Un blestem rostit în 1907, valabil şi după mai bine de 100 de ani

"În vecii vecilor, cît va mai dăinui suflarea românească pe acest pămînt, să nu-i ierte Dumnezeu pe netrebnici şi pe făcătorii de rele. Să fie în casa lor atîta belşug, ca în bordeiele celor ce au murit, atîta fericire în viaţa lor, cîtă a fost în viaţa celor ce s-au zvîrcolit de gloanţe, să fie atîta cîntec şi atîta demnitate, cîtă li s-a lăsat acestor sărmani ce s-au dus ca nişte pîrîţi veşnici înaintea scaunului judecăţilor celor mari, să mîntuie (sfîrşească - nota red.) ca dînşii, vărsîndu-şi sîngele inimii în ţărînă şi pe urma lor să rămîie, ca pe urma împuşaţilor, copiii să moară de foame. Aşa să dea Dumnezeu!"

Nicolae Iorga (Martie 1907)