luni, 27 iunie 2011

2012 sau 2013?


Ne mai desparte mai puţin de o rotaţie completă în jurul Soarelui de mult-discutatul an 2012, cel pentru care s-au făcut cele mai sumbre şi fanteziste previziuni. Dar, dacă prezicătorii de tot felul au început să îşi modifice declaraţiile iniţiale, conform cărora vom sălta brusc pe o altă treaptă vibraţională şi vom deveni mai buni, mai frumoşi şi mai deştepţi sau că va avea loc apocalipsa şi ne vom pulveriza cu totul, în lumea adevăraţilor specialişti grijile au sporit, termenele pentru găsirea unor soluţii de anihilare sau doar de diminuare a unor viitoare efecte fiind tot mai scurte. Este absolut sigur însă faptul că, în 2012, erupţiile solare vor cunoaşte o intensificare, fluxurile magnetice care vor fi azvîrlite în spaţiul cosmic, deci şi în direcţia Pămîntului, fiind extrem de nocive. După toate calculele, Coronal Mass Ejection (CME) vor lovi Terra în mai puţin de 15 minute, adică mult mai rapid decît poate detecta şi alerta sistemul ACE (Advanced Composition Explorer), instalat de NASA. Astronomul Jimmy Raeder, cercetător la Universitatea din New Hampshire, a afirmat: „Intrăm în ciclul solar 24. Din motive pe care nu le cunoaştem încă, fenomenul CME din ciclurile solare cu soţ loveşte Pămîntul cu un vîrf puternic magnetizat, în partea de nord. Aceste CME deschid o breşă şi încarcă magnetosfera cu plasmă, chiar înainte de a începe furtuna solară propriu-zisă”.
Reamintim faptul că magnetosfera este partea exterioară a atmosferei, în care cîmpul magnetic terestru are o acţiune intensă. Magnetosfera se află deasupra ionosferei, spre limita cîmpului magnetic al planetei, la o înălţime de peste 100 de kilometri. Prin proprietatea ei de a atrage, magnetosfera reţine particulele cu energie foarte mare care vin de la Soare sau de la alte surse din Univers, cele mai multe fiind nocive sau chiar mortale. Cu alte cuvinte, magnetosfera este cea care ne protejează de o mare parte dintre pericolele care ne pîndesc permanent din cosmos. Ce se întîmplă în prezent la această înălţime?
Iniţial, s-a descoperit o reducere a acestui scut de apărare, adică a magnetosferei, ceea ce a dus la începerea unor cercetări mult mai ample. La 16 decembrie 2008, naveta spaţială Themis a trimis o analiză care a pus în alertă lumea ştiinţifică din diverse domenii: gaura din cîmpul magnetic al planetei are un diametru de patru ori mai mare decît cel al Pămîntului! Prin acest spaţiu uriaş, radiaţiile furtunilor solare lovesc direct suprafaţa planetei, fără să mai fie oprite de nimic. Ce se va întîmpla? Nu ne permitem să emitem previziuni nefondate şi, de aceea, vom cita afirmaţiile doctorului Richard Fisher, directorul Diviziei de Heliofizică a NASA: „Vor fi afectate sau distruse o parte dintre echipamentele şi sistemele de comunicaţii, sateliţii, sistemele GPS, cele de dirijare a traficului aerian, sistemele bancare, computerele de orice fel, aparate medicale, tot ceea ce este electronic. Vor fi probleme mari pentru omenire. Zone întinse de pe glob vor rămîne fără electricitate, iar repararea acestora va dura foarte mult. Cel mai rău este că fenomenul va fi instantaneu, cîmpul magnetic fiind deteriorat fulgerător”. Toate aceste pronosticuri au fost confirmate în Raportul Consiliului Naţional de Cercetare, intitulat Severe Space Weather Events: Understanding Economic and Social Impact (Evenimente meteo severe în spaţiu: înţelegerea impactului economic şi social). Studiul a fost finanţat de NASA şi prezentat de Academia Naţională de Ştiinţe a SUA. Specialiştii readuc în atenţie marea furtună solară din 1895, cunoscută sub numele de „Carrington Event”. La vremea aceea, în lume nu existau atîtea aparate electronice şi totuşi evenimentul a impresionat prin faptul că pe cer aurora boreală a putut fi văzută chiar şi din Cuba, ziarele puteau fi citite şi noaptea, fără alte surse de lumină, iar staţiile telegrafice funcţionau haotic, chiar şi atunci cînd s-a întrerupt total alimentarea electrică. In unele locuri, sîrmele de pe stîlpii de telegraf s-au topit, acele busolelor s-au învîrtit aiurea ore întregi, iar păsările care s-au încumetat să zboare după hrană nu şi-au mai regăsit cuiburile decît după cîteva