marți, 15 februarie 2011

Cine ne-a furat limba?


Autor: Ionel Grama

Aur Tempesta este un pseudonim, iar acela care îl foloseşte este doctor şi lucrează în România. Asta este, de atîta democraţie oamenii se tem să-şi mai exprime părerile în mod liber, nu de alta, dar aşa, pentru te miri ce, se pot trezi că îşi pierd pîinea, atîta cîtă le-a mai rămas după ce am ajuns cum am ajuns. Dar nu despre asta este vorba acum. Iată ce ne scrie cititorul nostru.
„In revista Lumea misterelor nr. 1/2010 am studiat cu atenţie articolul privitor la descifrarea plăcuţelor dacice, dar şi despre «misterioasa» lor dispariţie. Am constatat cu surprindere că pot traduce relativ uşor unele cuvinte. De pildă, cuvîntul din prima plăcuţă este TYORNA. Aduceţi-vă aminte de celebra expresie «Torna, torna, fratre!» adică «Intoarce-te, întoarce-te, frate!». Cunosc foarte bine ortografia şi orto-epia slavonă, precum şi alfabetul vechii scrieri din Elada. Deci cuvîntul «tyorna» este un cuvînt dacic, dar, foarte interesant, este scris cu caracterele slavonei vechi şi cu o literă a vechii scrieri elene, Y. Celelalte cuvinte conţin, de asemenea, această proporţie de litere, altele fiind 100% cu caractere slavone vechi. Părerea mea este că slavii, popor migrator, şi-au însuşit scrierea dacică şi, mai apoi, au decretat că este limba lor scrisă, cu toate că niciun cuvînt slav nu se poate traduce cu semnificaţia şi pe înţelesul limbii daco-tracice, adică traco-ilira veche, limba pelasgă. Deci plăcuţele masive de aur trebuie căutate la Kremlin. Se prea poate ca ele să fi fost luate din ţară încă de pe vreme Regulamentului Organic, poate chiar anterior. Slavii au preluat această scriere chiar de la sosirea lor pe vatra Daco-Geţiei. Dacă au ştiut acest lucru? Fireşte că da şi au încercat să şteargă cu grijă orice urmă de scriere dacică de pe teritoriul actual al României. Bine că au rămas unele plăcuţe (copii de plumb), dar şi unele scrieri pe artefacte arheologice! Biserica Ortodoxă Slavă a realizat pericolul descoperirii acestei mistificări străvechi şi a încercat prin Chiril şi Metodiu să transforme scrierea slavă, adică dacică, în scriere chirilică, care nu s-a putut însă impune în faţa celei latine şi a scrierii cu carctere slave (dacice). S-a încercat modernizarea scrierii slave în limba rusă, dar fără a se pierde caracterul decisiv, dacic, al scrierilor din vechea slavonă, adică străvechea scriere dacică.Oameni buni, scrierea rusă (slava veche) este scrierea cu caractere dacice, dar semnificaţia este alta, după cum cele două vocabulare ale celor două limbi sînt cu totul diferite. Din păcate, noi nu mai putem reface vechiul vocabular (dicţionar) dacic decît parţial, cu condiţia ca Rusia să recunoască acest lucru şi să returneze ceea ce nu i-a aparţinut niciodată. Dacă ar fi după voinţa sa, Kremlinul ar slaviza mîine România, pentru ca ultimii vorbitori ai unei mici fărîme de limbă dacică să dispară pentru totdeauna. De mulţumiri şi recunoştinţă pentru vechii şi înţelepţii preoţi şi scribi daci nici nu mai poate fi vorba. Este, după părerea mea, cel mai mare furt de identitate a unei scrieri din istoria omenirii. Ar fi posibil ca la Muzeul tainic al Vaticanului să mai existe cîteva asemenea plăcuţe de aur cu scrieri dacice, dacă nu cumva romanii, în agonia lor de a salva un imperiu muribund, nu le-au topit şi le-au transformat în monede. Bine ar fi dacă şi alte imperii asemănătoare ar avea acelaşi destin”, spune, în finalul primei scrisori, cititorul nostru.
Incheiem şi noi, specificînd că nu ştim cît suport real au afirmaţiile respective şi că plăcuţele de aur se pare că au fost date cu bună ştiinţă Uniunii Sovietice, la sfîrşitul războiului, drept plată pentru o anume tîrguială. Şi poate ar mai fi ceva… Nu credem nici faptul că în anumite depozite secrete, fie ele şi ale Vaticanului, a mai rămas ceva din ceea ce alţi prădători au luat, cîndva, din Dacia străbună.

4 comentarii: