„Pentru a lichida popoarele, se începe prin a le altera, prin a le şterge memoria. Le distrugi cărţile, cultura, istoria şi altcineva le scrie alte cărţi, le dă o altă cultură, le inventează o nouă istorie. Între timp poporul începe să uite ceea ce este şi ceea ce a fost, iar cei din jur îl vor uita şi mai repede; limba nu va mai fi decât un simplu element de folclor care, mai devreme sau mai târziu, va muri de moarte naturală.”
Renastem din resturi aruncate in istorie...
Testamentul Mareşalului Ion Antonescu ,,Scump popor român, sunt mândru că am făcut parte dintr-o naţie cu dublă ascendenţă, romană şi dacă, a cărei istorie a fost luminată de strălucitoarea figura a lui Tarian şi de jertfa marelui Decebal! Am luptat în două războaie pentru gloria ta! Sunt fericit să cobor cu câteva clipe mai devreme lângă martirii tăi. Toţi au luptat pentru dreptatea ta! Foştii mei colaboratori au încercat să se desolidarizeze de mine. Eu nu mă desolidarizez de greşelile lor. Las Ţării tot ce a fost mai bun în guvernarea mea. Tot ce a fost rău iau asupra mea, în afară de crimă! Acest război care s-a sfârşit cu înfrângerea Germaniei hitleriste, nu va pune capăt conflictului mondial deschis în 1914. Prevăd un al treilea război mondial, care va pune omenirea pe adevăratele ei temelii sociale. Ca atare, Dvs. şi urmaşii Dvs. veţi face mâine ceea ce am încercat să fac eu astăzi, dar am fost înfrânt! Dacă aş fi fost învingător, aş fi avut statui în fiecare oraş al României. Cer sa fiu condamnat la moarte şi refuz dinainte orice graţiere. În felul acesta voi fi sigur că voi muri pe pământul Patriei, în schimb voi, ceilalţi, nu veţi fi siguri dacă veţi mai fi aici când veţi fi morţi. Am terminat. Dar, înainte de a încheia, vreau sa vă reamintesc: Scipio Africanul a urmărit pe Hanibal peste câmpurile Franţei, ale Spaniei, ca să-l înfrângă pe nisipurile fierbinţi ale Africii, la Zama, răzând de pe suprafaţa pământului marea Cratagină. Astfel, el a pus bazele strălucirii Romei. Ca şi Temistocle şi Vespasian, care şi-au servit ţara, şi el a murit în exil. Îmi vin în minte, în aceste clipe tragice ale vieţii mele, fără să mă gândesc că aş putea fi comparat cu ilustrul general roman, cuvintele pe care el, pornind în exil, le-a adresat, de pe puntea corăbiei, poporului său: „Ţie, popor ingrat, nu-ţi va rămâne nici cenuşa mea”. Oare se va adeveri în întregime acest testament?... România este chemată să răspundă…
Da,nu trebuie să ne permitem să cedăm!
RăspundețiȘtergereDar oare cat vom rezista...
RăspundețiȘtergereReguli pe care trebuie să le respecte un naționalist:
RăspundețiȘtergerehttp://blog.nouadreapta.org/2011/07/33-de-reguli-pe-care-trebuie-sa-le-respecte-un-nationalist/
Testamentul Mareşalului Ion Antonescu
RăspundețiȘtergere,,Scump popor român, sunt mândru că am făcut parte dintr-o naţie cu dublă ascendenţă, romană şi dacă, a cărei istorie a fost luminată de strălucitoarea figura a lui Tarian şi de jertfa marelui Decebal! Am luptat în două războaie pentru gloria ta!
Sunt fericit să cobor cu câteva clipe mai devreme lângă martirii tăi. Toţi au luptat pentru dreptatea ta!
Foştii mei colaboratori au încercat să se desolidarizeze de mine. Eu nu mă desolidarizez de greşelile lor.
Las Ţării tot ce a fost mai bun în guvernarea mea. Tot ce a fost rău iau asupra mea, în afară de crimă!
Acest război care s-a sfârşit cu înfrângerea Germaniei hitleriste, nu va pune capăt conflictului mondial deschis în 1914.
Prevăd un al treilea război mondial, care va pune omenirea pe adevăratele ei temelii sociale. Ca atare, Dvs. şi urmaşii Dvs. veţi face mâine ceea ce am încercat să fac eu astăzi, dar am fost înfrânt! Dacă aş fi fost învingător, aş fi avut statui în fiecare oraş al României. Cer sa fiu condamnat la moarte şi refuz dinainte orice graţiere. În felul acesta voi fi sigur că voi muri pe pământul Patriei, în schimb voi, ceilalţi, nu veţi fi siguri dacă veţi mai fi aici când veţi fi morţi.
Am terminat. Dar, înainte de a încheia, vreau sa vă reamintesc:
Scipio Africanul a urmărit pe Hanibal peste câmpurile Franţei, ale Spaniei, ca să-l înfrângă pe nisipurile fierbinţi ale Africii, la Zama, răzând de pe suprafaţa pământului marea Cratagină. Astfel, el a pus bazele strălucirii Romei. Ca şi Temistocle şi Vespasian, care şi-au servit ţara, şi el a murit în exil. Îmi vin în minte, în aceste clipe tragice ale vieţii mele, fără să mă gândesc că aş putea fi comparat cu ilustrul general roman, cuvintele pe care el, pornind în exil, le-a adresat, de pe puntea corăbiei, poporului său:
„Ţie, popor ingrat, nu-ţi va rămâne nici cenuşa mea”.
Oare se va adeveri în întregime acest testament?...
România este chemată să răspundă…