luni, 28 februarie 2011

Coreea de Nord: Va fi razboi total, Seulul va deveni o "mare de foc"

Armatele americana si sud-coreeana au inceput luni manevre comune. Asta desi Coreea de Nord a amenintat, duminica, ca va declansa un "razboi total" in caz de provocare, potrivit unor surse militare.
Peste 200.000 de soldati sud-coreeni si 12.800 americani urmeaza sa participe la exercitii.

Primele vor fi aplicatii de comanda, care urmeaza sa dureze pana la 10 martie, iar celelalte exercitii aeriene, navale si terestre, pana la 30 aprilie.

Exercitiile se desfasoatra dupa mai multe scenarii, intre care o prabusire brusca a regimului nord-coreean si un exod masiv de refugiati, acte de provocare sau cautarea de arme de distrugere in masa, potrivit agentiei sud-coreene Yonhap.

Armata americana prevede sa mobilizeze portavionul sau de 113.000 de tone, USS Ronald-Reagan.
Phenianul fierbe

"Daca agresorii lanseaza o provocare pentru (declansarea) unui razboi local, lumea va asista la o riposta fara precedent din partea armatei si a poporului nord-coreean", a declarat Coreea de Nord, duminica, potrivit agentiei oficiale KCNA.

Phenianul a amenintat ca va purta un "razboi total" ca "represalii" la manevre, cu scopul de a transforma Seulul, capitala sud-coreeana, intr-o "mare de foc", a adaugat KCNA.

Nu este prima data cand Nordul ameninta in termeni atat de duri, inainte de inceperea unor exercitii militare, efectuate de catre Seul. Dar tensiunile sunt, in prezent, foarte puternice, dupa torpilarea, in martie, a corvetei sud-coreene Cheonan, atribuita Coreei de Nord, si bombardarea, in noiembrie, a unei insule apartinand Coreei de Sud, de catre armata nord-coreeana, in care au fost ucisi 50 de sud-coreeni.

Aceste manevre intervin, de asemenea, dupa esecul unor negocieri militare, la inceputul lunii, cu Seulul.

Specialistii de la NASA au calculat chiar efectele unui razboi nuclear regional si au ajuns la concluzia ca un astfel de conflict ar putea opri procesul de incalzire globala, dar ar aduce foamete si boli pe tot Globul.

Baloanele cu informatii

Phenianul a amenintat ca va deschide focul contra Coreei de Sud, daca aceasta continua sa trimita materiale de propaganda, cu ajutorul unor baloane, a adaugat KCNA.

Seulul a reluat trimiterea de materiale de propaganda peste frontiera cu Nordul, o practica suspendata din anul 2000.

Cu ajutorul unor baloane sunt trimise in tara comunista informatii despre miscarile de revolta din Orientul Mijlociu si Africa de Nord.
Sursa : http://stirileprotv.ro

Complotul Organizatiei Natiunilor Unite pentru instaurarea Noii Ordini Mondiale - V


UNIVERSUL SATANIC SUBTERAN AL NAŢIUNILOR UNITE

Aici, Agenţia Internaţională a Presei libere din Canada.
Astăzi, vă prezentăm informaţii de un gen cum n-au mai fost date publicităţii nici o dată până acum. Acest raport informativ se referă la „CELE C1NCI PUTERI ALE ANTICHRISTULUI ASUPRA OMENIRII”, precum şi la „COMPLOTUL VATICANULUI PENTRU A PRELUA PUTEREA ASUPRA TUTUROR PERSECUŢIILOR MONDIALE CONTRA ADEVĂRAŢIOR CREŞTINI, sub DOMNIA GUVERNULUI MONDIAL, CELE CINCI PUTERI UNICE ALE ANTICHRISTULUI ASUPRA OMENIRII, CĂDEREA ANTICHRISTULUI ŞI DEZMEMBRAREA ÎMPĂRĂŢIEI SALE, REÂNOIREA CREŞTINĂTĂŢII SUB DOMNIA NOULUI CHRISTOS’’.

Biblioteca secretă a Vaticanului

Pe parcursul istoriei, de la un secol la altul, în biblioteca secretă a Vaticanului au fost depuse Documente Străvechi, cu privire la:
- Antichrist,
- Viitorul Creştinismului,
- Persecuţiile Mondiale împotriva adevăraţilor creş¬tini,
sub Domnia Guvernului Mondial,
- Cele Cinci Puteri Unice ale Antichristului asupra
Omenirii,
- Căderea Antichristului şi Dezmembrarea Împărăţiei sale,
- Reînnoirea Creştinătăţii sub Domnia Noului Christos.
Aceste documente nu au fost aduse niciodată la cunoştinţa populaţiei, din cauza secretelor pe care le puteau ascunde. Ar fi inutil să adăugăm că divulgarea unor asemenea informalii cruciale, păstrate secrete secole de-a rândul, ar putea modifica în proporţie dramatică actualul curs al civilizaţiei, precum şi viitorul nostru apropiat.
Atunci, de ce le-am da publicităţii acum? Fiindcă ultimele orientării politice şi economice din martie 1985, ne confirmă că procesul ireversibil care va duce la instaurarea Noii Ordini Mondiale s-a declanşat. Mai mult, iminenţa preluării puterii la Roma de către antipapă este atât de mare, cât nu mai este permis să menţinem confidenţiale aceste documente.
Cu ajutorul mai multor surse, am avut posibilitatea a descoperi fapte incredibile referitoare la viitorul întregii Creştinătăţi. Acum cinci ani, folosind surse confidenţiale
o persoană foarte bine disimulată care se temea pentru siguranţa propriei sale vieţi, am reuşit să pun mâna pe documente nemaivăzute, care până în zilele noastre nu au fost niciodată date publicităţii. Aceste documente necunoscute precum şi profeţiile secrete din trecut, confirmă amănunţit cursul istoriei omeneşti până în momentul de fată şi chiar şi în continuare. Ele arată clar că, indiferent de tot cei ce s-ar putea întâmpla sub o Nouă Ordine Mondială şi Prăbuşire a Naţiunilor, Creştinătatea avea asigurat un viitor care urma să înlăture odată pentru totdeauna, orice posibilitate viitoare a unui asemenea ,,Coşmar Mondial’’ cum ar fi Împărăţia Antichristului.
Faptul de a avea la dispoziţie documente care datează de cel puţin cinci ani, a avut pentru mine rezultatul de a suferi intense presiuni, de a-mi fi viaţa ameninţată de către Vatican, care, conform celor pe care mi le-au adus la cunoştinţă diverse surse din Statele Unite, dăduse instrucţiuni să fiu redus la tăcere înainte de a apuca să dau publicităţii orice informaţie din conţinutul acestor documente. Respectivele ‚,Instrucţiuni de la Vatican” fuseseră transmise la „Institutul Internaţional de Afaceri Religioase”. Nu numai c-a trebuit să trăiesc ascuns în toţi aceşti ani, dar am fost obligat de asemenea şi să-mi protejez familia, precum şi să garantez securitatea documentelor respective contra oricărei tentative de a le distruge conţinutul. Din acest motiv, este mai mult decât important ca absolut nimeni să nu privească cu superficialitate, fie cu exaltare, aceste informaţii care,
în fond, le sunt făcute accesibile tuturor pentru a-i ajuta... Este o senzaţie bizară, aceea de a fi considerat un criminal de către propriul tău guvern, în propria ta ţară, mai şi ales atunci când nu urmăreşti alt scop decât să dezvălui tocmai ceea ce pune în pericol securitatea populaţiei din care aparţii. Dar sunt de părere că, dacă propria ta viaţă este preţul pe care-l ai de plătit în lupta pentru adevăr care îi eliberează pe oameni, şi libertate care le permite să-şi trăiască înaintarea spre viaţă, atunci tocmai această „Luptă” merită toate dificultăţile pe care le antrenează cu sine însăşi.
Iată de ce, astăzi, la începutul lunii aprilie 1995, am luat hotărârea de a da publicităţii aproape în totalitate acest „Ra¬port Informativ”. Dacă n-aş proceda astfel, aş deveni răspunzător pentru tot ceea ce s-ar putea întâmpla şi ar fi pu¬tut să fie evitat, dacă toţi ar fi ţinut în mâini informaţiile necesare pentru a supravieţui în faţa Noii Ordini Mondiale şi a Antichristului. Nu pot să mă asigur în ceea ce priveşte propria mea soartă, dacă voi supravieţui sau nu dintr-o asemenea luptă (Serge Monaste şi-a pierdut viaţa în împrejurări stranii n. ed. orig.)contra elementelor care sunt înseşi bazele
pe care acesta din urmă o va primi de la „CONSILIUL MONDIALAL AL BISERICILOR CREŞTINE”.
Dimpotrivă, afirm următoarele: „conştiinţa îmi dictează că trebuie să fac tot posibilul pentru a-i ajuta pe toţi, cu Darurile pe care le-am primit de la Dumnezeu când m-am născut.
,,Lovitura de stat antipapală’’

Informaţiile incluse în aceste Documente şi Profeţii din Trecut se referă, în primul rând, 1a;
- „fuga” silită a lui Ioan-Paul al II-lea de la Vatican;
- „preluarea Puterii” la Vatican, de către antipapă;
- naşterea „Noii Biserici Internaţionale”, cu falsificarea
tuturor Doctrinelor Religioase Creştine;
- instaurarea „Persecuţiilor Internaţionale”, bazate pe „Noua Doctrină” a Noii Biserici Internaţionale;
- supunerea de către Antihrist a tuturor Bisericilor (de remarcat că această supunere va surveni exclusiv după îndeplinirea sarcinii ‚,Falsului Martor’’);
- „preluarea Puterii Politice şi Militare” de către Antihrist, sub conducerea Naţiunilor Unite (de remarcat, că prima Putere, fiind situată mai presus de puterea Politică şi cea Militară, este o „Putere Religioasă”.)
- cele „Cinci Puteri Unice ale Antihristului” asupra Omenirii;
- supravieţuirea Creştinătăţii Reînnoite, sub domnia Antihristului
- căderea Antihristului şi Dezmembrarea Împărăţiei sale;
- adevărata „Domnie a lui Iisus Hristos” asupra unei Omeniri Reînnoite Creştineşte...
Este important ca, la lectura acestor rânduri, să nu se uite că informaţiile respective provin strict din Documente şi profeţii străvechi, care până în zilele noastre nu au fost date publicităţi niciodată fiind conservate timp de secole, se pare, în Biblioteca Secretă a Vaticanului. Aceste informaţii repet nu provin din nişte meditaţii profunde şi nici din interpretări ale Bibliei.

Cabron cu Dima - Prin ochii mei

Trei feţe


Copilul râde:
–Înţelepciunea şi iubirea mea este jocul!
Tânărul cântă:
–Jocul şi-nţelepciunea mea-i iubirea!
Bătrânul tace:
–Iubirea şi jocul meu e-nţelepciunea!
(Lucian Blaga)

Dacia preistorica

duminică, 27 februarie 2011

Complotul Organizatiei Natiunilor Unite pentru instaurarea Noii Ordini Mondiale - IV


COMPLOTUL NAŢIUNILOR UNITE CONTRA CREŞTINĂTĂŢII

Nimic nu pare să-i sperie pe aceşti oameni ai Puterii. Pentru a-şi realiza propriile interese, nu se dau înapoi de la nimic: minciuni, intimidări de tot felul, falsificări ale adevărului, distrugeri de reputaţii. Nimic nule scapă; se cred mai presus de orice lege. Sunt ,,Noii Stăpâni’’; iar acum, acoperă toată întinderea orizontului. Ce spaţiu ne mai rămâne nouă ?

- Dispariţia oricărei moşteniri creştine
- Distrugerea tuturor bisericilor creştine
- Întărirea legilor contra ideologiei creştine
- Incriminarea creştinilor
- Interzicerea tuturor învăţăturilor creştine
- Abolirea oricăror cărţi creştine
SUNT POSIBILE ÎN EPOCA NOASTRĂ?

VISUL AMERICAN A LUAT SFÂRŞIT,A ÎNCEPUT COŞMARUL

Dacă unii şi-au imaginat că prima măsură luată în vederea impunerii Noii Ordini Mondiale ar fi de natură militară, provenind din Statele Unite, sau de natură economică, izvorând dintr-o criză economică, atunci s-au înşelat amarnic. Va fi vorba mai degrabă de o preluare a „puterii religioase”, cu originea la Vatican, în Roma !!
Ar fi mai bine să analizăm cât mai serios această situaţie pe care, cu siguranţă, n-aţi fi crezut-o posibilă niciodată. Avem la dispoziţie rapoarte asociate, după câte se pare, cu nişte documente provenind din Biblioteca Secretă a Vaticanului, care arată foarte clar care sunt planurile avute în vedere pentru toţi creştinii recalcitranţi faţă de guvernarea Noii Ordini Mondiale.
Celor care nu au avut acces la profeţii şi la documentele din trecut, provenind din biblioteca secretă a Vaticanului le va fi dificil să judece adecvat crescândele ameninţări asociate cu sosirea antipapei. De fapt, preluarea puterii de către antipapă anunţă declinul, urmat de dispariţia completă a întregii creştinătăţi, dar pornind din Statele Unite.
Conform anumitor surse demne de încredere, instaurarea Noii Ordini Mondiale este obligatorie, fără dispariţia tuturor bisericilor creştine de pe teritoriul Statelor Unite, din simplul motiv că această ţară este considerată, de Noua Ordine Mondială, ca fiind ultimul bastion al Democraţiei şi al Libertăţii în lume.
Aceste străvechi documente şi profeţii din trecut relevă, în egală măsură în care ne şi dezvăluie, care va ‚,Rolul Antipapei” pentru a impune „NOILE BAZE RELIGIOASE ALE DOCTRINEI MONDIALE” care, de fapt, vor fi utilizate ca „Referinţe de Bază” pentru a modela Guvernul Noii Ordini Mondiale şi al Noii Societăţi Mondiale.
În cazul de faţă, cel mai nepotrivit mod de a reacţiona în faţa unor asemenea revelaţii ar consta în lipsa oricărei acţiuni. Nimeni nu poate fi protejat contra unei atât de profunde ,,Conspiraţii a Epocilor’’.
„Visul american a luat sfârşit. A început coşmarul american, acum şi aici.”

CINE NU CREDE NIMIC DIN TOATE ACESTE LUCRURI, SAU CARE SE CONSIDERĂ DEASUPRA TUTUROR, N-ARE DECÂT SĂ ÎNCHIDĂ CARTEA DE FAŢĂ ŞI SĂ-ŞI CONTINUE VIAŢA AŞA CUM FĂCEA ŞI ÎN TRECUT.

Guess Who - Unu' altu'

Juramantul Legionarilor Mota si Marin


JUR în fata lui Dumnezeu,
În fata jertfei voastre sfinte
Pentru Hristos si Legiune,
Sa rup din mine bucuriile pamântesti,
Sa ma smulg din dragostea omeneasca,
Si pentru învierea neamului meu,
În orice clipa,
Sa stau gata de moarte
JUR

Millenium - Fata sihastra

sâmbătă, 26 februarie 2011

Arsenie Papacioc: Miscare Legionara si misiunea ei de dezrobire a tarii


Stiu sa reactioneze si ma bucur foarte mult, chiar daca generatia aceasta nu mai are forta generatiei trecute. Imi amintesc pe vremea lui Carol al II-lea, eu am dat batalia asta din jos. Eram de fata cand regele a vrut sa puna mana pe Garda de Fier ca organizatie si oferea fel de fel de lucruri. Si Codreanu nu era de acord. Noi nu eram ca niste politicieni. Eu eram un copil la douazeci si ceva de ani, doritor de lupta pentru frumusetea unui Adevar, in fruntea caruia se afla Arhanghelul Mihail. Eu eram impotriva sangerarii. Dar nu contam eu. Eu eram un scuipatel acolo, dar traiam. Si uite ca Dumnezeu nu m-a lasat. Pentru ca am invatat troparul Sfantului Arhanghel Mihail de cand eram mic.

Codreanu era un om cinstit, un mare erou. Am stat cu el mult de vorba si am fost prin tabere, dar ne mai si contraziceam. Adica nu eram pentru pozitia asta exclusiv militara intr-o problema si cu nuanta politica, dar si spirituala. Uite va spun o situatie: cum era sa-l dea jos pe regele Carol. Am provocat o intalnire pe Calea Victoriei in Bucuresti, eram pana la 9 insi atat. Si am inceput sa cantam cantece legionare pe Calea Victoriei. Si, va dati seama, s-a adunat lumea, incat nu se mai vedea de lume. Si era unul mai plinut acolo si s-a ridicat la tribuna: „Cum sa strig”? Si i-am zis: „Jos regele Carol al II-lea, traiasca regele Mihai! Ura!” Si acela a zis invers. Si a zis Ura cand nu trebuia si Ho cand trebuia. Si atunci ma gandeam ce sa fac eu? Si am zis: „Dati-l jos!”! Acum, eu fiind mai mititel, m-au ridicat repede pe mine. Am luat cuvantul, am linistit poporul si am zis limpede cu intentia sa repar si greseala care se facuse in clipa aia. Lumea a zis cum am zis eu. Si am zis: Asta e lumea! Apoi ne-am retras la un hotel sa vedem ce zice presa. Si au aparut niste articolase, dar mititele – ceea ce insemna ca le era frica si la presa.

Noi speculam lucrurile acestea. Si am recurs la un lucru de mare risc. Am luat trei masini si am inceput sa strigam prin fata palatului: „A abdicat regele! A abdicat regele!” Si am strigat pana cand intr-adevar a abdicat regele! Si cu o astfel de editie speciala, va dati seama ce era pe noi! Eram in masina cinci insi: un avocat, doi doctori … si ne-am hotarat sa mergem la Vacaresti sa cerem rugaciune la Arhanghelul Mihail. Si era destul de inchis ca drum. … Si am ajuns la Vacaresti. Acolo era lacat, era poarta, dar bateam in poarta ca niste stapani. Ne opreste paznicul sa ii spunem cine suntem. Si am luat eu comanda. „Domnule, a biruit Garda de Fier. Deschideti-ne sa ne inchinam aicia, sa facem altar la Vacaresti, nu inchisoare de detinuti”! A pus mana pe telefon si ne-a deschis imediat civilizat. Si era un detinut acolo, un singur legionar. Si zice: „Nu te scot de aici”! Si l-am scos a doua zi bineinteles.

Si eu stateam in Zarnesti, Brasov, unde am fost si primar. Si cand am ajuns de la Vacaresti inapoi in centru, nu mai incapeai de camasi verzi. Toti s-au dat jos. Eu am refuzat sa ma dau. Si am bagat la cap. Toti acum erau legionari, dar de forma. De unde or fi scos camasile alea verzi in cateva ceasuri, nu stiu! Si am ajuns si la Brasov si am dat ordin sa dea raport in gara. Sa fie si o manifestare vazuta ca sa putem face un plan de bataie. Cand am ajuns in gara la Zarnesti, nu era nici un om. Si m-au informat unii ca pe terenul de fotbal s-au adunat. Si am ajuns pe terenul de fotbal. Tot oraselul era adunat acolo; pe marginea si pe mijlocul terenului erau legionarii si venisera sa dea raportul. Dar nu ii cunosteam. Si m-am invatat minte de la Bucuresti. Nu le-am dat atentie, i-am imprastiat, i-am gonit. „Nu va cunosc pe voi”! Nu faci armata cu improvizati. Noi purtam camasa verde cu o convingere puternica si nobila. Am luat comanda cum trebuie. Si nu imi pare rau. „Asa credeti, voi, profitorilor? Si va si condamn ca indrazniti sa imbracati camasa verde de care numai ati auzit si voi. Si potential voi ati fost prigonitorii”. Asa le-am zis. Si homo homini lupus nu mai e valabila, cum ca omul ii lup pentru om. Nu, omul e Dumnezeu pentru om de cand a venit Hristos. Vedeti? Aceasta este strategia! Hai sa intram cu nitel curaj in valorile autentice care au relatie cu vesnicia. Actionati cu strategie. Eu acum nu sunt asa de informat si nu am o armata in jurul meu cum are Parintele Justin. Eu sunt singur aici. Dar puneti-va capul la bataie.
Preluat din revista Atitudini.

Cedry2k - Mintea vizuala

Melodie necenzurata!

Pe-al nostru Steag


Pe–al nostru steag e scris: Unire!
Unire'n cuget si'n simtiri
Si sub mareata lui umbrire,
Vom înfrunta orice loviri.

Acela'n lupta grea se teme,
Ce însusi e ratacitor,
Iar noi uniti în orice vreme,
Vom fi, vom fi, învingatori.

Am înarmat a noastra mâna
Ca sa pazim un scump pamânt.
Dreptatea e a lui stapâna,
Iar Domnu–i adevarul sfânt.

Si'n cartea vesniciei scrie,
Ca tari si neamuri vor pieri,
Iar scumpa noastra Românie,
Etern, etern va înflori.

Natalia Barbu - Ingerul meu

vineri, 25 februarie 2011

Cine conduce România?


Cu siguranţă că toată lumea şi-a pus la un moment dat această întrebare, deşi răspunsul ar fi trebuit să fie simplu: partidul/partidele aflat/aflate la guvernare în acel moment, plus preşedintele ţării.

Evident că niciun om cu un minim de bun simţ nu şi-ar fi pus niciodată această întrebare dacă ar fi fost convins că tot ce se întâmplă are o logică şi urmăreşte un scop. Dar nu orice logică şi orice scop. Ci unul naţional, respectiv ce i s-a promis în campanii electorale, unul spre binele ţării şi implicit, al său.

Cu toate acestea, nu cred să fie vreun om care să nu se fi întrebat. Şi din păcate, cred că aceste momente au fost nu dese, ci foarte dese. Şi asta pentru că de prea multe ori am simţit cu toţii că suntem conduşi pe un drum al pierzaniei, al vinderii noastre ca pe nişte vite de tracţiune. “Cum o fi posibil să facă asta?” sau “Ăştia sunt nebuni? Vor să scape de noi?” sunt doar câteva din întrebările care pe care le-am auzit în aceşti 20 de ani în jurul nostru, oriunde în ţară. De bună credinţă fiind, normal că oamenii suspectează o dereglare psihică a conducătorilor, numai o astfel de tulburare putând explica dezintegrarea totală a ţării, pe care am simţit-o, indiferent de conducători, după 1989.

Dar nu nebunia este răspunsul. Ar fi fost poate, mai bine. Ar fi însemnat, măcar o intenţie bună. Din păcate, răspunsul se găseşte în dolarii care au intrat în buzunarul unor “aleşi”( din toate punctele de vedere ), care, în schimbul lor, au luat măsuri care au urmărit transformarea României într-o colonie muncitorească ieftină pentru companiile unora şi a populaţiei într-o masă îndobitocită de indivizi fără conştiinţă, fără istorie şi fără cultură, uşor confundabili cu ţiganii.

Sfârşitul anului 2010. O ştire micuţă trece neobservată pe fluxul de ştiri al unei mari companii de presă. S-o citim:

“Fundatia Ronald S. Lauder România a organizat, miercuri, cea de-a noua editie a Galei Prieteniei, în cadrul careia au fost aprinse lumânarile de Hanukah si de Craciun, în prezenta unor personalitati precum Mark Gitenstein, Dan Ben Eliezer, Mugur Isarescu, Maia Morgenstern si Elena Udrea.


Fundatia Ronald S. Lauder România, alaturi de elevii si profesorii Complexului Educational Lauder-Reut au aprins, miercuri, lumânarile de Hanukah si de Craciun, la cea de-a noua editie a Galei Prieteniei.


La eveniment au fost prezente mai multe personalitati, precum Mugur Isarescu, guvernatorul Bancii Nationale a României, Liviu Negoita, primarul Sectorului 3 Bucuresti, Mark Gitenstein, ambasadorul SUA în România, Dan Ben Eliezer, ambasadorul Statului Israel în România, Marinel Burduja, PVP al Raiffeisen Bank România, actrita Maia Morgenstern, printesa Lia, senatorul Radu F. Alexandru, istoricul Adrian Cioroianu, Maria Toghina, membru al Consiliului de Administratie al SRR, Gheorghe Patrascu, arhitectul-sef al Capitalei, Elena Udrea, ministrul Dezvoltarii Regionale si Turismului.


Amfitrionii serii au fost Radu Moraru si Irina Pacuraru.


Presedintele Lauder-Reut, Tova Ben Nun-Cherbis, a înmânat apoi diplome “prietenilor speciali” ai fundatiei, printre care s-au numarat Mugur Isarescu, guvernatorul BNR, sub patronajul careia se desfasoara Gala Prieteniei, Elena Udrea, ministrul Dezvoltarii Regionale si Turismului, Liviu Negoita, caruia i-a multumit pentru sprijinul pe care Primaria Sectorului 3 îl va acorda pentru amenajarea unei noi scoli Lauder-Reut în sector, Iulian Fota, consilier prezidential pe probleme de securitate, Mihnea Constantinescu, ambasadorul României la Chisinau, Cristina Corut, subprefect al Capitalei.

Aproximativ 360 de persoane – oameni de afaceri cunoscuti, reprezentanti din top managementul bancilor si alte personalitati din diverse domenii – au participat la eveniment, care s-a desfasurat de la orele 19.00, la Hotel Radisson din Bucuresti.

Fondurile obtinute cu acest prilej sunt destinate proiectelor si programelor educationale de la Lauder-Reut.


Fundatia internationala Ronald S. Lauder, cu sediul central în New York (SUA) si Budapesta (Ungaria), având filiale în întreaga Europa Centrala si de Est, patroneaza activitatea celor peste 50 de unitati de învatamânt particular si centre educationale, pe care le-a înfiintat în 16 tari din regiune. În România, fundatia a înfiintat, în anul 1997, Complexul Educational Multicultural “Lauder-Reut”, care gazduieste în prezent peste 300 de elevi si cuprinde o gradinita, o scoala primara si gimnaziu si liceu, cu predare în limba engleza, acreditate de Ministerul Educatiei si Cercetarii. “Lauder-Reut” este una dintre institutiile de învatamânt private de elita si s-a dezvoltat ca alternativa de succes la scolile de stat din România.”


Cine este Ronald S. Lauder? Acest individ este răspunsul la o altă întrebare: “Cine este este şeful suprem al lui Adrian Sârbu şi al trustului Pro?” Unul din cei mai bogaţi oameni din lume, Lauder este patronul CME, trustul international specializat in media din Estul si Centrul Europei. CME este actionarul majoritar al Trustului Pro.

Să ne-amintim puţin despre trustul Pro. Această organizaţie a lansat printre primele televiziuni private din România, sub conducerea lui Adrian Sârbu. Acest individ care intra în clădirea Comitetului Central, în 1989, la braţ cu agentul stalinist Ion Iliescu, era un biet regizoraş la Sahia Film. Evident, nu putea avea fondurile necesare unui proiect de amploarea lansării unei televiziuni din venitul său de regizor. Acum ştim de unde i-a găsit. Doar cinci aspecte merită reţinute despre activitatea acestui trust:

1) s-a lansat pe 1 decembrie, intrând uşor în mentalul colectiv că ziua României egal ziua ProTV, deci România egal ProTV. A atacat în permanenţă credinţa în Dumnezeu.

2) a umilit imnul naţional, manelizându-l de ziua naţională, astfel încât s-au creat premizele pentru a ţiganiza şi populaţia

3) a introdus ţiganii şi sub-cultura ţigănească în viaţa de zi cu zi a românilor, deşi niciun studiu de piaţă sau vreo audienţă de până atunci nu ar fi sugerat acest lucru. Acest proces continuă şi azi cu rezultatele pe care le cunoaştem.

4) l-a avut ca invitat permanent pe criminalul notoriu Silviu Brucan, cel care a orchestrat zeci de procese politice şi a “regizat” împreună cu acoliţii săi sovietici multe din crimele din decembrie 1989. Acest individ aflat în solda KGB de peste 40 de ani şi-a permis să calce peste cadavrelele morţilor din 1944-1989, numindu-ne un popor de proşti( „stupid people” ). Şi asta la Pro TV, în fiecare săptămână.

5) acest post nu a susţinut nici măcar o campanie în favoarea valorilor naţionale. Până şi emisiunile pozitive ale acestui post –puţine şi sporadice – n-au fost creaţii proprie, fiind preluate din campanii mai mari, la nivel european.

În schimb, printre primele acţiuni ale trustului condus de Sârbu cu banii lui Lauder s-a aflat un aşa-zis documentar despre “holocaustul uitat” al Românilor. Nu întâmplător, pentru că populaţia trebuia pregătită şi îndoctrinată să accepte deciziile aberante, lipsite de orice argument istoric, ale oficialităţilor române în acest sens. Declararea oficială a faptului că România a făcut holocaust şi acceptarea glumei proaste prin care Mareşalul Antonescu a devenit “criminal de război” trebuiau să aibă o oarece justificare publică.

