duminică, 21 noiembrie 2010

Blestemul uriasilor din creierii muntilor


Unul dintre cele mai raspindite mituri in Muntii Apuseni este cel al uriasilor. Se spune din batrini ca Decebal a fost de acord sa-i lase sa traiasca in Apuseni, linistiti, cu conditia ca acestia sa-i pazeasca comorile. Mitul uriasilor parea ingropat o data cu batrinii care dispareau de pe aceasta lume unul dupa celalalt. El a reinviat in urma unei intimplari petrecute in zona satului hunedorean Ardeu, cu 36 de ani in urma.
O seara de vara a anului 1974. La cariera de calcar de linga Ardeu, toata lumea-si terminase treaba, mai putin doi barbati vigurosi care continuau sa sape la 100 de metri distanta de cariera efectiva, pe coasta dealului pe care este asezata si acum ruina unei cetatui dacice.
Unul dintre ei este Aurel Florea si are acum 72 de ani: Am tot dat cu crampu' (tirnacopul) pina cind am ajuns la aproape un metru adincime. Apoi am dat sa mai scoatem pamintul cu lopetile. Ne-am vazut de treaba linistiti cind am dat de ceva tare cu lopata. Am crezut c-o fi o oala cu griu de pe vreme dacilor, ori cu bani, ca s-or mai gasit atitea oale si cioburi pe Dealul Cetatuii. Apoi am curatat pamintul cu grija. N-o mai trecut mult si, in loc sa scoatem la suprafata oala, am vazut ca era vorba de un craniu de om mare rau de tot, cit un bostan sanatos. Ne-am speriat rau de tot si l-am ingropat la loc, dupa care am sapat groapa mai incolo, la doi metrii.
Aurel Florea si colegul sau s-au speriat pentru ca, in copilarie, au auzit de blestemul uriasilor ce va cadea asupra celor care nu le vor lasa copilul mort sa se odihneasca in pace: Sa nu mai aiba hodina in trup si liniste in suflet, cum n-or mai avut cit or trait mama, tata si fratii copilului de uriasi, dupa ce al mai mic dintre ei o murit ortavit de oamenii.
Inapoi la originea legendei
Batrinii din Ardeu spun ca familia de uriasi din muntii de linga Ardeu a fost insarcinata de Decebal sa pazeasca un plug de aur in marime naturala, la care erau legati doi boi, tot din aur, si tot din marime naturala, piese la care capetenia dacilor tinea tare mult si pe care le-a ascuns intr-o pestera, a carei intrare a fost apoi zidita. Povestea fiind transmisa din tata-n fiu, nescrisa insa niciodata, nu se mai pastreaza prea multe amanunte legate de perioada istorica a intimplarii, ci doar fapte. Mosnegii spun ca, aflind de comoara de sute de kilograme de aur, un grup de flacai ce doreau sa devina bogati peste noapte s-au incumetat in munti. Si-au luat cu ei sabii, coase, furci si tirnacoape, plus trei carute trase de boi, ca sa aiba cu ce-si cara inapoi prada. Pestera era pazita, cu rindul, de tatal si fiul cel mare din familia uriasilor. In ziua in care grupul de pradatori a ajuns in aproape de pestera, de paza era fiul cel mare al uriasilor. Cu mincare la el, parintii l-au trimis pe cel mai mic. Acesta a uitat insa sa ia cu el si cele trei piini de care fratele sau avea nevoie ca sa se sature. Infometat, flacaul urias i-ar fi spus celui mic: Ramii tu aici ca eu ajung mai repede acasa si vin cu piine destula ca sa mincam amindoi.
Ceata de pradatori a ajuns la gura zidita a pesterii exact in intervalul in care mezinul familiei de uriasi era singur. Acesta nu stia de ce si de cine trebuie pazita intrarea in pestera. I-a vazut pe omuleti agitindu-se cu furcile si sabiile in preajma lui si a crezut ca sint, de fapt, niste jucarii. Distrat la culme, mezinul nu a observat cum, mai incolo, o alta parte din ceata a taiat un bou, a indesat in el otrava, dupa care l-a intins in fata lui. Infometat, micul urias n-a stat pe ginduri si s-a infruptat din mincarea otravita de oameni.
Urmele

Mezinul familiei de uriasi a murit la scurt timp. Pradatorii au apucat sa sparga o parte din zidul care acoperea intrarea in pestera, dar dupa ce au intrat, tavanul s-a prabusit peste ei. Toti au murit. Carutele cu boi au ramas afara. Cind s-a intors flacaul urias, a ramas mut de durere. A alergat insa pina acasa si i-a spus mamei sale ce s-a intimplat cu mezinul. Uriasa n-a crezut pina cind nu a ajuns la locul cu pricina. A vazut ca cei care i-au omorit copilul au fost inghititi de pamint, insa, inebunita de durere, a inceput sa rascoleasca pamintul. Batrinii din Ardeu povestesc ca asa au apaut dealurile isfirtecatei din zona si asa a fost scos la lumina calcarul de calitate pe care, de veacuri l-au folosit apoi pentru a face var, indeletnicirea lor de baza, pina in urma cu 20 de ani. Tot asa a aparut si blesemul pe care l-ar fi rostit atunci strigind mama uriasilor, blestem de care s-a temut si Aurel Florea cind a gasit si a ingropat la loc craniul copilului de urias.
"Viermii pamintului"
Ultima data cind oamenii asezati in apropiere s-au intilnit cu uriasii ar fi fost cu aproape 200 de ani in urma, povesteste Aurel Florea. Bunica sotiei mele, spunea ca, mama ei, cind era copil, a mers cu parintii la arat sus, pe o culme (aproape de locul in care se spune c-ar fi murit copilul de urias - n.r). Deodata a venit un urias, i-a luat pe toti in brate, cu tot cu plug si cu boi, si i-a dus inapoi pe vale fara sa le faca insa nimic rau. Le-o zis numa' atit: Voi sinteti viermii pamintului. Rascoliti pamintul in alta parte, nu aici!. Credinta in supranatural Alaturi de vilve, alte fiinte supranaturale in care inca mai cred batrinii din comunitatile miniere ale Apusenilor, uriasii sint personaje cu puteri supranaturale raspindite in credinta populara a zonei. Etnologul Marcel Laptes explica aparitia si conservarea mitului uriasilor: Acesti uriasi nu erau personaje malefice. Ei ii pedepseau pe oameni daca acestia nu respectau un anumit regim de viata si erau proprietari ai comorilor naturii, pe care, desigur si le pazeau singuri. La comunitatile izolate, cum sint cele din Apuseni, oamenii traiesc intr-un mediu al misterului si al supranaturalului. Apropierea fata de natura a oamenilor de aici ii face mai usor sa creada in astfel de forte. Oamenii din aceste sate au un cu totul alt mod de a percepe mediul inconjurator. Pentru ei, absolut orice are viata si fiecare element are rolul sau bine stabilit in Univers, de la ultimul fir de iarba, pina la stelele de pe cer.

3 comentarii:

  1. Eu sunt exemplul viu ca mergem pe o panta descendenta(sunt mignona).Alina

    RăspundețiȘtergere
  2. *exeplul viu care ilustreaza faptul ca mergem pe o panta descendenta.(Traiasca-mi exprimarea impecabila!).Alina

    RăspundețiȘtergere