marți, 15 iunie 2010

Coloana Infinitului şi Pasărea Măiastră

Cu toţii îl recunoaştem pe Constantin Brâncuşi ca fiind cel mai mare sculptor român al tuturor timpurilor. De asemenea, îi cunoaştem bine şi operele reprezentative, în speţă “Coloana Infinitului”, “Măiastra”
, etc. Chiar şi un necunoscător în ale artei fiind, nu ai cum să nu apreciezi geniul artistic al acestui om şi modul în care el a reuşit să expună în artă elementele mişcării şi trancendenţei seculare. Probabil elementele mişcării le identificăm cu toţii în operele “Măiastra”, “Cocoşul”
sau “Pasăre în spaţiu”. De unde şi până unde transcendenţa seculară în operele lui Brâncuşi? Ehhh, de aici începem altă poveste şi ne legăm de alte detalii ce depăşesc un pic sfera artei contemporane.
Până la conlcuzii, hai să trecem un pic printr-o localitate din România contemporană, care se zbate să supravieţuiască în anomimatul liniştit al vechilor vetre săteşti originate în negura vremilor de mult apuse . . . Graţie Romaniei Libere, am ajuns printr-un reportaj în satul Loman din judeţul Alba, un cătun de ciobani, pierdut prin Munţii Sebeşului, în care se păstrează obiceiuri vechi de mii de ani.
Cimitirul acestui sat pastrează tradiţii nu de mult apuse şi care la începutul secolului XX se regăseau pe arii extinse şi în alte zone ale României. Ce ne sare imediat în ochi? Mormintele bărbaţilor trecuţi în Lumea Cealaltă înainte de însurătoare sunt decorate cu monumente funerare individuale (făurite de meşteri locali şi răsplătite cu o oaie!), reprezentând coloane de lemn asemănătoarea cu mult mediatizata operă a lui Brâncuşi, Coloana Infinitului. De asemenea, din loc în loc se regăsesc în vărful acestor coloane păsări imortalizate cu aripile deschise , pregătite de zbor, îndreptate spre răsărit, simbolizand sufletul celui dus, care s-a întruchipat în pasăre măiastră şi astfel trăieşte veşnic. În plus, coloanele sunt împodobite cu motive populare vechi reprezentând Soarele, Luna sau Stelele.
Oamenii acestor locuri păstrează credinţa că sufletul omului e luat de Gaia şi dus din lumea viilor în cea a morţilor. (Gaea, Ga, Gaia, Baba Caia reprezintă în istoria antică Zeiţa Pământ; aceste nume se regăsesc şi la alte popoare vechi - Varro / De Lingua Latina V.64 ne spune că la Romani, Caius şi Caia sunt acelaşi lucru cu Gaius şi Gaia – urmare a faptului că o parte din divinităţile locale au fost preluate şi apreciate şi de alte popoare ale vremi; aş accepta şi varianta inversă în cazul în care ar mai exista alte obiceiuri similare în alte locuri europene). Avem astfel o explicaţie logică a originii blestemului “înghiţi-te-ar pământul” sau “luate-ar Gaia”!
Tot timpul copilariei mele, am trăit cu ideea că această Gaia este o pasăre, făcând aceiaşi confuzie cu majoritatea românilor. Nu, Gaia este de fapt Pământul şi expresia face aluzie la moartea celui asupra căruia este aruncat acest “blestem”.
De unde confuzia cu o pasăre? Ma gândesc că explicaţia rezidă tot în credinţele vechilor locuitori care au fost oarecum alterate în decursul trecerii timpului. Dacă vă amintiţi, tot în credinţa strămoşilor noştri apare Pasărea Phoenix (Phoenica ulterior Păunica) simbolizând imortalitatea şi transcendenţa!
În zona de sud a Carpaţilor Meridionali unde de altfel s-a născut Brâncuşi, se regăseau obiceiuri funerare similare. Influenţat de aceste vechi tradiţii, Brâncuşi a intenţionat să ridice la Târgu Jiu o Coloană Infinită, după modelul acestor stâlpi funerari, iar în vârful acesteia să aşeze un Phoenix, o pasăre a sufletului. Până la urmă a triumfat varianta în care stâlpul funerar (Coloana Infinitului) şi Pasărea (Măiastră) au fost concepute şi expuse separat.
Preluat de pe bogdane.ro

3 comentarii:

  1. din asta se intelege ca brincusi a copiat

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu, din cele scrise se intelege ca Brancusi s-a inspirat din extrem de frumoasa traditie a simbolurilor romanesti. Capodoberele brancusiene poate nu ar fi fost atat de apreciate daca printre ele nu ar fi adaugat putin si din traditia noastra.

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu inteleg nici ,,chiornyj kvadrat,, a luj Malevichi, nichi ,,Coloana infinitului,,de Brancusi...
    Cioplesc si eu chiar azi o nuia , o vopsesk in roz si ma apuc sa filosofesc in jurul ei...in doua zile va conving, ca sunt un geniu...

    RăspundețiȘtergere