De Mugur Isărescu nu mai este cazul să discutăm. Singura constantă a acestor 20 de ani în domeniul financiar, sub care băncile româneşti au fost devalizate, moneda devalorizată şi sub care s-au dat “tunuri financiare” enorme, Mugur Isărescu este unul din artizanii subminării economiei naţionale.

Deşi Elena Udrea sau Liviu Negoiţă sunt personaje – vremelnic, i-adevărat – importante, mi se pare mai elocventă trecerea în revistă a unui alt personaj tragic pentru România: Adrian Cioroianu. Acest individ cu aere de intelectual apare ciclic pe la sărbători, cerând imperios schimbarea zilei naţionale, ba a imnului, ba chiar a istoriei naţionale!

Pe lângă alte aberaţii, acesta a susţinut anul trecut că poporul român este un popor tânăr şi că ar trebui să-şi serbeze ziua primăvara sau vara. Trecând peste sugestia cu anotimpurile, provoacă stupoare afirmaţia despre tinereţea poporului român. Ca şi cum Decebal, Basarab, Mihai Viteazul, Ştefan, Mircea sau Horea n-ar fi existat, acest individ a susţinut că poporul român a apărut abia la 1859, la Unirea lui Cuza… Sau au existat, dar n-au nicio legătură cu românii. Cui serveşte afirmaţia că românii n-au apărut decât târziu pe aceste meleaguri? Să-l lăsăm pe Tokes să răspundă…

Altfel, e de remarcat prezenţa conducerii Societăţii Române de Radio( aveţi grijă să nu rostiţi cuvintele “Codreanu” şi “corect” în aceeaşi propoziţie), a presei private( Radu Moraru, susţinătorul protocronismului), a guvernului( Elena Udrea), a preşedinţiei, a autorităţii locale( apropo, domnul arhitect, cum au apărut atâtea clădiri turn între monumente istorice?), a reprezentanţilor SUA şi Israelului, precum şi a diferite corporaţii care domină piaţa muncii din România. Practic, tot ce înseamnă pârghii de putere în România.

Din păcate, la 80 de ani de când cineva afirma că România este condusă de alţii, pentru alţii, prin politicienii autohtoni corupţi, ne confruntăm cu aceeaşi situaţie. Să fie clar, nu ne interesează etnia acestor veritabili criminali de popoare, pentru că banul şi diavolul nu au naţionalitate.

La final am aflat că îşi pregătesc şi generaţia care le va duce “opera” mai departe. O găsiţi în “alternativele de succes la şcolile de stat” – alea sunt pentru muncitorii care circulă cu autobuzele adică. Restul, clasa conducătoare, se educă în spiritul multi-culturalismului( a se citi globalizare,comunism), la privat. Întrebaţi-o pe Andreea Esca dacă nu mă credeţi.

de Mihai M.Popescu

Brigada de asalt - O Romanie Nationalista

Jale basarabeană



Românie, Românie
Ce-ai lasat Rusii sa vie
Sa ne duca ‘n pribegie?

Ca vin nesfarsita bruma
Si norocul ni-l sugruma,
Sugruma-i-ar foc si ciuma…

Stema scumpa de domnie
E si ea in pribegie.
Tara-i jale si urgie…

Lantul gleznele ne strânge,
Plânge tot Românul, plânge,
Nistrul duce numai sânge…

Pârcalabii si hatmanii
Trec prin noapte umbre stranii
Ca i-au turburat dusmanii…

Si in goana lor nebuna
Se inalta’n scari si suna
Jale grea din corn de luna…

Scoala-ti Tara, voevozii,
Ca pagânii-s multi ca bozii
Si ne latra ca zavozii…

Cheama-ti codrule, voinicii
Ca ne’neaca veneticii,
Capcaunii, bolsevicii…

Tu Hotin, strabun Hotin,
Esti azi singur si strain,
Si pagânii vin si vin…

Voi stejari de la Tigheci
Dati alarma pe poteci
Ca ne prapadim pe veci…

Nistrule, sa te ridici,
Capitan peste voinici,
Sa-i strivim pe venetici…

Furtunos sa iesi din maluri,
Peste sesuri, peste dealuri
Si sa-i ingropam sub valuri…

Sa le dam pamânt sub glie
Tuturor ce-or sa mai vie,
Românie, Românie…
de Vasile Posteuca

Simona Nae feat.Cristi Nistor - Coji de portocale

joi, 24 februarie 2011

Sfinx - Intr-un cer violet

Complotul Organizatiei Natiunilor Unite pentru instaurarea Noii Ordini Mondiale - III

,,PROTOCOLUL DE LA TORONTO (6.6.6.9’’
MIT SAU REALITATE ?

Este, aşadar, ,‚PROTOCOLUL DIN TORONTO (6.6.6)”, mit sau realitate? Ar fi ca şi cum ne-am întreba dacă şi „Cea mai bună dintre toate lumile posibile” este un mit sau o realitate, deşi este vorba de un roman. Totuşi, autorul său a avut şi el acces la „documente” ale epocii pentru a-1 crea. Autorul romanului ştia prea bine că dezvăluirea şi difuza¬rea informaţiilor pe care le deţinea, dar sub o altă formă decât aceea a literaturii de ficţiune, ar fi trezit din partea populaţiei mult mai multă suspiciune decât acceptare. Şi cât de mulţi alţi autori au fost nevoiţi şi ei să folosească aceeaşi stratagemă pentru a-şi avertiza contemporanii şi generaţiile viitoare?

În consecinţă, ‚PROTOCOLUL DIN TORONTO (6.6.6.)” este un mit sau o realitate?

Caracterul de urgenţă al situaţiei actuale, generată de începutul „restricţiilor bugetare” care marchează începutul sfârşitului, apropiata realizare a „Noii Ordini Mondiale Oculte”, nu permite redactarea unui roman care ar fi consumat prea mult timp, în contextul actual...
Dar impactul provocat de dezvăluirea acestor „documente” este totuşi important, căci publicarea lor va avea efectul de a-i pune în defensivă pe cei ce le stau la origine.
Ceea ce dorim în paginile de faţă este ca, dincolo de dezinformările vehiculate şi întreţinute de către politicienii lipsiţi de scrupule şi de către oamenii înfricoşaţi la gândul posibilităţii de a-şi prejudicia interesele personale, fiecare cititor să poată reflecta, să se regrupeze împreună cu alţii asemenea lui şi să ia neîntârziat măsuri pentru a supravieţui în faţa celor care urmează.
Chiar dacă viaţa mea este în pericol ca urmare a difuzării unor informaţii ca acestea, viaţa dumneavoastră se află într-un pericol şi mai mare, dacă nu le cunoaşteţi.
Prin urmare, ,‚PROTOCOLUL DIN TORONTO (6.6.6.)’’ e un mit sau o realitate?
- Vă revine dumneavoastră sarcina să răspundeţi...
- Vă revine rolul de a înţelege, din evenimentele întâmplate recent sau viitoare, dacă aceste „documente” ţin de domeniul ficţiunii sau al realităţii.
- Vă revine datoria de a vă da seama că frica nu are nici
un alt scop decât acela de a vă paraliza şi de a vă aduce la discreţia celor care nu doresc decât să vă controleze, pentru a vă aservi mai bine propriilor lor interese care, în ultimă instanţă, nu sunt aceleaşi cu ale dumneavoastră.
Deci, ,‚PROTOCOLUL DIN TORONTO (6.6.6.)’’: mit sau realitate?
Serge Monaste

Cedry2k cu Bitza si raku - Idealuri

Imnul biruinţei


de Valeriu Gafencu

Chinuiţi şi-nfometaţi
Înfruntăm urgii,
Stăm crucificaţi,
Transformaţi în torţe vii.
Se smulge neamul din suferinţă,
Nădejdea şi-o ridică la Cruce,
Mihai Arhanghelul azi îl duce
Năvalnic spre marea biruinţă.
Din zbuciumul şi suferinţa noastră
Se-nalţă-n zarea albastră
Ca o catapeteasmă-n sărbătoare
Imnul biruinţei legionare.

Andra si Provincialii - Sarutul noptilor de rai

marți, 22 februarie 2011

Complotul Organizatiei Natiunilor Unite pentru instaurarea Noii Ordini Mondiale - III


DOCUMENTUL ,,AURORA ROŞIE”
Documentul grupului 6. 6. 6. de la sfârşitul lunii iunie, 1985

Optsprezece ani mai târziu, (6+6+6, în timp), a avut loc o a doua reuniune de mare importanţă în Canada. Grupul celor 6.6.6. s-a întrunit din nou la Toronto, la sfârşitul lunii iunie, 1985, dar de astă dată în scopul de a finaliza ultimele etape dinaintea ofensivei, cu privire la căderea naţiunilor-state şi la preluarea Puterii Internaţionale de către Naţiunile Unite.

Titlul documentului organizaţiei 6.6.6.:
„AURORA ROŞIE”

Scopul proiectului mondialist:
„Influienţarea Ocultei Mondiale”

Mijloacele de finanţare a proiectului:
- controlul asupra F.M.I.,
- controlul asupra G.A.T.,
- controlul asupra comisiei de la Bruxelles,
- controlul asupra O.T.A.N.,
- controlul asupra O.N.U.,
şi asupra altor organisme internaţionale.

