marți, 1 februarie 2011

Stelele - intre adevar si frumos


Am ajuns. Sfarsitul isi inspira trist ultimele lui ceasuri. In curand zorii diminetii vor aduce un soare palid si inghetat. Am scapat de agitatia orasului. Sunt doar eu si gandurile mele.
Gandurile mele o iau agale spre trecut ,spre trecutul apropiat. Privesc acesti astri luminatori , care au o insemnatate aparte pentru toti.
Pentru oamenii de stiinta ei reprezinta reactoare nucleare, care produc in spatiu cantitati enorme de energie ,apoi isi inceteaza activitatea fiecare in felul sau.
Insa, nu cumva avem “prostul obicei” de a ne pierde in definitii si de a explica totul luand in calcul doar ratiunea?
E o noapte mult prea sincera , ca sa stric totul insirand niste definitii, fondate, e adevarat pe principii stiintifice. Dar cu fenomenalul ,supranaturalul cum ramane?
De obicei acceptam definitiile astea impuse ,uitand sa ne folosim de asa-zisa “ratiune”.
Ei, acum vreau ca macar pentru cateva momente sa-mi depasesc aceasta conditie, asa ca voi aborda lucrurile altfel, din alta perspectiva.
Uitandu-ma la stele , realizez ca ele sunt intr-adevar niste reactoare de energie, si nu ma refer la cea externa, care este evidenta , ci la cea interna, care ne inspira , care ne hraneste spiritual.
Si am argumente cand afirm acest lucru. Unul din oamenii care s-au hranit cu aceasta energie de natura spirituala, a fost chiar marele Eminescu.
In viziunea lui , dupa cum probabil stiti , stelele indica “filosofia vietii” , o valoare existentiala a omului in raport cu dimensiunea temporala .
In poeziile sale el a contemplat spatiile stelare, comunicandu-si in acelasi timp si propriile trairi: “La steaua care-a rasarit,/ E-o cale-atat de lunga,/ Ca mii de ani i-au trebuit/ Luminii sa ne-ajunga”.
Bine, Eminescu a fost unul dintre putinii oameni cu adevarat destepti, avand capacitatea de a explica aceste lucruri intr-un stil propriu cu totul si cu totul deosebit , reusind sa-i “lumineze” pe contemporanii sai , riscand totusi sa para “un nebun al Universului”.
Chiar daca foarte putini dintre noi avem capacitati de intelegere aidoma lui Eminescu , cred ca putem incerca sa ne oprim macar un minut din viata pentru a analiza mai profund ceea ce ne inconjoara.
Astfel, vom deveni adevarati locuitori ai Caii Lactee , cunoscand in acest mod, inca din temelii , contructia acestei locuinte imense in care ne aflam.
Dar pentru mine ce reprezinta stelele, aceste bijuterii ale intunericului, carora le dedic aceasta noapte?
Neavand nici capacitatea de intelegere a lui Eminescu si nici precizia oamenilor de stiinta care le-au definit , nu va pot uimi cu un raspuns remarcabil , insa voi incerca sa emit unul care sa impace atat stiinta , cat si literatura.
Asadar, stelele pentru mine reprezinta reactoare de energie atat externa, atunci cand piesa de teatru ia sfarsit si cortina noptii este trasa, cat si interna , atunci cand contempladu-le ne ajuta sa ne privim existenta cu seninatatea cerului din noptile cu luna plina.
Stiu ca mai sunt multe lucruri de spus in legatura de acest subiect , insa acum nu vreau sa fiu decat eu si noaptea care ma inconjoara…

Moină Alina

4 comentarii: