea printr-o padure a Poloniei spre patria sa, a fost întalnit de o ceata de hoti care i-au cerut tot ce avea.
- Ne-ai dat totul?, au întrebat hotii.
- Da. Tot ce am, a raspuns batranul Kant.
Plecand la drum a simtit ca era ceva tare sub saua calului sau. A cautat sa vada ce este si si-a adus aminte de cateva monede de aur pe care le dosise pentm aceasta calatorie si din pricina emotiilor întatnirii cu hotii uitase de ele. In loc sa se bucure ca scapase cu banii, batranul s-a întors repede si a strigat dupa ceata de hoti.
- Domnilor, va rog sa ma iertati ca nu v-am spus adevarul, dar de emotia întalnirii am uitat banii acestia care erau ascunsi sub saua calului meu. Va rog sa-i luati.
Uimirea hotilor a fost peste masura de mare. Dupa o tacere destul de lunga, unul dintre ei a venit si i-a restituit punga. Apoi, altul i-a restituit celelalte bunuri luate anterior. L-au ajutat apoi sa încalece pe cal si i-au urat "drum bun", cerandu-si iertare de la batranul crestin. Adevarul si bunatatea au biruit raul.