Documentul

Ultimii optsprezece ani au fost foarte profitabili pentru punerea în aplicare a proiectelor noastre mondiale. Pot să vă spun, fraţilor, că în acest moment ne aflăm aproape de atingerea scopului. Căderea naţiunilor-state nu mai este decât o chestiune de timp - un timp destul de scurt, după cum pot să mărturisesc, cu deplină încredere.
Graţie agenţilor noştri de infiltrare şi colosalelor noastre mijloace financiare, până acum s-au realizat progrese fără precedent în toate domeniile Ştiinţei şi ale Tehnologiei cărora le controlăm din punct de vedere financiar cele mai mari corporaţii. Începând de pe vremea reuniunilor secrete cu M. De Rotschild din jurul anului 1956, şi care au avut scopul de a pune la punct dezvoltarea şi implantarea imediată a „Ordinatoarelor”, avem acum posibilitatea de a întrezări punerea în aplicare a unui gen de „Autostradă Internaţională” prin care toate aceste aparate vor fi legate între ele. Căci, aşa cum ştiţi deja, controlul direct şi individual asupra populaţiilor planetei va fi cel puţin totalmente imposibil fără întrebuinţarea computerelor şi unificarea lor electronică, unele în raport cu altele, într-o vastă „Reţea mon¬dială (Reţeaua Internet, situl World Wide Web, reţeaua Internet etc.(n. a.)”. De altfel, aceste aparate au avantajul de a înlocui milioane de persoane individuale. Mai mult, ele nu posedă nici conştiinţă, nici un fel sau altul de morală, ceea ce este indispensabil pentru reuşita unui proiect ca al nostru. Mai ales, aceste maşini îndeplinesc, fără să discute, tot ceea ce li se dictează. Sunt sclavii perfecţi la care au visat atât de mult predecesorii noştii, dar fără a-şi fi imaginat nici măcar o zi că nouă ne va fi posibilă o asemenea izbândă. Aceste aparate fără patrie, fără culoare, fără religie, fără apartenenţă politică, reprezintă suprema victorie şi instrument a1 Noii Ordini Mondiale propovăduite de noi. Ele sunt „cheia de boltă”!
Organizarea acestor aparate într-o vastă „Reţea mondială” căreia îi vom controla pârghiile superioare ne va ajuta să imobilizăm populaţiile. În ce mod?
După cum ştiţi, structura de bază a Noii Ordini Mondiale este compusă, în esenţă, dintr-o multitudine de „Reţele” diverse, acoperind fiecare toate sferele activităţilor omeneşti de pe întreaga întindere a planetei. Până în momentul de faţă, toate aceste „Reţele” erau legate între ele printr-o bază ideologică comună, aceea a omului ca fiind „Centrul” şi „Realizarea Supremă” a universului. Astfel, graţie tuturor acestor „Reţele” unite prin intermediul „Noii Religii a Omului pentru Om”, am putut infiltra cu uşurinţă toate sectoarele omeneşti din toate ţările occidentale, modificân¬du-le baza iudeo-creştină. Rezultatul este acela că, în zilele noastre, acest om, indiferent dacă face parte din sfera politică, din cea economică, din cea socială, din cea educaţională, din cea ştiinţifică sau din cea re1igioasă, şi-a abandonat deja, de la ultima noastră reuniune desfăşurată la sfârşitul lunii iunie a anului 1967, moştenirea trecută, pentru a o înlocui cu idealul nostru referitor la o religie mondială bazată exclusiv pe om. Desprins de rădăcinile sale istorice, aşa cum este de-acum încolo, acest om nu mai aşteaptă, în definitiv, decât să i se propună o nouă ideologie. Bineînţeles, aceasta este ideologia noastră, cea a „Satului Comunitar Global”, căruia el îi va fi „Centrul”. Iar ceea ce-i vom aduce noi, îcurajându-1 să facă parte din ea, cu,,Trup şi Suflet”este tocmai această ,,Reţea Electronică Mondială” în care frontierele fostelor naţiuni-state vor fi fost abolite pentru totdeauna, anihilate până în cele mai adânci rădăcini ale lor.
În timp ce acest om rătăcit va fi absorbit de către entuziasmul său orb de a face parte din noua sa „Comunitate Mondială’’ aparţinând acestei vaste „Reţele de Computere”, noi, din partea noastră, vom veghea, cu ajutorul pârghiilor superioare ascunse cunoaşterii lui, să-l fişăm, să-l identificăm, să-l contabilizăm şi să-rentabilizăm, conform propriilor noastre obiective. Căci, în interiorul acestei „Noi Societăţi Globale”, nici un individ deţinător al unui potenţial de ,,Rentabilitate’’ pentru noi nu va putea să ne scape. Aportul constant al ,,tehnologiei electronice” va trebui să ne asigure toate mijloacele pentru a fişa, identifica şi controla pe toţi indivizii populaţiilor din occident. În privinţa celor care nu vor reprezenta nici o ,,Rentabilitate Exploatabilă” de către noi, vom avea grijă să se elimine de la sine, prin intermediul tuturor războaielor intestine locale pe care vom lua măsuri să le declanşăm ici şi colo, folosindu-ne de „Colapsul Economic” al naţiunilor-state şi de ,,Opoziţiile şi Revendicările’’ diverselor grupări din componenţa aceloraşi state.
Iată, prin urmare, maniera detaliată în care vom proceda, de acum şi până, în 1988, pentru a netezi drumul spre naşterea ‚,Guvernului Mondial’’, pe care-1 vom instaura:
1.Vom amplifica ‚,Societatea Plăcerilor”, care ne-a fost atât de profitabilă până în prezent. Folosindu-ne de inventarea tehnicii „video” pe care am finanţat-o şi de jocurile care-i sunt anexate, vom finaliza pervertirea morală a tineretului. Îi vom oferi posibilitatea de a-şi satisface, de acum încolo, toate instinctele. O fiinţă posedată de simţuri ajunsă sclavă a acestora, după cum ştim, nu are nici idealuri, nici forţa interioară pentru a apăra pe oricine sau orice. Omul respectiv este un „individualist’’ prin definiţie, reprezentând candidatul perfect pe care-1 vom putea modela cu uşurinţă, conform dorinţelor şi priorităţilor noastre. De altfel, amintiţi-vă cu câtă uşurinţă au putut predecesorii noştri să orienteze întregul tineret german, la începutul secolului, folosindu-se de dezabuzarea acestuia din urmă!
2. Vom încuraja ,,contestaţiile studenţeşti’’ asociate cu toate cauzele privitoare la ,,ecologie’’. Protecţia obligatorie a mediului ambiant va deveni un atu major, în ziua când vom fi determinat naţiunile-state să-şi schimbe „datoria internă”, contra pierderii a 33% din totalul teritoriilor lor rămase în stare de sălbăticie.
3. Vom umple vidul interior al acestui tineret, iniţiindu-1, încă de la cele mai fragede vârste, în universul computerelor. Vom folosi, în acest scop, sistemul de învăţământ. Un sclav în slujba altui sclav, care va fi controlat de noi.
4. Pe un alt plan, vom stabili ,,Liberul schimb Internaţional” ca pe o prioritate absolută pentru supravieţuirea naţiunilor-state. Această nouă concepţie economică ne va ajuta să accelerăm declinul „naţionaliştilor” din toate naţiunile; să-i izolăm în facţiuni diverse şi, la momentul dorit, să-i instigăm cu sălbăticie unii împotriva celorlalţi, în războaiele intestine care vor finaliza ruinarea acestor naţiuni.
5. Pentru a ne asigura cu orice preţ de reuşita unei asemenea întreprinderi, să facem astfel încât agenţii noştri infiltraţi deja în Ministerele de Afaceri Interguvernamentale şi de Emigrări ale naţiunilor-state să procedeze la modificarea în profunzime a legilor acestor ministere. Modificările respective se vor orienta în esenţă spre a deschide porţile ţărilor occidentale spre o emigraţie din ce în ce mai masivă în interiorul graniţelor lor o emigraţie pe care noi o vom fi provocat în prealabil, având grijă să declanşăm pe ici pe colo, noi conflicte locale. Prin campanii de presă bine orchestrate asupra opiniei publice din naţiunile-state vizate, vom provoca în acestea un aflux important de refugiaţi care va avea efectul de a le destabiliza economia internă şi a amplifica tensiunile rasiale din interiorul teritoriului. Vom avea grijă să facem astfel încât organizaţiile extremiste străine să facă parte din aceste torente de emigranţi ceea ce ne va facilita destabilizarea politică, economică şi socială a naţiunilor luate în colimator.
6. Vom organiza acest „liber schimb” care, în realitate, numai liber nu este, întrucât e controlat deja de noi, până în vârful ierarhiei economice, în „Trei Comisii Laterale”: (cea a Asiei, cea a Americii, cea a Europei). El ne va ajuta să semănăm discordia în interiorul naţiunilor-state, prin escaladarea şomajului asociat cu restructurările multinaţionalelor noastre.
7. Vom transfera încet dar sigur multinaţionalele noastre în ţări noi, cucerite de ideea ,,economiei de piaţă”, ca ţările din Estul Europei, Rusia şi China, de exemplu. Pentru moment, nu ne va interesa dacă populaţia lor reprezintă sau nu un vast rezervor de noi consumatori. Ceea ce ne interesează este să avem acces, în primul rând, la o Mână de Lucru Sclavagistă - ieftină şi nesindicalizată - pe care ne-o oferă aceste ţări şi cele din Lumea a Treia. De altfel, guvernele lor nu au fost instalate chiar de noi înşine? Nu fac apel la ajutorul extern şi la împrumuturile de la „Fondul Monetar Internaţional” şi de la „Banca Mondială”, care ne aparţin nouă?
8. Aceste transferuri ne oferă mai multe avantaje. Contribuie la menţinerea acestor noi populaţii în iluzia unei ,,eliberări economice” şi a unei „libertăţi politice”, când în realitate le vom domina noi înşine, prin pofta de câştig şi adâncirea în datorii pe care nu le vor putea achita niciodată. În ceea ce priveşte populaţiile occidentale, ele vor fi menţinute în visul „bunăstării economice”, căci produsele importate din aceste ţări nu vor suferi nici o mărire a preţurilor. Dimpotrivă, fără ca ele să-şi dea seama de la început, din ce în ce mai multe industrii vor fi obligate să-şi închidă porţile, din cauza transferurilor pe care noi le vom fi efectuat în afara ţărilor occidentale. Aceste închideri vor duce la escala¬darea şomajului şi vor provoca pierderi importante de venituri pentru naţiunile-state.
9. În acest fel, vom pune pe picioare o „Economie Globală” la scară mondială, care va scăpa total de sub controlul naţiunilor-state. Această nouă economie va fi mai presus de toate; nici o presiune politică sau sindicală nu va avea vreo putere asupra ei. Îşi va dicta propriile „politici mondiale” şi va obliga iniţierea unei reorganizări politice, dar în conformitate cu priorităţile noastre la scară mondială.
10. Prin această ‚,economie independentă’’‚ neavând alte legi decât legile noastre, vom stabili o „cultură a masei mondiale”. Prin controlul internaţional asupra televiziunii şi a Mass-media în general, vom institui o ‚,nouă cultură”, însă nivelată, uniform, pentru toţi, fără a ne scăpa nici una dintre „creaţiile” viitoare. Artiştii viitorului vor fi plămădiţi după chipul şi asemănarea noastră, altminteri nu vor putea să supravieţuiască. Prin urmare, se va fi terminat cu vremurile în care ,,creaţiile culturale puneau permanent în pericol proiectele noastre mondialiste aşa cum s-a întâmplat de atâtea ori în trecut.
11. Prin intermediul aceleiaşi economii, ne va fi astfel posibil să ne folosim de forţele militare ale naţiunilor-state cum ar fi acelea ale Statelor Unite în scopuri umanitare, în realitate, aceste ‚forţe ne vor servi spre a supune voinţei noastre ţările recalcitrante. Astfel, ţările din Lumea a Treia şi altele asemenea lor nu vor putea fi în măsură să scape voinţei noastre de a ne servi de populaţia lor ca de o mână de lucru în sclavie.
12. Pentru a controla piaţa mondială, va trebui să deturnăm productivitatea de la principalul său scop Eliberarea omului de duritatea Muncii. O vom orienta spre o întoarcere împotriva omului, aservindu-1 pe acesta din urmă sistemului nostru economic, astfel nu va mai avea încotro decât să devină sclavul nostru, sau chiar un viitor delincvent.
13. Toate aceste transferuri ale Multinaţionalelor noastre în străinătate şi reorganizarea mondială a economiei vor avea scopu1, printre altele, să escaladeze şomajul în ţările occidentale. Această situaţie va fi cu atât mai realizabilă, cu cât, din start, vom fi privilegiat im¬porturile masive de produse de bază în interiorul naţiunilor-state şi, din aceeaşi lovitură, vom fi supraîncărcat aceste state prin folosirea exagerată a populaţiei lor pentru producţia de servicii pe care nu le vor putea plăti. Aceste condiţii extreme vor înmulţi la nivel de milioane masele de persoane asistate social de tot felul, ale analfabeţilor şi ale celor fără adăpost.
14. Prin pierderea a milioane de locuri de muncă în sectoru1 primar, şi chiar prin evaziuni fiscale deghizate în capitaluri externe în afara naţiunilor-state, ne va fi astfel posibil să punem în pericol de moarte armonia socială. prin spectrul războiului civil.
15. Aceste manipulări internaţionale de guverne şi populaţii ale naţiunilor-state ne vor furniza pretextul de a ne utiliza F.M.I.-ul pentru a determina guvernele occidentale să pună în aplicare „bugete de austeritate’’‚ sub camufalu1 reducerii iluzorii a „datoriei naţionale”, al conservării ipotetice a „cotei de credit internaţio¬nal” şi al imposibilei conservări a „liniştii sociale”.
16. Prin aceste măsuri „bugetare de urgenţă’’, vom fractura astfel finanţarea Naţiunilor-state pentru toate „mega-proiectele” lor care reprezintă o ameninţare directă la adresa controlului nostru mondial asupra economiei.
17. De altfel, toate aceste măsuri de austeritate ne vor permite să frângem voinţa naţională a structurilor moderne în domeniul Energiei, al Agriculturii, al Transporturilor şi al Tehnologiilor noi.
18. Aceleaşi măsuri ne vor oferi ocazia mult visată de a ne instaura „Ideologia Competiţiei Economice”. Aceasta se va traduce, în interiorul naţiunilor-state, prin reducerea voluntară a salariilor şi demisiile voluntare cu „Remiterea de medalii pentru serviciile prestate”, ceea ce ne va deschide peste tot porţile pentru instaurarea ‚tehnologiei de control”. În această perspectivă, toţi demisionarii respectivi vor fi înlocuiţi cu ,,computere” aflate în slujba noastră.
19. Aceste transformări sociale ne vor ajuta să modificăm în profunzime mâna de lucru „poliţistă şi militară” a naţiunilor-state. Sub pretextul necesităţilor de moment şi fără a trezi bănuieli, ne vom debarasa odată pentru totdeauna de toţi indivizii care au o „Conştiinţă Iudeo-Creştină”. Această „Restructurare a corpului poliţienesc
şi militar” ne va permite să eliminăm, fără contestaţii, personalul îmbătrânit, precum şi toate elementele care nu vor vehicula principiile noastre mondialiste. Acestea vor fi înlocuite cu recruţi, tineri lipsiţi de „conştiinţă şi morală” şi deja complet antrenaţi, cu vederi favorabile faţă de folosirea fără scrupule a „tehnologiei reţelelor electronice” pe care o vom fi instaurat.
20. În acelaşi timp şi tot sub pretextul „reducerilor bugetare’’, vom veghea asupra transferului bazelor militare ale naţiunilor-state spre Organizaţia Naţiunilor Unite.
21. În această perspectivă, vom acţiona pentru reorganizarea Mandatului Internaţional al Naţiunilor Unite”. De la statutul de ,,Forţă de Pace” fără nici o putere de decizie, o vom determina să devină o „Forţă de Interven¬ţie” în care se vor contopi, într-o omogenitate deplină, forţele militare ale Naţiunilor Unite. Acest lucru ne va permite să efectuăm, fără luptă, demilitarizarea tuturor acestor state, astfel încât nici unul dintre ele în viitor, să nu mai fie suficient de puternic şi independent pentru a ne pune în discuţie „Puterea Mondială”.
22. Pentru a accelera acest proces de transfer, vom implica forţa actuală a Naţiunilor Unite în conflicte imposibil de rezolvat. În această manieră şi folosindu-ne de mass-media controlate de noi, le vom demonstra populaţiilor neputinţa şi inutilitatea acestei „Foile” în forma sa actuală. Cu ajutorul frustrării împinse până la paroxism în momentul potrivit populaţiile naţiunilor-state vor fi determinate să le ceară instanţelor internaţionale formarea cât mai rapidă a unei asemenea „Forţe Multinaţionale”, care să apere cu orice preţ „Pacea’’.
23. Apariţia viitoare a acestei voinţe mondiale a unei „Forţe Militare Multinaţionale” va merge mână în mână cu instaurarea, în interiorul naţiunilor-state, a unei ‚Forţe de Intervenţie Multi-Jurisdicţională”. Prin această combinaţie de „Efecte Poliţieneşti şi Militare”, creată sub pretextul amplificării instabilităţii politice şi sociale crescânde din interiorul acestor state, care se năruiesc sub apăsarea problemelor economice, vom dobândi posibilitatea dea controla mai bine populaţiile occidentale. Aici, utilizarea fără limite a identificării şi a filtrării electronice ale indivizilor ne va asigura o supraveghere completă a tuturor populaţiilor vizate.
În cursul creşterii acceptate de către toţi a acestor noi necesităţi, va fi impetuos necesar să definitivăm cât mai curând controlul mondial asupra armelor de foc în interiorul teritoriilor naţiunilor-state. În acest scop, vom accelera „Planul Alfa”, pus în aplicare pe parcursul anilor 1960 de către anumiţi predecesori de-ai noştri.
Acest plan viza la origine, două obiective care au rămas valabile până în zilele noastre: ,,Prin inventarea trăgătorilor nebuni”, să se inventeze un climat de nesiguranţă în sânul populaţilor, pentru a determina un control mai strict asupra armelor de foc. Actele de violentă se vor orienta astfel încât responsabilitatea lor să şadă în sarcina extremiştilor religioşi sau a persoanelor afili¬ate la organizaţii religioase de tendinţă ‚,Tradiţională’’, sau mai mult, a celor care vor pretinde că întreţin comunicaţii privilegiate cu Dumnezeu.
Astăzi, pentru a accelera acest ,,Control al Armelor de Foc’’, vom putea întrebuinţa ,‚Decăderea Condiţiilor Economice” din naţiunile-state, care va antrena după sine o destabilizare completă a Socialului – deci escaladarea violenţei.
Nu mai este necesar să vă amintesc, nici să vă demonstrez, fraţilor, fundamentele acestui „Control” asupra armelor de foc. Fără el, ne-ar deveni aproape imposibil să îngenunchem populaţiile din statele vizate. Amintiţi-vă cu cât succes au putut controla predecesorii noştri Germania anilor 1930, cu ajutorul noilor ,‚legi” puse în aplicare în acea epocă - legi, de altfel, pe care se bazează Legile actuale ale naţiunilor-state pentru acelaşi control.
24. Ultimele „etape” se raportează la ,‚Faza Omega” începută cu experienţele efectuate la începutul anilor 1970. Ele cuprind punerea în aplicare, la scară mondială, a ,‚armelor electromagnetice’’.
„Schimbările climaterice” vor antrena distrugerea recoltelor şi, în aceste condiţii, compromiterea terenurilor agricole denaturarea, prin mijloace artificiale, a produselor alimentare de consum curent, intoxicarea naturii printr-o exploatare exagerată şi lipsită de discernământ şi utilizarea masivă a produselor chimice în agricultură, toate acestea Fraţilor, vor duce la ruinarea sigură a industriilor alimentare din Naţiunile-State.
Viitorul ‚,control asupra populaţiilor” din aceste State trece obligatoriu prin controlul absolut, de către noi, asupra producţiei alimentare 1a scară mondială şi prin acapararea controlului asupra principalelor ‚,Rute alimentare” ale planetei.
Pentru a realiza aceste deziderate, este necesar să se întrebuinţeze ,,electromagneticul’’ printre altele, spre a destabiliza clima celor mai productive state pe plan agricol. În privinţa intoxicării naturii, ea va cu atât mai accelerată, cu cât escaladarea ratei demografice o va forţa fără restricţii.
25. Utilizarea electromagneticului pentru provocarea „cutremurelor de pământ” în cele mai importante regiuni industriale din naţiunile-state va contribui la accelerarea ,‚prăbuşirii economice” a celor mai ameninţătoare state la adresa noastră, amplificând de asemenea obligaţia de a institui Noua Ordine Mondială impusă de noi.
26. Cine va putea să ne bănuiască? Cine va putea să aibă vreo suspiciune cu privire la mijloacele folosite? Aceia care vor îndrăzni să se ridice împotriva noastră, difuzând informaţii privitoare la existenta şi la conţinutul „conspiraţiei” noastre, vor deveni suspecţi în ochii autorităţilor şi ai populaţiilor din naţiunile lor. Graţie dezinformării, minciunii, ipocriziei şi individualismului pe care le vom fi creat în sânul populaţiilor naţiunilor-state, omul va fi devenit un duşman al omului. Astfel, aceşti „indivizi independenţi”, care sunt cu atât mai periculoşi pentru noi tocmai din cauza „libertăţii’’ lor, vor fi consideraţi de ceilalţi ca fiind inamici, nu eliberatori.
Sclavia copiilor, jefuirea bogăţiilor din Lumea a Treia, şomajul, propaganda pentru libertatea drogurilor, abrutizarea tineretului naţiunilor, ideologia „respectului faţă de libertăţile Individuale’’ difuzată în sânul Bisericilor iudeo-creştine şi în interioru1 naţiunilor-state, obscurantismul consi¬derat ca bază a mândriei, conflictele interetnice şi ultima noastră realizare, „restricţiile bugetare”, toate aceste ne permit în sfârşit să asistăm la împlinirea ancestrală a „visului” nostru, instaurarea „Noii Ordini Mondiale’’.