zile. Mult mai tîrziu, în 1959, furtunile solare au declanşat pe Pămînt un şir de ploi torenţiale, care, în anumite locuri, au avut efecte distrugătoare. In ziua de 2 decembrie 1959, la ora 9.13, din cauza apei acumulate din ploile torenţiale, în sudul Franţei, în amonte de Frejus, barajul Malpasset s-a rupt şi 50 de milioane de metri cubi de apă au măturat totul în calea lor. Intr-un studiu publicat în aprilie 2009, Igor Rekmensky afirmă că, în momentul în care erupţiile solare se vor declanşa în toată amploarea lor, în primele 90 de secunde, peste 300 de mari transformatoare de pe glob vor fi arse, mai mult de 130 de milioane de oameni rămînînd fără curent electric. Asta va însemna automat lipsă de apă potabilă, de căldură, de hrană, de asistenţă medicală, de transporturi şi de posibilităţi de comunicare. Trebuie să spunem însă că există şi alte puncte de vedere referitoare la aceste evenimente. In perioada 18-22 octombrie 2010, s-a ţinut „Săptămîna solară”, timp în care s-au intensificat observaţiile asupra astrului zilei. La data de 21 octombrie 2010, dr. David Hathaway, cercetător la NASA Solar Marshall Space Flight Center, a ţinut o teleconferinţă, în cadrul căreia a răspuns mai multor întrebări legate de Soare, de erupţiile magnetice, dar şi privitoare la urmările acestora, în anul 2012.
Pentru a înlătura orice dubii, vă prezentăm cîteva date legate de dr. Hathaway. Este specialist în astrofizică, a lucrat la Centrul Naţional de Cercetare Atmosferică al SUA, apoi la Observatorul Solar Naţional, iar din 1996 este şeful Grupului de Fizică Solară de la NASA. A publicat peste 150 de articole privitoare la Soare, are trei brevete SUA, a primit zeci de premii de la NASA şi de la alte foruri internaţionale. Vă redăm în continuare cîteva fragmente din răspunsurile pe care le-a formulat.
„Vîrfurile următorului ciclu de pete solare vor avea loc în 2013 şi nu vor fi mai rele decît cele care s-au produs în ultimii 100 de ani. (…) Ceea ce vedem noi la suprafaţa Soarelui nu sînt flăcări, ci structuri magnetice. Singurul loc unde există o ardere reală este în miezul Soarelui. Acolo este o bază de hidrogen care arde, formează heliu şi produce lumina, care scapă, în cele din urmă, la suprafaţă. (…) Există trei mari enigme solare: 1. Cum se formează ciclurile petelor solare?; 2. Cum se declanşează erupţiile solare?; 3. Cum iau naştere vînturile solare? (…) Cîmpul magnetic din centrul petelor solare este de aproape 10.000 de ori mai mare decît cel al Pămîntului”.
Intrebat dacă, în 2012, erupţiile solare vor fi devastatoare pentru noi, aşa cum afirmă prezicătorii, omul de ştiinţă a răspuns că nu, dînd asigurări că efectele mai puternice vor fi resimţite în anul 2013. Se pare însă că au fost ocolite unele întrebări, precum cele legate de diverse lucrări subterane efectuate în anumite locuri de pe glob.
Deocamdată, timpul curge, iar termenele cînd aceste fenomene se vor produce sînt tot mai aproape. NASA a făcut două experimente de a aduce la cunoştinţa populaţiei globului evenimente sau fenomene ce pot influenţa viaţa pe Terra. Oamenii au primit însă totul cu indolenţa care îi caracterizează sau, poate, cu speranţa că, de undeva, cineva îi va feri de orice nenorocire, pentru că, aşa cum extraordinar de frumos a spus omul de ştiinţă american, „ştiu cu siguranţă că în Soare, ca şi în Univers, se găsesc carbon, oxigen, azot şi mai ştiu că trupurile noastre, care sînt făcute din aceste elemente, au fost cîndva parte dintr-o stea”.
Notă
Inainte de predarea materialului la redacţie, agenţiile de presă au făcut cunoscut că, în ziua de 13 februarie 2011, a avut loc primul „tsunami solar”. Pata solară numărul 1158 a expulzat în spaţiu cea mai mare cantitate de radiaţii din ultimii cinci ani. Miliardele de particule au început să bombardeze Pămîntul la data de 15 februarie 2011. Fenomenele se vor repeta cu o mai mare amploare. Pe 17 februarie 2011, China anunţa deja că i-au fost dereglate legăturile în UUS. Televiziunile din România anunţau, la 22 februarie 2011, că sute de bucureşteni s-au prezentat la spital, acuzînd diverse afecţiuni cauzate de aceste explozii solare.
Articol preluat din revista Lumea Misterelor.

Un comentariu: