marți, 7 septembrie 2010

Batrânul cersetor

Adrian Paunescu


La coltul strazii e un cersetor
Cu mâna-ntinsa, catre-o alta lume
Decât aceea unde, fara nume,
El ispaseste râsul tuturor.

Adolescentii se mai tin de glume
Si-i pun în palma semne de-ale lor,
El e batrân si întelegator,
Cu noi, cu totii, dar, cu cei mici, anume.

Si cine observa, înt-o doara,
Ca el e-aici din vremuri de demult,
Imperturbabil, în acest tumult,
El, cersetorul, a uitat sa moara.

Sub zdreanta lui, minunea se-ntrupeaza,
În el e Dumnezeu, ce sta de paza.

3 comentarii:

  1. nu-ti trebuie mult sa observi ca de fapt e VIATA insasi de care citi nu-si bat joc!!!? ghizela

    RăspundețiȘtergere
  2. Cei ce vor citi aceasta poezie, din pacate, nu-i vor extrage esenta ci se vor multumi sa citesca numele autorului,dupa care vor adauga(sau poate o vor spune doar in gand)"Uite-l mai si pe asta...i-a pupat talpile lui Ceausescu si acum e marele poet!". Din puctul meu de vedere Paunescu va fi apreciat abia dupa ce va trece in nefiinta(o atitudine tipic romaneasca de altfel)...
    Incerc sa-i inteleg pe oamenii astia,insa uneori e cam greu.Oricum,suntem superficiali.(Alina)

    RăspundețiȘtergere
  3. Ce as mai putea adauga... nimic. Aveti foarte mare dreptate.

    RăspundețiȘtergere