SFÂRŞITUL Documentului organizaţiei 6. 6. 6.,datat în ultima parte a lunii iunie, 1985

Barac - Oameni intre oameni

Moartea este o minciună



de Alexandru Macedonski

Sub a soarelui lumină
Şoapte umblă prin grădină,
Fluturi zboară sub cais…
Bătrâneţea e un vis.

Apa cântă la fântână
Şi cu trestia se-ngână,
Iar sub soare sau sub lună
Moartea este o minciună.

Natalia Barbu - Suflet gol

Sfatul lui Caragiale



Un tânăr autor dramatic povestea într-o zi lui Caragiale subiectul unei piese pe care avea de gând să o scrie.

– Aşa cum o ai în cap, e admirabilă! zise Caragiale. Dar să nu o scrii, c-ai s-o strici!

luni, 21 februarie 2011

Trei culori

Straine pofte ne-au rapit
Cand via dulce, cand ogorul,
Dar nimeni nu a izbutit
Din piept sa smulga Tricolorul.
Fusese vremea mult prea crunta,
Si-atat ne-a ars de dansul dorul,
Ca azi ne strangem si la nunta
Si la botez cu Tricolorul.


Trei culori si-o singura iubire
Romaneasca,
Trei culori si-o singura vorbire
Romaneasca!
Trei culori si-o singura credinta
Romaneasca,
Trei culori si-o singura fiinta
Romaneasca!

de Grigore Vieru

Parazitii - Mari Romani

Un scriitor “generos”



Testamentul lui Rabelais:

“N-am un sfanţ; sunt dator vândut; ce rămâne, las săracilor!“

DeLaNord - Deschide ochii

Melodie necenzurata!


Parazitii - Vrei bani

duminică, 20 februarie 2011

Locuri stranii în Bucegi








Autori:

Iuri Floroiu,
Ionel Grama,
Cristian Pompei

















In Lumea misterelor numărul 10, din 2004, în articolul Lumini misterioase în Bucegi, ca şi în numărul 2 din 2005, în articolul Buşteni, poarta marilor enigme, v-am relatat pe scurt cîteva aspecte din istoria Caraimanului, a Sfinxului din Bucegi, dar şi despre o serie de întîmplări trăite de membrii echipei noastre de investigaţie în timpul cercetărilor pentru documentare. Am consemnat atunci şi discuţiile pe care le-am purtat cu profesorii Constantin Tărbujaru şi Jean Alexandru Băcioiu, care ne-au confirmat existenţa unor enigmatice centre energetice în zonele respective.
Am citat atunci din Dacia preistorică, marea operă a lui Nicolae Densuşianu, care spunea: „Inapoia populaţiunilor cunoscute în antichitatea greco-romană sub numele de geţi şi daci se întinde o lungă serie de mai multe mii de ani, o istorie înmormîntată a unor mari evenimente, a căror importanţă a trecut departe peste orizontul acestei ţări, istoria unei naţiuni geniale, puternice şi glorioase, care, cu mult înainte de timpurile troiane, fondase cel dintîi imperiu vast al lumei, întemeiase prima unitate de cultură în Europa şi pusese bazele progresului moral şi material în Asia de apus şi în Africa de nord“.Tot atunci însă, am amintit şi cuvintele Valentinei Gîrlea, femeia oarbă care punea diagnostice atît de precise, încît medicii din Iaşi cu care colabora au numit-o „tomograful viu”. Valentina nu a ajuns niciodată în munţii Bucegi şi nu a văzut niciodată Sfinxul, dar ea ştia, din surse inaccesibile nouă, muritorii de rînd, că: „(…) Acolo este trecutul omenirii. Dar nu e vorba de omenirea cea de acum 2.000 de ani, ci de cea cu mult mai de demult, demult, demult, tare mult înainte. (…) La Sfinxul din Bucegi, care este apărătorul ţării noastre, vine un şuvoi puternic de energie. Cînd această energie va slăbi, cineva va pătrunde sub Bucegi şi va găsi înscrisurile şi semnele care ne vor arăta ce avem de făcut în continuare“. Incercînd să dezlege toate aceste taine, membrii echipei noastre au continuat cercetările în zonă, alte fenomene inexplicabile adăugîndu-se celor cunoscute înainte. Vă prezentăm cîteva dintre acestea, în speranţa că unii dintre cititorii Lumii misterelor vor fi alături de noi şi ne vor ajuta să dezlegăm măcar o parte dintre aceste enigme.
Şi totuşi...
Cu toate că noi am mai relatat, în numerele anterioare ale revistei, despre unele locuri încărcate cu diferite energii, multe lucruri nu s-au schimbat. In acele locuri energiile se manifestă, chiar dacă locurile sînt vizitate la diferite intervale de timp. De exemplu, pe 23 mai 2009, la Valea Albă, în locul numit „La stîncă”, în prezenţa a patru persoane, la aparatul digital (Canon A520, cu baterii alkaline LR6), se reseta ora, lucru care, din punct de vedere tehnic, nu se poate fără a acţiona anumite setări ale aparatului. După ce am părăsit zona, şi-a revenit. Aparatul, Sony Dsc-H2, cu acumulatori de 2.800, nu a putut fi pornit, chiar dacă i-am înlocuit acumulatorii cu unii noi. La 23 octombrie 2009, am plecat spre cabana Gura Diham (circa 4,2 km de Buşteni) şi de acolo, pe drumul forestier din stînga cabanei, care duce spre vechiul observator de urs. După aproape 20 de minute de mers, pe partea stîngă am observat (eram cu Steluţa Tudose, colega noastră) o piatră în formă de paralelipiped, care semăna foarte bine cu una funerară. La circa şase metri mai sus, pe pantă, era alta, care parcă indica o placă de mormînt (care, de obicei, se pune la cap). Pînă aici nimic interesant. Ne-am oprit lîngă ea la ora 13.25 şi nu am reuşit să facem decît două fotografii, deoarece toţi acumulatorii (opt la număr) s-au descărcat, inclusiv bateria telefonului, încărcat în seara dinaintea plecării, adică pe 22.10.2009. Şi asta într-o fracţiune de secundă. Piatra are 330 cm lungime, 120 lăţime şi
66 grosime. La ora 13.34 am plecat şi, după circa cinci minute, acumulatorii funcţionau normal. Mai mult, atît noi, cît şi Steluţa am simţit că parcă ceva sau cineva ne golea de energie, ea avînd ameţeli, pierderi de echilibru, chiar o apăsare pe piept timp de o oră, după care şi-a revenit. Parcă ne aflam într-o capsulă ce se învîrtea cu noi. La ora 13.37 am ajuns la un pîlc de copaci, în interiorul cărora se aflau „pietrele calde”, vreo şapte-opt la număr, dintre care numai una era rece. Deşi pe drum adia un vînticel destul de rece, în interiorul pîlcului (format din brazi, molizi şi fagi) adia un vînt foarte cald. Ne-am mirat foarte tare, dar, cînd ne-am uitat mai bine, într-o parte a pîlcului se afla o piramidă de pămînt de circa
1,5-1,8 m înălţime, cu diametrul de circa trei-patru metri. Acest lucru se întîmplă numai aici, deşi zona este plină de asemenea pîlcuri. In urma celor simţite, văzute şi trăite cu o săptămînă în urmă, am decis să formăm o echipă mai numeroasă şi să mergem în acelaşi loc, unde am găsit o stîncă ciudată. Echipa a fost formată din şapte oameni, unii „pregătiţi” din punct de vedere al unor fenomene, alţii cîrcotaşi, care nu cred pînă nu văd sau sînt sceptici: Steluţa Tudose, Iuri Floroiu, doi prieteni ai Steluţei, Radu şi soţia, doi prieteni ai lui Iuri, Horia şi Luminiţa Ionescu, şi Cristian Pompei. Sîmbătă, 30 octombrie 2009, pe un frig cumplit, cu vînt tăios şi burniţă, pe la ora 11.30, am plecat spre locul indicat. După ce am parcurs cei aproximativ şase kilometri (ce bun era minicarul pentru măcar o parte din drum), am ajuns. In cîteva minute, ne-am pregătit echipamentul şi am purces la studiu. Cum ne-am apropiat de piatră, acumulatorii din aparat, după trei fotografii, au căzut, la fel ca şi bateria de mobil. Acelaşi lucru li s-a întîmplat şi celorlalţi. Bineînţeles, toate aparatele şi-au revenit după ce ne-am îndepărtat de piatră. Am scos busola şi am aşezat-o pe piatră, constatînd că este orientată perfect spre cele patru puncte cardinale, cu laturile mici ale dreptunghiului spre N şi S. Am urcat spre cealaltă bucată, care părea a fi monumentul de la capătul pietrei (aflată la circa şase metri de piatra mare). Acolo perturbaţiile nu au avut loc, dar aparatul lui Radu, aflat la gît şi deschis, s-a declanşat singur, făcînd o fotografie cu bliţul, deşi acesta nu era activat. Ulterior, am constatat că poza, deşi era făcută din lateralul pietrei de „căpătîi”, reprezenta piatra încadrată perfect, ca şi cum ar fi fost făcută din faţă. De jos, curioasă, dna Luminiţa şi-a pus mobilul pe piatra mare şi ne-a strigat că acolo nu are semnal. Cum a luat mobilul de pe piatră, semnalul a revenit. Acelaşi lucru l-am constatat şi la formaţia de pietre de mai sus. Ele sînt aşezate într-o formă ciudată şi par a fi turnate, avînd forme perfect regulate, pe care le găsim numai în geometrie (cub, paralelipiped, semicerc, trapez, tetraedru). Toată zona este înconjurată parcă de un zid. Oare a fost o aşezare, un templu, o cetate? Deocamdată nu ştim. Acumulatorul camerei lui Iuri a scăzut în cîteva minute (deşi a filmat maximum şapte minute) de la 700 la 612 minute. A doua zi, el ne-a spus că soţia lui Horia, Luminiţa, a avut aceleaşi simptome ca şi Steluţa anterior, adică i-a fost rău şi a avut o stare continuă de disconfort, fiind singura dintre femei care a atins piatra. Oare ce se întîmplă?
Intrebările continuă
La întoarcere, în interiorul unui pîlc de copaci, am descoperit o piramidă din pămînt, avînd circa doi metri înălţime şi diametrul de 3,5-4 metri. Temperatura din această zonă este simţitor mai ridicată, iar cele cîteva pietre din jurul piramidei sînt calde. Din cauza umidităţii strînsesem camera video, dar am făcut totuşi cîteva fotografii. Una dintre acestea este tulburătoare. In dreapta piramidei pe care s-a căţărat Radu este perfect vizibilă o apariţie fantomatică. Bineînţeles, ca şi alte forme energetice pe care le-am mai fotografiat, şi aceasta a fost sesizată doar după descărcarea fişierelor în computer, apărînd doar într-o singură imagine. Este exclusă deci o defecţiune a aparatului sau vreo pată apărută pe lentilă…
Pentru a completa documentarul nostru, am revenit în Bucegi şi, într-o zi de primăvară, ne-am luat inima în dinţi şi, cît se poate de bine echipaţi, am urcat din nou pe munte. Ca de obicei, ne-am verificat acumulatorii. Cel al camerei video folosite indica 479 de minute disponibile, iar Cristian avea trei perechi de acumulatori pentru aparatul foto. Primul obiectiv: Capul de dinozaur, despre care, din povestirile locale, am aflat istorii interesante. Se spune că ciobanii şi proprietarii de vite sau cai evită să treacă pe lîngă stîncă, deoarece aceasta îşi cere jertfa şi, mai devreme sau mai tîrziu, vor pierde un animal. Poveste sau nu, ceva se întîmplă! Cristian a rămas fără acumulatorii foto, iar cel video a scăzut vertiginios. Mai mult, în mod anormal şi pentru prima oară de cînd o foloseam, motorul camerei parcă avea sincope în funcţionare. Este clar că anomaliile geotelurice sînt deosebit de puternice şi că pot afecta, pe lîngă aparatură, şi sistemele vii. Aceasta poate fi cauza reală a apariţiei miturilor despre jertfele cerute de uriaşul dinozaur pietrificat, a cărui privire parcă ne urmăreşte. Ninsoarea este tot mai deasă, însă niciun fulg de zăpadă nu se depune în ochiul fiarei. Oare de ce?
Inaintînd cu greu, am ajuns la stîncile piticilor, unde tot legendele spun că există nişte porţi spre o lume feerică, în care sălăşluiesc spiritele pădurii. Piticii, milenarii paznici ai acestor intrări, îi determină să plece pe toţi cei veniţi cu gînduri ascunse. Peisajul este fantastic, noi ne simţim excelent, iar oboseala urcuşului ne-a dispărut ca prin farmec. Chiar şi aparatele se simt bine. Incredibil, dar acumulatorul de la cameră, deşi a fost intens solicitat, s-a încărcat şi ne indică 482 de minute disponibile, o valoare mai mare chiar decît la începutul expediţiei! Busola… îşi face de cap şi creează o frumoasă bulă. Coincidenţă?
Plecăm mai departe şi găsim şi filmăm o altă stîncă, în jurul căreia se manifestă aceleaşi curioase şi deja obişnuite perturbări de cîmp electromagnetic, pe care nimeni nu a reuşit încă să le explice. Şi aici remarcăm acea zonă bine delimitată în care zăpada refuză să se aşeze…
Sînt multe întrebări. Sîntem capabili să descifrăm aceste mesaje? Am ajuns oare la acel nivel de cunoaştere, de elevare spirituală care să ne permită descifrarea acestor taine, ce ne conduc, poate, spre informaţia primordială a creaţiei, spre scînteia divină?

Parazitii - Tu nu contezi si Mesaj pentru Europa

Melodiile sunt necenzurate!


Sa ai la tinerete, un pic de batranete!


Trebuie sa ştii sa mori şi sa înviezi în fiecare zi. Pentru ca viata înseamna moarte continua – Interviu cu Pr. Arsenie Papacioc cu prilejul împlinirii a 95 de ani de viaţă
Părintele Arsenie nu îmbătrâneşte. Secretul? Ni‑l spune tot dânsul: să ai la tinereţe puţină bătrâneţe, că atunci sigur vei avea la bătrâneţe multă tinereţe. Un sfat pe care nu ai cum să nu îl urmezi dacă cel care ţi‑l dă e nonagenar, după o experienţă de decenii în puşcăriile comuniste.



Ce le recomandaţi în primul rând creştinilor care doresc să sporească în viaţa duhovnicească?

Eu recomand o stare de veselie interioară, lăuntrică, din inimă, o stare ce înseamnă rugăciune neîncetată. O stare de veselie adevărată, degajată de problemele vieţii, de problemele cărărilor vieţii, ale unuia şi ale altuia. O stare de veselie, cu orice chip. Dacă‑i întristare, se clocesc ouăle diavolului. E o stare de absenţă, de întunecare. Dacă un om nu moare de pe poziţia de trăire, de înălţare, de steag, toată creaţia suferă. Noi trăim într‑o mare unitate, toată creaţia lui Dumnezeu este o unitate. Daca ne despărţim de marea unitate, suntem pe poziţie de anulare, de autoanulare. Deci, recomand o poziţie de trăire. Pentru că tragedia întregii lumi trebuie plânsă ca propriile noastre păcate. Şi starea de rugăciune înseamnă o stare de prezenţă. Eu ca duhovnic ce toată ziua stau de vorbă cu lumea care are nevoie de verticalitate, nu recomand nevoinţe. Recomand o stare de prezenţă permanentă, care înseamnă recunoaşterea forţelor de bine din tine.


Aţi cunoscut astfel de oameni care aveau o asemenea stare de prezenţă continuă?

Asta este o întrebare la care nu se poate răspunde întru totul. Oamenii îşi păstrează ascunsă viaţa lor. Am trăit în puşcării 14 ani; am stat cu fel de fel de conducători ticăloşi. Eram într‑o anumită relaţie şi cu Părintele Dumitru Stăniloae, bineînţeles respectând proporţiile, căci eram un prichindel pe lângă el. La procesul Rugului Aprins – am fost amândoi în acelaşi lot – el s‑a purtat cam şovăielnic. Dar când a intrat în temniţă, când a întâlnit acolo mari trăitori care erau de 20 de ani în închisoare, care cunoşteau Noul Testament aproape pe de rost – puţini erau care nu ştiau toate scrierile sfântului Ioan Evanghelistul – părintele Stăniloae a rămas impresionat.

Eu am multe arestări, iar la Rugul Aprins am fost condamnat 40 de ani. Vasile Voiculescu, Dumitru Stăniloae, Alexandru Mironescu şi toţi ceilalţi au primit câte 15 ani. Mie mi‑au dat 40 de ani. Sigur că m‑am distrat când m‑au condamnat, dar m‑a costat. Că mă tratau peste tot ca pe un mare criminal. Chiar la Jilava un căpitan m‑a întrebat în timp ce mă dezbrăca şi mă tundea: „Ce‑ai făcut, mă?” „N‑am făcut nimica, mă!”, i‑am zis eu. „Mă, dacă nu făceai nimic te condamna la 10‑15 ani, dar 40 de ani…” Vedeţi, dacă nu făceam nimic, tot mă condamna la 10‑15 ani. S‑a dat de gol, ştiţi. Iată cu cine‑aveam de‑a face. Iată cine te dezbrăca, iată cine te omora… Important este ca tu să ai o poziţie de prezenţă. Nu m‑au omorât, deşi mă urmăreau, mă băgau pe la răcitor, la camere frigorifice. În trei zile mureai, după socoteala lor. N‑am murit în trei zile. Mi‑au dat cinci. N‑am murit în cinci zile. Mi‑au dat şapte, n‑am murit. N‑a vrut Dumnezeu. Dar a fost greu. Important este ca acolo unde eşti să fii prezent! Şi, fie ce‑o fi, de acum. Om sunt, un pai în vânt. Nu mai conta moartea, fraţilor. Moartea era salvare! Dar există un duh, o linie, o rază de viaţă în om care nu cedează. Şi n‑avem alt ideal decât de‑a ne hărăzi Dumnezeu fericirea să murim chinuiţi şi sfârtecaţi pentru scânteia de adevăr ce ştiam c‑o avem în noi, pentru a cărui apărare vom porni la încleştare cu stăpânitorii puterilor întunericului, pe viaţă şi pe moarte. Asta‑i deviza fiecărui creştin. Dacă nu‑i aşa, atunci „mortua est”! În tinereţe eram singurul din sat care mergeam la biserică. Nu babă, nu moş, nu nimica, eram eu singur. Şi a zis preotul: „Am şi eu unul care vine la biserică, dar nici el nu stă pân’ la sfârşit”. Eu când am auzit vorba asta… Nu ştiam, eram un copil. Când începea predica, credeam că s‑a terminat totul. Nu ştiam eu de Liturghie, eram copil. De atunci n‑am mai ieşit din biserică până nu ieşea şi preotul, să fiu sigur că s‑a terminat. Eu sunt macedonean după tată. Tatăl bunicului meu a fost preot în Macedonia, de unde şi numele de Papacioc. La origine, ne‑a chemat Albu. În sfârşit… nu facultăţi, nu academii, nimic nu te formează cât o stare de prezenţă continuă: ca închisorile, ca suferinţa. Este o mare greşeală dacă o ignoră cineva. Când Mântuitorul era pe lacul Ghenizaret, cu apostolii, a zis „Să mergem pe ţărmul celălalt”. S‑a culcat în corabie – în timpul ăsta valurile creşteau. „Doamne, Doamne, scoală că pierim!”, au strigat apostolii. „Vă şi vedeaţi pe fundul mării cu Mine cu tot!”. Adică: „N‑am spus Eu bine, să mergem pe malul celălalt? Voiaţi fără valuri? Voiaţi fără încercări?” Păi nu se poate. Pentru că, practic, toate astea îţi topesc mai mult inima spre marile puteri, spre Dumnezeu.

Cu alte cuvinte, Preacuvioase Părinte, cine fuge de Cruce fuge de Dumnezeu!

Toţi Sfinţii Părinţi spun lucrul acesta. Aşa că nu ignoraţi, nu refuzaţi suferinţa. Nu căutaţi Crucea, dar dacă vine, ţineţi‑o! Mântuitorul Hristos n‑a vrut Crucea, dar când I S‑a dat n‑a mai lepădat‑o. N‑a cedat deloc. L‑au jupuit, dar n‑a cedat. N‑a zis deloc precum vroiau duşmanii Lui. Aşa că numai şi numai prin Cruce putem ajunge la înviere, În concluzie, trebuie să ştii să mori şi să înviezi în fiecare zi. Pentru că viaţă înseamnă moarte continuă.

Nu se întâmplă nimic, absolut nimic, niciodată, fără voia lui Dumnezeu. Căci zice Mântuitorul: „Nu se mişcă fir de păr fără voia Mea”. Suntem conduşi, guvernaţi de Dumnezeu în toată mişcarea noastră. Deci trebuie să fim atenţi. în închisoare erau oameni de rugăciune. Am trăit cu ei, cu Valeriu Gafencu, cu Virgil Maxim… L‑am avut pe Virgil Maxim chiar în celulă. Am stat împreună, mi‑a fost aproape ca un ucenic. Am stat mult timp în doi, în celulă, la Aiud. Pe mine m‑au ţinut ani de zile la zarcă. Zarca era la Aiud o închisoare în închisoare. Nu ştiţi! Făcută de unguri pentru români. Acolo nu vedeam nimic. Ne scoteau afară zece minute pe lună. Vă daţi seama, erai cu totul suspendat de tot ce‑i materie! În asemenea condiţii, toţi creştinii aceştia se rugau. Dar care era intensitatea rugăciunii, asta e greu de apreciat – ca să satisfacem noi acum lumea curioasă de astăzi. Vă mai spun încă o dată: eu recomand o stare de veselie care înseamnă rugăciune neîncetată.

Preacuvioase Părinte Duhovnic, de ce Sfânta Liturghie este considerată cerul coborât pe pământ?

Sfânta Liturghie face abstracţie de la orice fel de comparaţie. Sfânta Liturghie este Cer, este Dumnezeu. În mâna omului, bineînţeles. E cel mai important, cel mai mare lucru posibil. Şi de multe ori mă gândesc ce cinste are omul. Pentru că Dumnezeu a creat două lucruri nemaipomenite, care nu se pot repeta. A creat o femeie distinsă care L‑a născut pe Dumnezeu şi a creat preoţia care‑L coboară de sus şi îl naşte din nou pe Sfânta Masă. Ce ziceţi de lucrul acesta? Nu e o coajă de pâine acolo, este un Dumnezeu, este o creaţie întreagă! Cum aş îndrăzni să o compar, cu cine, cu ce rugăciune, cu ce sfinţenie? Este chiar Dumnezeu, întru totul pe Sfânta Masă. Şi lucrarea aceasta o săvârşeşte omul! Pentru că fiinţa umană – aşa cum zice şi Sfântul Grigorie de Nyssa – este copleşitoare, de neînţeles. Dumnezeu are încă taine ascunse cu privire la om, pe care nu le cunosc nici îngerii. Omul este cu totul superior în creaţie. Lupta Satanei, asiduă şi chiar finală, este să nu recunoaştem că putem fi în asemănare cu Dumnezeu. Da, suntem creaţi aşa. Recunoaştem, nu recunoaştem, aşa suntem creaţi. Nimeni din creaţie nu‑i ca omul. El este singura verigă posibilă de legătură între Dumnezeu şi creaţie. Omul! Lui i s‑a încredinţat marea răspundere să supravegheze întreaga creaţie, el este stăpânul creaţiei. Omule, omule, uite pe cine bagi tu în iad! Pe tine, adică, atunci când mergi pe calea pierzării. Aşa că Liturghia, în sfârşit, nu‑i o lucrare omenească, ea este peste îngeri şi peste orice. Este chiar El. Da! „Eu sunt Cel ce sunt”, aici şi acum! Învierea lui Iisus Hristos s‑a făcut… Nu numai El a înviat. Toată creaţia a avut un moment de recucerire şi de reînviere. Dar toată gloria acestei nemaipomenite întâmplări, de care ne e şi frică să amintim, n‑ar fi fost aşa de valoroasă dacă n‑ar fi fost crucea mai întâi. Deci poziţia aceasta este: întâi suferinţa şi pe urmă plata. „Cine fuge de Cruce fuge de Dumnezeu”, zice Sfântul Teodor Studitul. Nu cer nimic altceva decât un pic de trezvie. Dumnezeu nu‑i supărat pe noi atât de mult pentru anumite greşeli, pe cât este de supărat că suntem nepăsători. Să nu amânăm trezirea duhovnicească. În ierarhia din Biserică nu împăratul sau patriarhul este cel mai mare. Cine este mai smerit, acela este mai mare în Biserică, în Împărăţia cerurilor. Să ştiţi că smerenia este singura cale de salvare.

Preacuvioase Părinte Arsenie, despre anii pe care i‑aţi petrecut în viaţa de pustie, ce ne puteţi spune?

Viaţa de pustie e atât de suspendată încât n‑ai putinţa să vezi ceva cu picioarele pe pământ, aşa că nu poată să înţeleagă cineva din afară ce se petrece la pustie. E o prezenţă şi o creaţie întreagă în inima şi în mişcarea pustnicului. Am avut în acei ani şi spaimă, dar m‑a ajutat Dumnezeu să îmi ţin prezenţa. Lupii erau foarte îndrăzneţi. Nu mă temeam de urşi ca de lupi. Pentru că lupii sunt flămânzi şi atacă în ceată. În pădure e mai uşor pentru tine că lupul nu are gâtul flexibil ca să se uite aşa, stânga‑dreapta. Are privirea directă. În pădure copacii îl păcălesc, el crede c‑ar fi oameni. Şi are o teamă. Am văzut la toate animalele că au o teamă de om. Au o teamă de moarte. Fie că făceam o mişcare să gonesc urşii, fie că făceam o mişcare să gonesc lupii, dar toţi se temeau. Chiar lupii ăştia obraznici. Da, nu a fost o problemă grea, asta. Dar te ţinea prezent. Te uitai în toate părţile, însă, fără discuţie, trebuie să recunosc – nu ştiu în ce măsură puteţi să mă‑nţelegeţi – că ne ţinea puterea lui Dumnezeu. Era o viaţă suspendată, desprinsă şi de cuvinte şi de înţelegerea oamenilor care n‑au trăit cât de cât, cu mare dăruire, mântuirea vieţii lor. Este greu să vorbeşti despre nişte lucruri de înălţime… Nu mai erai viu. Şi totuşi erai viu. Îmi amintesc multe: zăpadă, la un moment dat a nins, a nins patrusprezece zile, zi şi noapte. S‑a acoperit orice cărare, orice drum. Aveam un izvor la o distanţă cam de două sute de metri de coliba unde stăteam. Până la izvor erau şi lupi care pândeau căprioarele ce veneau să se adape. Dar eram şi eu tot o capră, ştiţi… Tot aveam nevoie de izvor. Iarna nu era o problemă, că era zăpadă şi topeai zăpadă. Câteodată când o topeai, ţi se înfigeau acele de brad în gât. Şi era atât de nesuferit! Sunt multe lucruri! Cum să exemplific, cum să le materializez? M‑am folosit mult. Dar nu eram un om al pustiei. Dacă nu ai o stare de smerenie, oriunde ai fi în viaţă, dar mai ales în puşcărie şi în pustie, n‑o duci.

Unde credeţi sfinţia voastră că a fost mai greu: la pustie sau în închisoare?

Acum, vă daţi seama, în închisoare nu credeau în Dumnezeu, nenorociţii de paznici. Şi erau foarte sălbăticiţi, îndârjiţi. La Aiud am avut un şef de gardieni acolo, la zarcă, se numea Biro. Pe ungureşte înseamnă primar. Era rău de tot. Să revin: cei de la puşcărie nu credeau în Dumnezeu. Şi erau primejdioşi. În pustiu luptai cu dracul. Dracul credea în Dumnezeu. Se temea de El. Puteai să‑l ţi pe diavol la distanţă, de aceea nu mă speriam. Că te trăgea, trăgea haina de sub tine, o blană de piele pe care stăteam lungit noaptea. Se întâmplau multe lucruri. Dar nu era primejdios. Eram totuşi liber. Şi oamenii nu preţuiesc viaţa de libertate. Mai mult, nu preţuiesc suflarea şi răsuflarea, că tot de la Dumnezeu sunt. Nu‑i supărat Dumnezeu pe noi atât de mult pentru păcate, cât este supărat că suntem nepăsători. Asta trebuie propovăduit la toată lumea. Şi vă spun şi eu vouă, acum, tot aşa. Faceţi act de prezenţă la Dumnezeu: „Doamne, Tu m‑ai făcut, Tu mă iei”. Ne‑a creat singuri numai pentru El, nu şi pentru dracul, pentru patimi. Nu ne jucăm cu timpul vieţii noastre. Am avut ocazie să fiu chemat de multe ori la căpătâi de morţi. Că eu, peste cinci ani, împlinesc o sută de ani de viaţă pe acest pământ. Am avut o viaţă trăită cu adevărat: puşcării, viaţă intensă, viaţă care măsura suflarea şi răsuflarea zi de zi, clipă de clipă chiar. Deci te obliga să iei o atitudine. Căci nu puteai să cedezi: era proba de credinţă sau de necredinţă. Nu te jucai. Dar nu m‑am folosit aşa, până în adâncul deliberativ al lucrurilor, ca la căpătâiul morţilor. Ţipete… sentimente omeneşti… muribunzii vedeau draci, aşa cum ştim că vin. Vedeau păcatele aşa cum le‑au făcut, nu cum le‑au spovedit. Și vroiau sa le spovedească, dar nu mai puteau… Înapoi nu se mai putea, căci venise aia, moartea. Moartea nu vine să‑i faci o cafea. Vă daţi seama ce spaimă era, că erau suflete trezite acum, înainte de moarte, şi intrau într‑un necunoscut şi începeau să apară toate aşa cum ni se arată în Scripturile divine. Spune aşa un Sfânt Părinte: „Aş vrea să înţelegeţi: dacă chinurile iadului sunt la nivelul chinurilor din ziua morţii, este destul”. Este groaznic. Şi uite, toţi doreau să mai trăiască o zi. Şi zicem noi, care ne scăldăm în ani: „Ce faci într‑o zi?” Nu într‑o zi, într‑o clipă! Poţi să faci mult! Că Dumnezeu n‑are nevoie de cuvintele noastre, are nevoie de inima noastră. Şi putem să I‑o dăm într‑o clipă.

Formatia Millenium - Steaua Nordului

sâmbătă, 19 februarie 2011

Complotul Organizatiei Natiunilor Unite Pentru instaurarea Noii Ordini Mondiale - II


Documentul:
Toate perioadele istorice care au dus la decadenţa civilizaţiilor au fost marcate, fără excepţie, de „spiritul rătăcirii oamenilor”. Astăzi, trebuie să facem astfel încât acest
„spirit” să se traducă printr-o „societate mondială a timpului liber” sub toate formele sale. Acest timp liber trebuie să se compună din sex, droguri, sport, excursii (exo¬tism) şi din distracţii în general, dar accesibile tuturor straturilor societăţii. Omul trebuie să ajungă la concluzia că este modern, şi că modernismul său e compus din capacităţile sale, din posibilitatea sa de a se distra în mare măsură şi, în prezent, din tot ceea ce îl înconjoară.
Pentru atingerea acestui obiectiv, este neapărat necesar să se poată infiltra mijloacele de informare (radioul, televiziunea, ziarele), mediile de modă şi de cultură, domeniile muncii noi, prin intermediul cărora vom influenţa, cu siguranţă, toate păturile societăţilor occidentale. Astfel, ţinând sub umbrela simţurilor tineretul, adulţii de mâine, vom avea în consecinţă cale liberă pentru a infiltra şi a transforma în profunzime, fără a da naştere la nelinişti, politica, sistemul legal şi învăţământul, ceea ce ne va permite să modificăm în profunzime cursul, orientarea viitoare a societăţilor vizate de „Planul” nostru.
Populaţiile, după cum ştim, nu au memorie istorică. Repetă la nesfârşit greşelile trecutului, fără a-şi da seama că tocmai aceste erori le-au condus părinţii, înaintea lor, spre aceleaşi scadenţe pe care le vor trăi sub o formă agravată înainte de sfârşitul secolului nostru. Observaţi, de exemplu, prin ce au trecut bunicii lor la începutul acestui secol, graţie muncii înverşunate a predecesorilor noş¬tri. După ce au cunoscut, fără limite, liberalizarea moravurilor, abolirea moralei şi, cu alte cuvinte, rătăcirile spiritului, au cunoscut „Criza economică”, iar apoi, războiul. În prezent, copiii şi nepoţii lor se îndreaptă spre un deznodământ asemănător, dar şi mai grav, căci de astă dată finalul ne va permite în sfârşit să ne punem pe picioare „Noua Ordine Mondială”, fără ca nici unul dintre ei să-şi dea seama, fiind mult prea preocupaţi cu toţii de a-şi satisface în proporţie exagerată necesităţile senzuale cele mai primare.
O „Normă” generală mai mult decât importantă şi care şi-a dovedit deja valoarea la începutul actualului secol, prin construirea şi instalarea „Sistemului Comunist” de către regretaţii înalţi ofiţeri ai lojilor noastre, este rentabilitatea „excepţiei”. În principiu, după cum ştim, excepţia confirmă regula generală pe care o contrazice. Dar, în vocabularul nostru, excepţia este principiul care trebuie să le fie impus tuturor. Trebuie să procedăm de aşa manieră încât să imprimăm excepţii în diversele sfere ale societăţii, cum ar trebui să fie noile reguli generale aplicabile pentru toţi, scop principal al tuturor contestaţilor sociale viitoare, exprimate de tineretul Naţiunilor.
Astfel, excepţia va deveni detonatorul cu ajutorul căruia întreaga societate istorică se va nărui în sine însăşi, într-o epuizare şi o confuzie fără precedent.
Fundamentele societăţii occidentale, în esenţa lor, originează în linie dreaptă din moştenirea iudeo-creştină. Tocmai această moştenire este aceea care a făcut din familie nodul, cheia de boltă a oricărui edificiu social din prezent. Predecesorii noştri, care i-au finanţat pe scriitorii revoluţionari de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, înţeleseseră importanţa necesităţii de a fracţiona şi apoi de a face să explodeze acest nucleu vital, dacă dorea, în Rusia de exemplu, să reuşească să instituie noul „Sistem Comunist” din vremea aceea. Şi tocmai asta au făcut, determinând în mod minuţios producerea, de către filosofii şi scriitorii neconformişti ai epocii, al unui ,,manifest al gloriei Statului-Dumnezeu”, acesta având prioritate absolută asupra individului şi a familiei.
Pentru a ajunge cu certitudine la construirea unui guvern mondial, a unei Noi Ordini Mondiale Comunitare, în care toţi indivizii, fără excepţie, vor fi supuşi Stării Mondiale a Ordinii Noi, trebuie în primul rând să provocăm dispariţia familiei, ceea ce va antrena din aceeaşi lovitură dispariţia învăţămintelor religioase ancestrale şi, în al doilea rând, să-i nivelăm pe toţi indivizii, făcând să dispară clasele sociale, în special clasele mijlocii. Dar trebuie să procedăm astfel încât toate aceste schimbări să pară a fi fost generate de către voinţa populară să aibă aparenţele democraţiei.
Slujindu-ne de cazuri izolate, dar amplificându-le la nivel extrem cu ajutorul contestaţiilor studenţeşti instigate de noi înşine, al ziariştilor favorabili cauzei noastre şi a1 politicienilor cumpăraţi, vom reuşi să punem pe picioare noi organisme, prezentând toate aparenţele modernismului, cum ar fi un birou de protecţie a copilăriei susţinut cu o „cartă a drepturilor şi a libertăţilor”.
Pentru reuşita planului nostru mondial, Planul Roşu, trebuie să implantăm în toate societăţile occidentale ale anilor 1970 birouri pentru protecţia copilăriei, ai căror funcţionari, tineri intelectuali lipsiţi de experienţă, proaspeţi absolvenţi ai universităţilor unde sunt scoase în evidenţă principiile noastre mondialiste, vor respecta ca la carte, fără discernământ „Carta Drepturilor Copilului”. Cine ar îndrăzni să i se împotrivească, fără a fi identificat concomitent cu barbariile Evului Mediu?
Această Cartă, laborios pusă la punct în „Lojile” noastre, ne va permite în sfârşit să reducem la zero orice autoritate părintească, făcând familia să explodeze în indivizi opuşi cu sălbăticie unii altora, pentru protecţia intereselor lor personale. Ea îi va încuraja pe copii să-şi denunţe părinţii prea autoritari prin faptul că sunt prea tradiţionali, prea religioşi. De asemenea, va contribui la a-i supune pe părinţi unei psihoze colective a fricii, ceea ce va provoca în mod ineluctabil, de manieră generală în societate, o subminare a autorităţii părinteşti. Astfel, vom reuşi, într-o primă etapă, să producem o societate asemănătoare cu aceea din RUSIA anilor 1950, unde copiii îşi denunţau părinţii la stat, şi o vom face fără ca nimeni să-şi dea seama.
Transferând astfel Statului rolul patern, ne va fi mai uşor, în continuare, să acaparăm, una câte una, toate responsabilităţile care până la data respectivă au ţinut de resortul exclusiv al părinţilor. Astfel, îi vom putea face pe toţi să considere învăţătura religioasă traditiona1ă, de origine iudeo-creştină, un abuz contra copilului.
În acelaşi timp, dar la un alt nivel, vom face să se înscrie, în cele mai fundamentale legi ale naţiunilor, regula că toate religiile, cultele şi practicile religioase de orice fel, inclusiv vrăjitoria şi magia, trebuie să fie respectate cu titluri egale.
În consecinţă, va fi deconcertant de uşor să i se transfere acest rol statului, prin raportarea copilului la cele mai înalte instanţe internaţionale, cum ar fi Naţiunile Unite.
Să înţelegem bine următoarele: scopul nostru nu este acela de a proteja copii, nici pe oricine altcineva, ci de a provoca explozia, apoi prăbuşirea naţiunilor, care reprezintă un obstacol major în calea punerii în aplicare a Ordinii noastre Mondiale. Acesta este motivul pentru care „Birourile de Protecţie a Copilăriei” trebuie să fie investite cu o autoritate legală absolută. Ele trebuie să fie în măsură ca, după bunul lor plac, dar întotdeauna sub pretextul protejării copiilor, să-i poată retrage pe aceştia din mediile lor familiale originale şi să-i plaseze în medii familiale străine sau în centre guvernamentale deja atrase spre principiile noastre mondialiste şi religioase. Astfel, în consecinţă se va realiza spargerea definitivă a „Celulei Familiale Occidentale”.
Căci, fără protecţia şi supravegherea părinţilor lor naturali, aceşti copii vor putea fi astfel handicapaţi definitiv în dezvoltarea lor psihologică şi morală, ajungând să reprezinte, în virtutea consecinţelor fireşti, prăzi uşor adaptabile la ţelurile noastre mondialiste.
Pentru asigurarea reuşitei unei asemenea întreprinderi, este de o necesitate primordială ca funcţionarii care lucrează în aceste „birouri”, în serviciul statului, să fie tineri, fără experienţe de trecut bogate, îmbibaţi cu teorii pe care le ştim ca fiind vide şi lipsite de eficacitate şi mai ales să fie obsedaţi de spiritul misionar al unor mari protectori ai copilăriei ameninţate. Căci, pentru ei, toţi părinţii trebuie să reprezinte nişte criminali de facto, pericole potenţiale faţă de bunăstarea copilului, considerat în cazul de faţă ca un „Dumnezeu”.
Un „Birou de Protecţie a Copilăriei” şi o „Cartă a Drepturilor Copilului” n-ar avea nici un motiv de a exista, în lipsa copiilor ameninţaţi. Mai mult, excepţiile şi exemplele istorice întrebuinţate pentru înfiinţarea lor vor sfârşi, mai devreme sau mai târziu, prin a dispărea, dacă n-ar fi alimentate continuu cu cazuri noi, produse pe bază permanentă. În acest sens, trebuie să infiltrăm „sistemul de educaţie” al naţiunilor pentru a face să dispară, sub acoperirea „Modernismului” şi a „Evoluţiei”, predarea religiei, a istoriei şi a educaţiei civice, diluându-le pe toate sub o avalanşă de experimente noi în mediul de învăţământ, acela al limbilor şi al matematicilor. În acest mod, îndepărtându-le tinerelor generaţii toate bazele şi toate frontierele morale, toate cunoştinţele despre trecut - şi, prin urmare, orice formă de mândrie naţională - orice respect faţă de ceilalţi, orice putere prin cunoaşterea limbilor străine şi a ştiinţelor - deci, puterea asupra realităţii - vom contribui la fabricarea unui tineret în mare măsură predispus către toate formele de delincvenţă. În acest nou univers, fragmentat de frica de părinţi şi de abandonul oricărei responsabilităţi din partea acestora faţă de copii, vom avea cale liberă pentru a forma, în maniera noastră şi conform principalelor noastre obiective, un tineret în rândurile căruia aroganţa, dispreţul, umilirea aproapelui vor fi considerate ca fiind noile baze ale „Afirmării de Sine” şi ale „Libertăţii”. Ştim, însă, pe baza aceloraşi experienţe din trecut, că un asemenea tineret este din capul locului condamnat la autodistrugere, întrucât este de un „Individualism” funciar - deci, „Anarhist” prin definiţie. În acest sens, nu poate în nici un caz să reprezinte o bază solidă pentru continuitatea oricărui gen de societate şi, cu atât mai puţin, o valoare sigură pentru a se însărcina cu bătrânii acesteia.
În acelaşi spirit, este de asemenea imperios necesar să se creeze o „Cartă a Drepturilor şi a Libertăţilor Individuale”, precum şi „Birouri pentru Protecţia Cetăţeanului”, dându-le maselor iluzia că aceste inovaţii fac parte integrantă din „Modernismul” sus amintit al „Societăţilor Noi” din secolul XX. Sub aceeaşi formă şi în acelaşi timp, dar la un alt nivel, trebuie să se obţină votarea unor noi legi pentru ,,Respectul şi Libertatea Individuală”. La fel ca în cazul ‚,Fa¬miliei”, dar pe planul „Societăţii”, aceste legi vor intra în conflict cu drepturile colectivităţii, împingând astfel societăţile vizate direct spre autodistrugere. Căci, în cazul de faţă, inversiunea este totală: „Nu mai trebuie protejată, contra indivizilor care o pot ameninţa, societatea - dreptul majorităţii - cu mai degrabă individul - dreptul minorităţii - trebuie să fie protejat contra posibilelor ameninţări din partea majorităţii”. Iată scopul pe care ni l-am fixat.
Pentru a realiza dezintegrarea familiei, a sistemului de învăţământ, deci a societăţii în general, este primordial să se încurajeze „Libertatea Sexuală” la toate eşaloanele societăţii occidentale. Trebuie să se reducă individul, deci masele, la obsesia de a-şi satisface instinctele primare prin toate mijloacele posibile. Ştim că această etapă reprezintă punctul culminant în care întreaga societate va sfârşi prin a se surpa în sine însăşi. Nu la fel s-a întâmplat şi cu Imperiul Roman la apogeul său şi cu toate civilizaţiile asemănătoare, pe parcursul istoriei?
Cu ajutorul oamenilor de ştiinţă şi al laboratoarelor finanţate de lojile noastre, am reuşit să punem la punct un procedeu chimic care va revoluţiona toate societăţile occidentale şi va arunca pradă uitării pentru totdeauna principiile morale şi religioase iudeo-creştine. Acest procedeu, sub formă de pilulă, va deschide larg calea „libertăţii sexuale” fără consecinţe şi le va împinge pe „femeile” naţiunilor spre dorinţa de a dori să se desprindă din starea care va ajunge să fie considerată jugul trecutului - sclavia femeii supuse bărbatului şi familiei iudeo-creştine tradiţionale. Odinioară „Centru şi pivot al celulei familiale”, femeia modernă, acum în calitate de persoană individuală independentă, va dori să-şi abandoneze rolul tradiţional, să se detaşeze de familie şi să-şi trăiască viaţa în conformitate cu aspiraţiile ei personale. Nimic mai firesc, ştim, dar locul în care noi vom interveni cu tărie va fi acela al infiltrării tuturor „mişcărilor de contestare feministe”, împingându-le logica până la cele mai extreme limite ale consecinţelor sale. Iar aceste limite se găsesc deja înscrise în dezintegrarea definitivă a familiei tradiţionale şi a societăţii iudeo-creştine.
Această „eliberare sexuală” va reprezenta calea finală pe care vom avea posibilitatea de a face să dispară din „conştiinţa populară” orice referire la „Bine şi Rău”. Prăbuşirea acestei bariere religioase şi morale ne va permite să realizăm procesul falsei ‚,Eliberări a omului de trecutul său”, care însă, în realitate, este o formă de sclavie ce va fi profi¬tabilă pentru „Planurile Mondialiste” pe care urmărim să le punem în aplicare.
Respectiva poartă deschisă pentru încurajarea ,‚Liber¬tăţii Sexuale”, a „Divorţurilor”, a „Avorturilor” la cerere, a recunoaşterii legale a diverselor forme de homosexualitate, ne va ajuta să modificăm în profunzime bazele istorice ale „Dreptului Legal” al societăţilor. Ea va fi un atu major pentru a împinge ansamblul indivizilor spre o relaxare generală a moravurilor; pentru a diviza indivizii unii în raport cu ceilalţi, în conformitate cu instinctele şi cu interesele lor proprii; pentru a distruge viitorul tineretului, împingându-l spre experienţe nefaste ale sexualităţii precoce şi ale avor-turilor; şi pentru a distruge moralmente generaţiile viitoare, împingându-le pe calea alcoolismului, a drogurilor diverse - al căror control se vor însărcina să-1 preia, la nivel mondial, ofiţerii noştri superiori din Lojile Internaţionale - şi a sinuciderilor - suicidul fiind considerat, de către un tineret dezabuzat şi abandonat în voia sa însuşi, ca un sfârşit cavaleresc.
Să amăgim tineretul naţiunilor, arătându-i pe părinţii săi ca pe nişte iresponsabili, imorali şi nereligioşi - în definitiv, necăutând altceva decât plăcerea, evaziunea şi satisfacerea nestăvilită a instinctelor, cu preţul minciunii, al ipocriziei şi al trădării. Să facem din divorţuri şi din avorturi o nouă cutumă socială, acceptată de toţi. Să împingem astfel tineretul spre criminalitate sub toate aceste forme şi spre refugierea în grupări distincte, inaccesibile mediului familial, pe care el îl va percepe, în mod inevitabil, ca pe o ameninţare la adresa propriei sale supravieţuiri. Ţesătura socială fiind astfel bulversată iremediabil, ne va fi posibil în continuare să acţionăm asupra politicii şi a economiei naţiunilor, în scopul de a le aduce la cheremul nostru; de a le face să accepte, forţate de împrejurări, planurile noastre pentru O Nouă Ordine Mondială. Căci, trebuie să recunoaştem, naţiunile, fiind lipsite de posibilitatea de a se baza pe un tineret puternic, pe o societate în care indivizii, regrupaţi în jurul unui ideal comun, întăriţi cu ajutorul unor bastioane morale de neînfrânt, i-ar fi putut asigura sprijinul istoric, nu vor putea decât să abdice în faţa voinţei noastre mondiale. Astfel, vom putea atunci să inaugurăm ceea ce au anunţat atât de mult creaţiile noastre din trecut „sis¬temul comunist care profeţea o revoluţie mondială pusă în mişcare de toţi proscrişii din lume” şi „nazismul prin
care am anunţat O Nouă Ordine Mondială pentru o mie de ani”. Iată scopul nostru suprem: munca recompensată pentru toate valorile pe care le-a omorât pentru împlinirea ei, de-a lungul secolelor. Să afirmăm sus şi tare: „Toţi Fraţii din Lojile trecute, morţi în anonimat pentru realizarea aces¬tui ideal pe care acum ne este posibil să-l atingem cu vâr¬furile degetelor”.
Se ştie bine că omul, după ce şi-a asigurat necesităţile primare - hrana, îmbrăcămintea şi adăpostul - tinde cu tărie spre a fi mai puţin vigilent. Să-i permitem să-şi adoarmă conştiinţa, orientându-i totodată spiritul după placul nostru, prin crearea de faţadă a unor condiţii economice favorabile. Prin urmare, în această perioadă a anilor 1970, în care agenţii noştri se vor infiltra peste tot în diversele sfere ale societăţii pentru a o face să accepte noile noastre norme în materie de învăţământ, drept legal, social şi politic, vom veghea la răspândirea în jurul lui a unui climat economic de încredere. Muncă pentru toţi; deschideri de credite pentru toţi; distracţii pentru toţi - acestea vor fi devizele noastre pentru crearea iluzorie a unei noi clase sociale:„Clasa Mijlocie”. Căci, o dată atinse obiectivele noastre, vom face să dispară această „Clasă” de mijloc, situată între săracii seculari şi noi, bogaţii, tăindu-i definitiv orice mijloc de supravieţuire.
În acest sens, vom face din naţiunile-state noii „părinţi” ai indivizilor. Prin intermediul acestui climat de încredere în care „Agenţii Internaţionali” trimişi de noi vor fi făcut tot ceea ce este necesar pentru a îndepărta orice spectru al războiului mondial, vom încuraja ‚,Centralizarea” în favoarea statului. De această manieră, indivizii vor putea dobândi impresia unei libertăţi de explorare totale, în timp ce povara legendară a responsabilităţilor personale va fi transferată în sarcina statului. Astfel, vom avea posibilitatea de a multiplica în proporţie vertiginoasă sarcina statului, înmulţind fără nici un fel de limite masa de funcţionari intelectuali. Având garantată pentru ani de zile în avans securitatea materială, aceştia vor fi‚ în consecinţă, executanţi perfecţi ai „Puterii Guvernamentale”; cu alte cuvinte, ai „Puterii” noastre.
Vom crea astfel o masă impresionantă de funcţionari care, ea în sine, va forma un guvern (în cadrul guvernului), indiferent de partidul politic care va fi într-un moment sau altul la putere. Această maşinărie anonimă ne va putea servi într-o bună zi drept pârghie, când va sosi momentul, pentru a accelera prăbuşirea economică a statelor-naţiuni; căci acestea nu vor putea să întreţină la nesfârşit o asemenea masă salarială, fără a trebui să se îndatoreze mai presus de mijloacele lor. Pe de altă parte, aceeaşi maşinărie îi va conferi aparatului guvernamental o imagine rece şi insensibilă; această maşinărie complexă şi absolut inutilă în multe dintre funcţiile ei ne va servi drept paravan şi mijloc de protecţie contra populaţiilor. Căci cine va îndrăzni să se aventureze prin dedalurile unui asemenea labirint, în scopul de a-şi face auzite doleanţele personale?
Tot în aceeaşi perioadă de buimăcire generală, vom profita de asemenea pentru a-i cumpăra sau elimina, în conformitate cu necesităţile momentului, pe toţi directorii de întreprinderi, responsabilii marilor organisme ale statelor, centrele de cercetări ştiinţifice a căror activitate şi eficacitate ar risca să confere o putere prea mare statelor-naţiuni.
Nu trebuie în nici un caz ca statul să devină o forţă independentă în sine, care ar risca să ne scape de sub control şi să ne pună în pericol „Planurile” ancestrale.
Vom veghea de asemenea să avem o autoritate absolută asupra tuturor structurilor supranaţionale ale naţiunilor. Aceste organisme internaţionale trebuie să fie plasate sub jurisdicţia noastră absolută.
În acelaşi sens şi pentru a garanta rentabilitatea influentei noastre asupra populaţiilor, va trebui să controlăm toate Mijloacele de Informare. Băncile noastre nu le vor finanţa, aşadar, decât pe acelea care ne vor fi favorabile, supervizând totodată închiderea celor mai recalcitrante. Acest lucru ar trebui, în principiu, să treacă neobservat în rândurile populaţiilor, acestea fiind absorbite de necesitatea de a câştiga cât mai mulţi bani şi de a se distra.
Încă de pe acum, trebuie să ne ocupăm de finalizarea fazei de deregionalizare a regiunilor rurale, amorsată la începutul „crizei economice” din 1929. Suprapopularea oraşelor a fost deviza noastră în cadrul „revoluţiei industriale”.
Proprietarii rurali de pământului, prin independenţa lor economică şi prin capacitatea pe care o au de a produce baza de alimentaţie a statelor, reprezintă o ameninţare la adresa noastră şi a planurilor noastre de viitor. Înghesuiţi în oraşe, oamenii vor fi mai dependenţi de industriile noastre pentru a supravieţui. Nu vom putea să ne permitem existenţa unor grupări independente de „Puterea” noastră.
Prin urmare, să-i eliminăm pe proprietarii de pământuri, făcând din ei sclavi ascultători, industriile fiind sub controlul nostru. În ceea ce-i priveşte pe ceilalţi, să le permitem să se organizeze în cooperative agricole, pe care agenţii noştri le vor infiltra pentru a le orienta mai uşor în conformitate cu priorităţile noastre viitoare.
În cadrul structurii statului, să ne ataşăm de scoaterea în evidentă a ,,respectului” obligatoriu faţă de diversitatea de „culturi”, de „popoare”, de „religii”, de ,,etnii”, cu prioritate faţă de noţiunea de „unitate naţională”; acest lucru ne va permite să divizăm mai eficace populaţiile statelor-naţiuni şi astfel, să le slăbim autoritatea şi capacitatea de manevră. Împins la limite extreme, dar pe plan internaţional, acest concept, în viitor, va determina etniile diverselor naţiuni să se regrupeze pentru a-şi revendica fiecare, indi-vidual, propria participare la „Putere”; ceea ce va sfârşi prin a ruina naţiunile şi le va face să se fragmenteze în războaie intestine interminabile
Când naţiunile-state vor fi astfel slăbite prin toate aceste lupte intestine, toate întemeiate pe recunoaşterea ,,Drepturilor Minorităţilor” la independenţă, când naţionaliştii divizaţi în diferite facţiuni culturale şi religioase se vor confrunta orbeşte în lupte fără nici un rezultat posibil, când tineretul îşi va fi pierdut complet contactul cu propriile sale rădăcini, atunci vom putea să ne servim de Naţiunile Unite pentru a începe să ne impunem Noua Ordine Mondială.
De altfel, în acel stadiu, „Idealurile Umanitare, Sociale şi Istorice” ale naţiunilor-state se vor fi dezintegrat de mult, sub presiunea diviziunilor interioare.

SFÂRŞITUL Documentului organizaţiei 6. 6. 6.,datat în ultima parte a lunii iunie, 1967